Încă din studenţie Mircea Eliade* a manifestat interes pentru cultura spaniolă. El a promovat-o în anii '20 şi '30 nu numai în România, fiind ''un înaintaş al culturii spaniole în Europa orientală''. Astfel, în 1926 a comentat versiunea franceză a cărţii lui Miguel de Unamuno**, Agonia creştinismului, şi a scris un eseu despre personalitatea enciclopedică a lui Adolfo Bonilla San Martin***, pe care-l compara cu Farinelli****.
În 1928 a publicat un articol la moartea lui Vicente Blasco Ibanez*****, o personalitate, depăşită în opinia sa, numai de Unamuno. După Eliade, cei doi ''sunt rupţi din trupul acelui om unic al Spaniei, Don Quijote******''.
Pe Marcelino Menendez y Pelayo*******, a cărui operă l-a atras să cunoască literatura spaniolă, îl aprecia ca ''cel mai formidabil fenomen al veacului''. Opera lui Menendez, pe care l-a luat ca model, a cunoscut-o in 1928 la Roma, unde şi-a pregătit teza de licenţă de spre filozofia italiană renascentistă. La întoarcere a publicat două studii despre Menendez şi unul despre Franscisco Sanchez********, umanist din secolul XVI.
Dar admiraţia sa a fost aţintită asupra celor trei mari filozofi spanioli contemporani: Unamuno, Ortega y Gasset********* şi Eugenio D'Ors**********. Despre ei va scrie în 1933 în articolul ''În Spania şi la noi'' că sunt cei mari eseişti europeni şi cei mai originali în privinţa izvoarelor folosite.
La moartea lui Unamuno, în conferinţa ţinută la 26 ianuarie 1937 la Radio Bucureşti, Eliade subliniază că acesta ''creeează un imperialism spirtual iberic fondat pe un mare mit spaniol: Don Quijote'' şi consideră că este necesară spaniolizarea Europei. În acelaşi an îi mărturiseşte lui Claude-Henri Rocquet*********** despre cel dispărut: ''Opera sa este esenţială, fiindcă a reuşit să arate rădcinile <<viscerale>> ale culturii. [...] Insistă asupra importanţei spirituale a cărnii, a corpului, a sângelui, a tot ceea ce numea <<experienţa viscerală a spirtului>>''.
Mircea Eliade a cunoscut Spania după numirea sa ca ataşat cultural în Portugalia vecină în 1941. În jurnalul său ţinut în perioada în care a locuit în Portugalia (februarie 1941 - septembrie 1945) menţionează cele trei călătorii în Spania din anii 1942, 1943 şi 1944. În periplurile sale prin provinciile Castilia (Madrid) şi Andalusia (Marea Mediterană) a fost acaparat de capitala Madrid şi de marii pictori Velazquez************, El Greco*************, Murillo************** şi Goya***************. Pe ultimul îl consideră un revoluţionar deoarece a introdus etnografia în pictură prin pânzele şi desenele despre timpul liber, obiceiurile şi întâmplările zilnice. Iese în evidenţă ultima călătorie, cea din octombrie 1944 la Cordoba, unde participă la Congresul Portughez-Spaniol. Impresiile deosebite produse de acest oraş cu un luung trecut medieval arab îl determină să ţină un jurnal autonom, intitulat chiar Jurnalul din Cordoba şi comparabil ca valoare cu o altă lucrare a sa, India (1934), un rezultat al bursei sale de studiu de la sfârşitul anilor '20 în străvechea civilizaţie asiatică.
În pofida pasiunii dovedite a lui Eliade pentru Spania, prima traducere a operei sale în spaniolă s-a realizat în Argentina, deşi încă în 1936 i se plângea lui Corpus Braga că în Spania nu fusese tradus nici un scriitor român. De-abia în anii '90 a început traducerea lui Eliade în Spania, care a devenit ulterior a doua ţară, după Franţa, ca număr al lucrărilor eliadiene traduse.
SURSA
Joaquin Garrigos********, Pasiunea spaniolă, ''Origini'', Nocross/USA, VOL. IX, No. 4-5 (94-95), May-June 2005, pp. 20-22.
NOTE M. T.
* Mircea Eliade (1907 Bucureşti/România - 1986 Chicago/SUA) (http://www.westminster.edu/staff/brennie/eliade/mebio.htm)
** Miguel de Unamuno (1864 Bilbao/Spania- 1936 Salamanca/Spania) (http://migueldeunamuno.org/)
*** Adolfo Bonilla San Martin (1875 Madrid/Spania - 1926 Madrid/Spania) (http://www.filosofia.org/ave/001/a058.htm)
**** Carlo Broschi: pseudonim Farinelli (1705 Andria/Italia- 1782 Bologna/Italia) (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/201875/Farinelli)
***** Vicente Blasco Ibanez (1867 Valencia/Spania - 1928 Menton/Franţa) (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/68999/Vicente-Blasco-Ibanez)
****** Don Quijote - Personajul principal al romanului Don Quijote de la Mancha publicat de scriitorul spaniol Miguel Cervantes în 1605 şi 1615 (http://www.online-literature.com/cervantes/don_quixote/)
******* Marcelino Menendez y Pelayo (1856 Santander/Spania- 1912 Santander/Spania) (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/374919/Marcelino-Menendez-y-Pelayo)
******** Franscisco Sanchez (1523 Braza/Spania - 1600 Valladolid/Spania) (http://www1.uprh.edu/rsoto/Francisco_S%C3%A1nchez_Brocense.pdf)
********* Jose Ortega y Gasset (1883 Madrid/Spania - 1955 Madrid/Spania) (http://plato.stanford.edu/entries/gasset/)
********** Eugenio D'Ors (1881 Barcelona/Spania - 1954 Villanueva y Geltru/Spania ) (http://www.spainisculture.com/en/artistas_creadores/eugenio_d_ors.html)
*********** Claude-Henri Rocquet (1933 Dunkerque/Franţa - ) (http://www.claudehenrirocquet.fr/)
************ Diego Velazquez (1599 Sevilla/Spania- 1660 Madrid/Spania) (http://www.britannica.com/EBchecked/topic/624772/Diego-Velazquez)
************* Domenicos Theotokopoulos - pseudonim El Greco (1541 Creta/[Veneţia]/Grecia - 1641 Toledo/Spania) (http://www.el-greco-foundation.org/)
************** Bartolome Murillo (1617 Sevilla/Spania - 1682 Sevilla/Spania) (http://www.spanisharts.com/prado/murillo.htm)
*************** Francisco Goya (1746 Fuendetodos/Spania - 1828 Bordeaux/Franţa) (http://www.franciscodegoya.net/)
Se afișează postările cu eticheta 1944. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 1944. Afișați toate postările
luni, 6 ianuarie 2014
joi, 21 noiembrie 2013
sâmbătă, 9 noiembrie 2013
luni, 15 iulie 2013
miercuri, 27 februarie 2013
marți, 17 iulie 2012
luni, 1 aprilie 2002
Revista „Kalende” în 1942-1944 (IORDACHE 2002)
„Calende”, Pitești, nr. 2/aprilie-iunie 2002, p. 6
Scrisoarea doamnei Ileana Iordache nu este doar emoționantă, dar conține și câteva informații cu valoare de document pe care „Calende” le va dezvolta în numerele viitoare din 2002, dar și din 2003, când se vor împlini 75 de ani de la apariția primului număr al revistei „Kalende”.
„(...) Trebuie însă să vă reamintesc și un alt moment, foarte important al revistei „Kalende”, cel dintre anii 1942-1944, care a scăpat atenției redacției revistei Dvs., atunci când director al revistei a fost singur, Vladimir Streinu.
Momentul este foarte important deoarece este vorba de perioada de după îndepărtarea lui V. Streinu, Ș. Cioculescu, T. Vianu, P. Constantinescu, Perpessicius de la „Revista Fundațiilor Regale” de către noul ei director, prof. D. Caracostea, timp de „șase luni” până când vor înțelege să se „reculeagă și să se adapteze noilor directive” (venirea legionarilor la putere).
Toși s-au „recules”, definitiv însă, încetând orice colaborare la RFR până după 23 August 1944 și toți, plus cei mai de seamă scriitori (T. Arghezi, E. Lovinescu, M. Sadoveanu, L. Blaga, Al. Philippide și alții) s-au regăsit colaborând la noua serie, a doua, a revistei „Kalende”, 1942-1944, reînființată sub direcția lui V. Streinu.
Despre cei îndepărtați de la RFR, în Necrologul lui P. Constantinescu, V. Streinu spunea că ei au înțeles să rămână pe „vechea lor poziție, intelectualistă, disociativă, antimistagogică și antipoliticianistă”.
Sunt convinsă că revista „Calende”, în viitoarele numere ale anului 2002, va menționa pe coperta interioară, alături de momentul „Kalende” 1928-1929 cu T. Șoimaru,V. Streinu, Ș. Cioculescu și P. Constantinescu directori și pe cel al reapariției revistei „Kalende” 1942-1944, seria a doua, director V. Streinu.
În măsura în care considerați că este necesar, vă stau la dispoziție cu orice fel de plus de date în legătură cu viața, activitatea și opera tatălui meu, V. Streinu.
Vă urez succes în continuare și vă mulțumesc anticipat!”
Scrisoarea doamnei Ileana Iordache nu este doar emoționantă, dar conține și câteva informații cu valoare de document pe care „Calende” le va dezvolta în numerele viitoare din 2002, dar și din 2003, când se vor împlini 75 de ani de la apariția primului număr al revistei „Kalende”.
„(...) Trebuie însă să vă reamintesc și un alt moment, foarte important al revistei „Kalende”, cel dintre anii 1942-1944, care a scăpat atenției redacției revistei Dvs., atunci când director al revistei a fost singur, Vladimir Streinu.
Momentul este foarte important deoarece este vorba de perioada de după îndepărtarea lui V. Streinu, Ș. Cioculescu, T. Vianu, P. Constantinescu, Perpessicius de la „Revista Fundațiilor Regale” de către noul ei director, prof. D. Caracostea, timp de „șase luni” până când vor înțelege să se „reculeagă și să se adapteze noilor directive” (venirea legionarilor la putere).
Toși s-au „recules”, definitiv însă, încetând orice colaborare la RFR până după 23 August 1944 și toți, plus cei mai de seamă scriitori (T. Arghezi, E. Lovinescu, M. Sadoveanu, L. Blaga, Al. Philippide și alții) s-au regăsit colaborând la noua serie, a doua, a revistei „Kalende”, 1942-1944, reînființată sub direcția lui V. Streinu.
Despre cei îndepărtați de la RFR, în Necrologul lui P. Constantinescu, V. Streinu spunea că ei au înțeles să rămână pe „vechea lor poziție, intelectualistă, disociativă, antimistagogică și antipoliticianistă”.
Sunt convinsă că revista „Calende”, în viitoarele numere ale anului 2002, va menționa pe coperta interioară, alături de momentul „Kalende” 1928-1929 cu T. Șoimaru,V. Streinu, Ș. Cioculescu și P. Constantinescu directori și pe cel al reapariției revistei „Kalende” 1942-1944, seria a doua, director V. Streinu.
În măsura în care considerați că este necesar, vă stau la dispoziție cu orice fel de plus de date în legătură cu viața, activitatea și opera tatălui meu, V. Streinu.
Vă urez succes în continuare și vă mulțumesc anticipat!”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)