Record de program de lucru auto în 1935-1936 (URSULEANU 1981)

<
(...)
Dacă așa arată automobilul cel mai populat din istorie, automobilul cu programul de lucru cel mai aglomerat din cîte se cunosc pînă acum a fost Citroen-ul francezului Francois Lecot. Într-un singur an (iulie 1935 - iulie 1936) mașină și conducător auto au parcurs înfrățiți 400 000 de kilometri. Adică în medie aproape 1100 de kilometri zilnic, adică tot zilnic 12 ore la volan.
Stabilind acest record din pură ambiție sportivă, Lecot poate dormi liniștit (dacă o mai trăi și azi): nimeni nu se va mai încumeta să-i bată recordul prea curînd. La prețurile actuale ale benzinei..
(..)

Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981, p. 342.

Record de pasageri de taxi în 1968 (URSULEANU 1981)

<
(...)
Adevăratul record mondial dăinuie încă din anul 1968: 29 de pasageri au luat simultan unul și același taxi (performanța a fost concepută de un grup de studenți afgani) valorificînd la maximum spațiul disponibil, conform unei scheme desenate dinainte. 16 persoane au luat loc înăuntru, 13 pe capotă și pe bara din spate. Capacul motorului a fost lăsat liber pentru buna vizibilitate a șoferului.
(...)
>


Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981, p. 342.

Recordul de viteză în 1979 (URSULEANU 1981)

<
(...)
După ce doborîse la Bonneville recordul mondial de viteză auto (634,2 km pe oră), Donald Campbell alesese Parisul pentru a se odihni cîteva zile.(...)
Ceva mai tîrziu a apărut un alt as al volanului care i-a răpit lui Campbell și supremația recordului mondial. Apoi  și acela a cedat locul de onoare altuia. Și tot așa, un lung șir de scoală-te tu, să må așez eu în fotoliul gloriei". Ultimul s-a așezat, în 1979, cascadorul Stan Barrett. El a împins recordul goanei automobilistice la 1100 kilometri pe oră, depășind bariera sonică.
De fapt,  ce a condus Barrett pe fundul lacului secat Muroc din California nici nu mai poate fi numit automobil. E o autorachetă pe trei roți. (...) Nu ne mai miră nimic, de vreme ce recordmanul însuși a mărturisit gazetarilor sleirea veleităților sale de autodepășire:
- Îmi ajunge ce am făcut la 17 decembrie 1979. Cînd am atins viteza maximă mi s-a părut că trec printr-un zid și că îmi este smuls capul de pe umeri.
(...)
>

Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981, p. 337.

Raliu în România în 1908 (URSULEANU 1981)

<
(...). Ia amintiți-vă de circuitul organizat la 15 aprlie 1908 de Automobil Clubul Român, pe un traseu din capitală. Vitezele nu ajunseseră nici pe departe la nebunia de azi, totuși ziarele timpului îi îmbărbătau pe competitori cu amănunte de felul: "Plecarea este de la Hipodrom, în jos de satul Băneasa, peste un pod de lemn, pe lîngă grădina restaurantului Ene. Cine o trece cu viteză prea mare aici, ori ajunge în apa lacului, ori în grădina restaurantului".
(...)
>

Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism,/ col. Cartea de vacanță, București, 1981, p. 335.

Sfaturi pentru raliu iîn 1907 (URSULEANU 1981)

<
(...) Pentru documentare, studiați fișele primului raid automobilistic Paris - Pekin, din 1907. Pentru cursă s-au înscris numai patru mașini (inconștienții reprezintă totuși o slabă minoritate...). Revista "L'Automobile" le dădea acestor veritabili kamikaze pe patru roți cîteva sfaturi bine simțite: să poarte asupra lor cască prevăzută cu apărătoare contra țînțarilor, o umbrelă de ploaie, o busolă - neapărat în cutie, pentru a fi protejată împotriva influenței perturbatoare a magnetoului de pe mașină.   Și un revolver, că nu se știe niciodată...
(...)
>

Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981, pp. 334-335.

Primele abandonuri la raliuri (URSULEANU 1981)

<
(...)
Să rememorăm de exemplu cursa Paris - Marseille - Paris, organizată în 1896 de revista "France Automobile". Vreme urîtă, să nu scoți un cîine afară.  Vînt în rafale, ploaie pătrunzătoare. La start se aliniază 31 de piloți, la sosire ajung doar 13, murați ca șoarecii. Printre cei pierduți pe drum, marele favorit al cursei. A fost silit să abandoneze deoarece o maximă a vijeliei i-a smuls... pantalonii!
(...)
>
Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București,1981, p. 334.

Record în marșarier în 1977 (URSULEANU 1981)

<
(...)
Notați așadar că recordul auto de mers înapoi ca racul a fost corectat ultima dată de australianul John Duncan, pe un circuit automobilistic de lîngă orașul Albury. Mașina lui Duncan a mers de-a-ndaratelea 131 de mile, mult mai mult decît precedentul record (84,5 mile) ce aparținuse unui șofer etiopian.
(...)
Pentru că în aprilie 1977 pe circuitul închis Osterreichring din Stiria, automobilistul austriac Matthias Theisse a stabilit un nou record mondial, parcurgînd în marșarier... 660,8 km!
(...)
>

Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981, p. 333.

Primul autobuz în 1827 (URSULEANU 1981)

<
(...)
Deși născut în țara gentlemenilor, autobuzul a avut încă de la obîrșia sa apucături grosiere, învățînd să întîrzie înainte de a ajunge la punctul terminus al primei sale călătorii hurducate. Năravul s-a manifestat în chiar ziua inaugurării sale: 5 aprilie 1827. În acea zi întîiul autobuz din istorie, un soi de măgăoaie mecanică înjghebată de englezii Trevithick și Guerney, a pornit să străbată drumul dintre Londra și Bath, scoțînd un fum gros prin nu mai puțin de 5 coșuri.
Cetățenii nimeriți pe traseu priveau cu nedumerire dihania care înainta cu stupefianta viteză de 17 kilometri pe oră. Viteză care s-a mai muiat înainte de Reaving, pentru a se stinge complet în respectiva localitate. Stricăciunile acumulate pe parcurs copleșiseră viteza de înaintare a mașinii. Numai după reparații însumînd 5 ore bătute pe muche, mastodontul mecanic a fost repus în mișcare pentru eroicul marș, atingînd ținta unde nu mai era așteptat de nici o festivitate oficială. Ce vreți, se plictisiseră să-l tot aștepte.
În schimb, nu s-a înregistrat nici o pană de cauciuc. Era și greu, roțile fiind integral din... fier.
(...)
>

Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981, pp. 295-296

Soferul anului in Fiji in 1938 (URSULEANU 1981)

<
(...)
Acest frumos exemplu de colaborare inteleapta a soferilor profesionisti ar fi meritat un premiu in cadrul campaniei de securitate rutiera. Pentru ca in unele tari se atribuie si asemenea premii. In insulele Fiji, de exemplu, titlul de ,,sofer al anului" a fost instituit inca din 1938.  Cea mai interesanta decernare s-a produs în anul 1972, cînd laureatul a fost... conducatorul unui autodric. In motivarea oficiala a decernarii premiului se menționa faptul ca șoferul recompensat "conduce incet și cumpanit și. n-a primejduit niciodata viața semenilor sai".
(...)
>

Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanța, București, 1981, p. 278.

Automobil versus cowboy in SUA in 1900 (URSULENU 1981)

<
(...)
Spun 81 de ani, pentru ca se implinesc exact optzeci si unu de ani de cind, in 1900, mai multe state ale Confederatiei americane au bagat de seama ca automobilul le sperie peste masura caii si vitele. Cowboy-ii au protestat amenintind ca, daca soferii continua sa-si faca mendrele printre cirezile si hergheliile lor, or sa puna mina pe pistoale si... cine stie ce mai iese de aici.
Chestiunea dobitoacelor a ajuns pe masa legislativului si patrupedele au obtinut prima victorie impotriva dusmanului lor comun pe patru roti. S-au votat legi care pretindeau fiecarui automobilist sa publice un anunt la ziar cu minimum 8 zile inaintea calatoriei, precizindu-si itinerarul. Acum, caii, boii si vacile primeau un preaviz care le ingaduia sa se puna la adapost de amenintarea invadatorilor soselei.
Din pacate,  automobilistii s-au inmultit nemasurat, ziarele au devenit cu totul insuficiente pentru cuprinderea tuturor preavizelor si masinile au cistigat - intr- un recurs imaginar - disputa lor judiciara cu lumea necuvintatoarelor, capatind dreptul de a le calca fara jena ori de cite ori le prindeau pe panglicile de asfalt ale calatoriilor.
(...)
>

Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roti, ed. Sport - Turism/ col. Cartea de vacanta, Bucuresti, 1981, p. 260.

Productie auto versus furturi in SUA in 1978 (URSULEANU 1981)

<
(…)
Ca personajul care sterpeleste nu poate fi neglijat, o dovedesc statisticile. In Statele Unite ale Americii, una dintre cele mai mari producatoare de automobile ale lumii, la fiecare minut al anului 1978 au iesit de pe benzile uzinale de montaj aproximativ 17 masini, iar in acelasi interval de timp se furau cite trei. Un mucalit a propus o solutie pentru  anihilarea furturilor: sa se fabrice numai 14 automobile pe minut…
(…)
>

Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roti, ed. Sport - Tiurism / col. Cartea de vacanta, Bucuresti, 1981, p. 246.

Prima inmatriculare auto in secolul XIX (URSULEANU 1981)

<
(...)
Primul insemn dat unui automobil  a fost format din doua litere si o cifra: I. A. - 1.
Evenimentul s-a produs la sfirsitul veacului trecut, dar istoria nu a retinut data exacta. In schimb ea ne-a transmis peste ani numele celui cu ideea. Initiatorul numarului de inmatriculare a fost un comersant din Berlin, Rudolf Herzog. Interesant e ca vajnicul cetatean german nu si-a fixat insemnul pe automobil din motive administrative, ci numai si numai din dragoste pentru tinara sa sotie Iohanna Anker. La initialele numelui ei, I. A., automobilistul curtenitor a adaugat si cifra 1, ceea ce trebuia inteles in sensul ca Iohanna a fost prima (si marea) lui iubire.
(…)
>

SURSA
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981, p. 224.

Primele accidente auto în secolul XIX (URSULEANU 1981)

<
Englezii, mari amatori de priorități în toate domeniile, ar fi măguliți ca întreaga suflare terestră să admită punctul lor de vedere, anume că primul accident auto ar fi avut loc pe pămînt britanic. S-ar fi petrecut acest fericit eveniment în anul 1801, cînd constructorul englez Trevitchick, încercîndu-și trăsura lui cu abur la o viteză de 8 mile pe oră, a pierdut controlul volanului și a năruit un gard de cărămidă.
Neavînd acte doveditoare pentru această întîietate, ci doar vagi amintiri și relatări apocrife, britanicii se mulțumesc și cu anul 1896 cînd, după cum atestă rapoarte de astă dată oficiale, la Londra au fost înregistrate de autorități două accidente de circulație recunoscute pe plan mondial. Tot e ceva...
(...) La cumpăna dintre fostul și actualul secol întîile namile motorizate secerau binișor în rîndul populației din Statele Unite. (...) Alarmate de noile realități, autoritățile cîtorva state americane au și votat în anul 1900 legi care îl obligau pe fiecare conducător auto să publice în ziare un anunț - cu 10 zile înaintea plimbării cu mașina - indicînd itinerarul detaliat pe care avea de gînd să-l urmeze.
(...)
>

SURSA
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981, p. 177.

Pilot de curse la începutul secolului XX (URSULEANU 1981)

<
(...) Puțin după începutul secolului, aproape nimeni nu se mai îndoia de faptul că scara vitezelor automobilului este abia la începutul ei. Rene de Knuyff a devenit învingător într-una din primele sale curse, dezvoltînd înfricoșătoarea viteză medie de 38 kilometri pe oră.
- Am fost puțin sufocat de rapiditatea cursei, a explicat el ziariștilor. Cred că am fi putu atinge 50, poate și 60 de kilometri pe oră, dar numai dacă am fi avut la îndemînă baloane de oxigen pentru respirat.
(...)
>

SURSA
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București, 19181, pp. 143-144.