Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 2 ianuarie 2008

„Opposing Europe?” (SZCZERBIAK & TAGGART 2008)

 ALEKS SZCZERBIAK AND PAUL TAGGART (eds.), Opposing Europe? The Comparative Party Politics of Euroscepticism, Volume 1: Case Studies and Country Surveys, Oxford University Press, 2008


List of Figures vii

List of Tables ix

Contributors xiii


1. Introduction: Opposing Europe? The Politics of Euroscepticism in Europe 1

Paul Taggart and Aleks Szczerbiak

2. The Limits of Party-Based Euroscepticism in Germany 16

Charles Lees

3. Euroscepticism in France, 1992–2002 38

Gérard Grunberg

4. Euroscepticism in Italy 58

Lucia Quaglia

5. Hard but Hardly Relevant: Party-Based Euroscepticism in Belgium 75

Kris Deschouwer and Martine Van Assche

6. Euroscepticism in the British Party System: ‘A Source of Fascination, Perplexity, and Sometimes Frustration’ 93

David Baker, Andrew Gamble, Nick Randall, and David Seawright


7. Shades of Green: Euroscepticism in Irish Political Parties 117

Karin Gilland

8. Euroscepticism and Political Parties in Spain 134

Marga Gómez-Reino, Iván Llamazares, and Luis Ramiro

9. Euroscepticism in Denmark 152

Ann-Christina Lauring Knudsen

10. The Difficult Task of Opposing Europe: The Finnish Party Politics of Euroscepticism 168

Tapio Raunio

11. Softer but Strong: Euroscepticism and Party Politics in Sweden 181

Nicholas Aylott

12. Euroscepticism in Austrian Political Parties: Ideologically Rooted or Strategically Motivated? 201

Franz Fallend

13. Opposing Europe or Problematizing Europe? Euroscepticism and ‘Eurorealism’ in the Polish Party System 221

Aleks Szczerbiak

14. Embracing Europe, Opposing EU-rope? Party-based euroscepticism in the Czech Republic 243

Sean Hanley

15. Euroscepticism in the Hungarian Party System: Voices from the Wilderness? 263

Agnes Batory

16. The Slovak Republic: Eurosceptics and Phoney Europhiles 277

Karen Henderson

17. Emerging Party-based Euroscepticism in Estonia 295

Evald Mikkel and Andres Kasekamp

18. Euroscepticism and Slovenian Political Parties: A Case of Weak Party-based Euroscepticism 314

Alenka Krašovec and Simona Kustec Lipicer

19. The European Question and the Norwegian Party System since 1961: The Freezing of a Modern Cleavage or Contingent Opposition? 328

Nick Sitter

20. Conclusion: Opposing Europe? Three Patterns of Party Competition over Europe 348

Paul Taggart and Aleks Szczerbiak


References 364

Index 395

marți, 1 ianuarie 2008

„KGB-ul la putere. Sistemul Putin” (WOLTON 2008)

Thierry Wolton, KGB-ul la putere. Sistemul Putin, Humanitas/Istorie contemporană, București, 2008, 233 p.

2 T. W. (n. 1951), jurnalist de formație, este și scriitor, eseiste și istoric. A publicat cărți dedicate relațiilor internaționale și vieții politice franceze. Manifestă interes pentru istoria regimurilor comuniste, atât ca profesor la Ecole Superieure de Commerce din Paris, unde ține cursuri despre Războiul Rece, cât și ca autor: Vivre a L Est (1977), Culture et pouvoir communiste (1979, cu Natașa Diujeva), La France sous influence. Paris-Moscou, 30 ans de relation secrets (1997), Rouge-brun. Le mal du siecle (1999), Le grand bluff chinois. Comment Pekin nous vend sa „revolution” capitaliste (2007). În România este cunoscut din 1992, grație volumului KGB-ul în Franța, apărut în traducere la Humanitas, care oferă acum publicului românesc cea mai recentă lucrare a lui Wolton despre teribila poliție politică din Rusia.

5 Pentru Natașa Diujeva (1949-1990), care m-a ajutat să înțeleg

7 Din nou despre KGB

11 KGB, FSB și derivatele sale

13 Partea întâi: KGB-ul intră în joc
20 Fiii spirituali
25 Cucerirea puterii
33 Cu capul înainte
41 Scenariul ratat
46 Ultima carte

59 Partea a doua: KGB-ul pierde mâna
66 Criminalizarea economiei
78 Cancerul cecen
88 Apariția oligarhilor
98 Marele talcioc
108 Sfânta familie

123 Partea a treia: KGB-ul umflă potul
133 Strategia tensiunii
148 Verticala puterii
162 Confiscarea Casei Rusia
184 Noii oligarhi
193 Citadela asediată

203 Să ne fie frică de Rusia lui Putin?

217 Anexe

229 Indice de nume

coperta 4: În anii tulburi care au urmat destrămării imperiului sovietic, Rusia s-a trezit năpădită de o specie nouă de prădători, oligarhii, care și-au însușit imensele sale resurse naturale: petrolu, gazele, metalele și diamantele. Dar lanțul trofic nu s-a oprit aici, oligarhii au căzut pradă adevăraților stăpâni ai societății sovietice și postsovietice: membrii fostei poliții politice, cei care au avut dintotdeauna acces la control, decizie, informație și expertiză. Știind că în Rusia este mai profitabil să administrezi decât să ai în posesie, Putinii și oamenii său îi forțează pe oligarhi să restituie statului, dar nu în folosul acestuia și nici al cetățeanului, ceea ce își însușiseră în anii 90. Ultimele evenimente arată care este rațiunea de a fi a „sistemului Putin”. Sub ceea ce credeam a fi un giulgiu zace un colos militar și ideologic care visează la „splendoarea” pierdută a Uniunii Sovietice și chiar a Rusiei țariste. Nu ne rămâne decât să ne întrebăm, îngrijorați, dacă acest muribund, când se va ridica, nu va restaura și „splendoarea” poliției sale politice.