Pacea este cel mai groaznic război; în timpul ei, trebuie să ai răbdarea de a aştepta să-ţi moară duşmanul. VICTOR MARTIN - ''Carte de citit la volan''
Faceți căutări pe acest blog
miercuri, 31 iulie 2013
31 iulie
luni, 7 mai 2012
Biografia președintelui ecuadorian J.M. Velasco Ibarra (1893-1979) (AXELROD & PHILLIPS 1995)
De cinci ori președinte al Ecuadorului, Velasco Ibarra nu a reușit să mențină o organizație politică permanentă, lucru reprezentativ pentru instabilitatea politicii latino-americane.
Născut într-o familie bogată la 19 martie 1893, J. V. I. a primit o educație serioasă, făcînd și studii postdoctorat la Sorbonna. Liberal convins, el a fost preocupat mai mult de reforma morală și eliminarea fraudelor din politică decît de loialitatea față de partid. În 1933 a obținut un mandat în congres, apoi a devenit președinte al Camerei deputaților. În această calitate a condus lupta împotriva președintelui Juan Mera, care fusese ales în mod fraudulos. Congresul a declarat postul vacant în 1934, iar V. I. , sprijinit de o coaliție formată atît din liberali, cît și din conservatori, a devenit președinte.
Coaliția s-a dizolvat însă repede și V. I. a fost înlăturat din funcție după numai unsprezece luni. El a plecat în exil în Columbia, dar curînd poporul i-a cerut să se întoarcă. Președintele din acel moment, Carlos Aroyo, a încercat să înăbușe în sînge demonstrațiile pro-V., dar a fost înlăturat de la putere. V. I. a redevenit președinte în mai 1944, sprijinit de o coaliție, de astă dată fără liberali. După ce a convocat alegeri generale în 1946, V. I. , ales în mod legal, a fost imediat înlăturat de ministrul Apărării. El aplecat în exil în Argentina.
V. I. s-a întors în 1952 pentru a participa din nou la alegeri, pe care le-a cîștigat cu ajutorul liberalilor și al conservatorilor. El a reușit să-și exercite în întregime mandatul de patru ani pe parcursul cărora a înfăptuit cîteva reforme de durată. A reorganizat corpul diplomatic și a redus aparatul administrativ, a instituit controlul prețurilor pentru a stabiliza economia și a subvenționat agricultura și industria, sperînd să obțină o producție internă mai mare. V. I, a instituit de asemena un modest program de lucrări publice.
Legea ecudoriană interzicea mandate consecutive, dar V. I. s-a întors în 1960, cîștigînd alegerile cu o majoritate covîrșitoare. El și-a menținut sprijinul liberalilor, dar cînd s-a îndepărtat de Castro și de Cuba, liberalii și conservatori s-au aliat împotriva lui. Armata l-a înlăturat, ca de altfel și pe succesorul său, la putere instalîndu-se o juntă militară.
V. I.. a revenit în 1968 pentru mandatul său final de președinte. În 1970, cînd Congresul i s-a opus, el l-a dizolvat și a înlocuit constituția aflată în vigoare cu cea din 1946. Armata l-a susținut timp de opt luni, apoi au devenit tot mai insistente cererile militarilor de a li se face concesii speciale. renunțînd să le slujească drept marionetă militarilor, V. I. a demisionat în februarie 1972, cu șase luni înainte de sfîrșitul mandatului. A murit la 30 martie 1979.
>
SURSA
A. Axelrod & C. Phillips, Dictatori și tirani, trad. I. Aramă, ed. Lider, 1995, p. 501/ VELASCO IBARRA, JOSE MARIA (1893-1979).
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
MAGAZIN ISTORIC, Bucureşti, noiembrie 2010, pp. 20-22
sâmbătă, 7 ianuarie 2006
„Înaintea căderii nopții - Reinaldo Arenas” (BOXALL 2006)
Peter Boxall, 1001 de cărți de citit într-o viață - Reinaldo Arenas, 2006,
Prima ediție: 1992
Primul editor: Tusquets (Barcelona)
Titlu original: Antes que anocheza
Scrisă contracronometru și publicată postum, autobiografia lui Arenas este o denunțare plină de furie a regimului lui Castro, dar, mai ales, o relatare a circumstanțelor unui intelectual homosexual, într-o lume marcată de oprimare. Sex, politică și scris sunt legate într-o poveste lineară, spusă cu o franchețe răsunătoare și un dinamism uimitor. De la copilăria petrecută în Cuba până la refugierea sa la New York, unde știe că este pe cale să moară, homosexualitatea stă la baza tuturor experiențelor sale. Recunoașterea ei este aproape simultană cu pierderea iluziilor create de revoluție; ea relevă perversitatea morală sistemului politic; este văzută ca un mecanism de rebeliune colectivă; este pretextul care face ca protagonistul să fie aruncat în închisoare; și, ca o ironie, îi deschide calea spre libertate (ca unul dintre „indezirabili”), autorul numărându-se printre cei care au plecat în exod din portul Mariel.
Arenas relatează detenția sa, fuga, timpul petrecut ascuns într-un parc, aproape ca într-un vis, teribila încarcerare, înfrângerea sa, criticile aduse în public operelor sale, viața sub supraveghere care a urmat și fuga sa, în final. Totul a mers din rău în mai rău, din cauză că scrisul a fost viața lui Arenas. Această călătorie secretă îl duce de la copilărie, în care are contact cu literatura, fără a ști să citească, la conferințe internaționale, primele triumfuri înregistrate într-o atmosferă revoluționară, relația sa cu Virgilio Pinera, Lezama Lima și tovarășii săi din „generația pierdută”, până la efortul său permanent de a-și salva textele, înainte de a-și trăi sfârșitul.
joi, 6 noiembrie 1997
Schimbarea ordinii mondiale văzută de marii lideri ai lumii (GARDELS (ed.) 1997)
Nathan Gardels (ed.), Schimbarea ordinii mondiale văzută de marii lideri ai lumii, trad. M. Conceatu, Antet, București, 1998 (1997 SUA), 304 p.
coperta I
Fascinant, strălucitor. O carte a dezvăluirilor surprinzătoare. - Samuel O. Huntington
3 Cuvânt înainte - Zbigniew Brzezisnki, Washington D. C.
5 Prefață - N. G.
9 1. O lume, două civilizații - Ryszard Kapuscinski
15 2. Statul, tatăl și Dumnezeu în Sud - Mahmoud Hussein
23 3. Dumnezeu nu este șef de stat - Jean Daniel
29 4. A doua deșteptare a Islamului - HAssan al Tourabi
39 5. Allah face cunoștință cu Galilei - Farida Faouzia Charfi
47 6. Dumnezeu și planeta politică - Regis Debray
51 7. Islamul, poștașul civilizației - Haris Silajdzic
55 8. E bine să recolonizăm Africa? - Ali Mazrui
59 9. Mai contează Africa? - Yoweri Museveni
65 10. Lăsând în urmă istoria Americii Latine - Alejandro Foxley
69 11. Tortură fără inflație - Mario Vargas LLosa
75 12. Din moschee la multimedia: Hollywood-ul, Islamul și era digitală în Asia - Mahatir Mohammad
83 13. China poate spune nu Americii - Zhang Xiaobo și Song Qiang
87 14. America nu mai este modelul Asiei - Lee Kuan Yew
97 15. De ce am pus capăt Războiului Rece? - Margaret Thatcher, Mihail Gorbaciov, Francois Mitterand, George Bush
121 16. Marea Revoluție Criminală - Anatoli Lukianov
129 17. Utopia rusească - Evgheni Evtușenko
133 18. MTV și NATO în era postcomunistă - Alexandr Kwasniewscki
137 19. Occidentul triumfător, Rusia umilită - Alexandr Lebed
143 20. Trecutul (foarte apropiat) a iertat socialismul - Fidel Castro
149 21. De ce a eșuat ONU în Bosnia? - Kofi Annan
155 22. Spectrul înfometării globale - Lester R. Brown
159 23. Inamicul public nr. 1 este societatea de consum - Jacques Cousteau
167 24. Suprapopularea dezechilibrează planeta - Paul Kennedy
169 25. Femeile sunt ultima speranță a planetei - Nafiz Sadik
173 26. Bietele femei - Benazir Bhutto
175 27. Inegalitatea globală: 358 de miliardari la 2,3 miliarde de oameni - James Gustave Speth
179 28. Trecutul nu ne mai încape - Rem Koolhaas
187 29. Secolul urban asiatic - George Yeo
197 30. Imigranții - profeții postmoderni - Richard Rodriguez
203 31. Cultura prosperității - Francis Fukuyama
215 32. Eludarea statului asiatic - Chai-Anan Samudavanija
223 33. În China sunt 600.000 distribuitoare de rujuri - Kenichi Ohmae
235 34. Spectacolul mondializat - Michael Eisner
241 35. Să ținem piept coloneilor lui Disney - Costa Gavras
251 36. Pentru o piață mediatică democratică - Bill Gates
257 37. Singapore, orașul post-liberal al viitorului - Nathan Gardel
265 38. La fanatisme noi, arme noi - Shimon Peres
271 39. Terorismul celui de-al treilea val bântuie metroul din Tokyo - Alvin Toffler
277 40. Import-export cu Apocalipsul - Jacques Attali
283 41. Moștenirea lui Deng: China pradă haosului - Fang Lizhi
287 42. Și Asia este democratică - Aung San Suu Kyi
291 43. Soluția pluralismului în lumea arabă - regele Hussein
297 44. Nu vom accepta un stat palestinian - Benjamin Netanyahu