Faceți căutări pe acest blog

luni, 19 noiembrie 2012

„The Oligarch” (ECCLES 2012)

 

Oligarch Cover page.jpg

The Oligarch: A Thriller (e-book) newsletter

 

Issue: 2             

November 2012

 

STOP PRESS!!!!

 

The Oligarch: A Thriller has been nominated for the 2013 Global E-Book Award.

GeBA_Sticker-Nominated-BRONZE.jpg

 

Further book industry consolidation should be resisted

 

A merger between Random House and Penguin has recently been announced designed to create a "super-publisher" with worldwide revenues of £2.6 billion. While this may help both publishers stand up to the threat posed by Amazon, surely such further consolidation in the industry can only be regarded as a retrograde step?

Already, finding publishers to take a chance with a new author, even if they like a project, is nigh on impossible - especially in a competitive genre like thrillers. Existing publishing conglomerates have their portfolio of established writers whose works automatically sell the day they are released. As far as they are concerned, these writers are a herd of cash cows, as a result of which they don't see the need to risk a debut author. It's the same in any industry that has consolidated as publishing has done: choice is one of the first things to disappear. Whereas twenty or so years ago an aspiring author could find forty or fifty publishers to consider his or her book, the options are dramatically more limited nowadays. And of course it's not just the writers who suffer - these sleeping, play-safe also  deny  the public the chance to read new books by new authors.

This proposed merger should be resisted. Mergers, antitrust and competition authorities, take note!

 

 

Contents:

 

·       STOP PRESS: Global E-book Award nominee

 

·       Further book industry consolidation should be resisted

 

·       Highlights from my October Blog Tour

 

·       Excerpt from interview with Jennifer Walker

 

·       About The Oligarch: A Thriller

 

-        Synopsis

-        Some extracts from recent reviews

-        Where to buy

 

 

 

Editor: George Eccles

 

 

 

Website: the oligarch thriller

 

Facebook: gweccles

 

Blog: G W Eccles blog

 

Twitter: @gweccles

 

 

George Eccles lived in Russia and Central Asia for ten years during the tumultuous period that followed the breakup of the Soviet Union. Deeply immersed in Moscow's business world, his work brought him into regular contact with the murky world of real life oligarchs as they struggled to get to grips with the fallout of Yeltsin's controversial 'loans for shares' scheme. He now lives in the South of France.

 


 

 

Highlights from my October Blog Tour

 

On Putin and the oligarchs:

When Putin took over from the ailing and often tipsy Yeltsin in 2000, he did nothing to disguise his disapproval of the sham auctions in which the oligarchs had obtained their riches. However, nothing if not a pragmatist, he realised that he was in no position to reverse the process, so he effectively made a deal with the oligarchs. Put simply, he told them that (a) there were to be no further attempts to secure State assets, and (b) they could keep what they had provided that they did nothing to oppose him ..... Most recently, Putin has suggested that the oligarchs who made fortunes out of the ‘loans for shares scheme’ should make a one-time windfall payment to legitimise their holdings. “We need to turn the page on this period,” he has explained. “We must establish the social legitimacy of private property.” He has not to date specified how this process might work or how much the payments are likely to be, but this signals another attack on the oligarchs in the making. Who, though, would take a bet on Putin’s campaign stopping there? With another term of office likely to follow his current one, how long will it be before he really sharpens the knife and strips away their assets altogether, just as foreseen in THE OLIGARCH: A THRILLER? When this happens, remember that you read it first here! (Published in Reviewing Shelf)

 

On Russian security services:

The KGB might have gone, but the FSB remains. What is the difference? To be honest, not
much. Many former KGB employees have gone into 'private security' which is far more
lucrative but requires much the same skills. They have been replaced by a younger group
of thugs, some more computer literate than before, others just the same old hard men. Their
activities have not changed: in the interests of State security, they bug the offices of suspected
dissidents, drag people off in the night to be questioned, place spies in the West (remember
the glamorous Anna Chapman episode?), arrest journalists and do whatever dirty work Putin
requires. Putin himself, after all, was director of the FSB before Yeltsin was 'persuaded' to
propel him into the political arena. (Published in Confuzzled Books)

 

On terrorism in Russia:

In Russia, things are often not what they seem. A barrage of international and Russian journalists have accused the FSB (Russian Security Service) of stage-managing many of the terrorist incidents in order to justify planned Russian acts of repression. Just as

 

 

Hitler simulated acts of aggression by Polish troops to justify the Nazi invasion of Poland, many people believe, for example, that the apartment bombings in 1999 were in fact perpetrated by the FSB in order to legitimise the subsequent invasion of Chechnya and the assumption of power by Putin, its former head. Does this sound far-fetched? Well, if you think so, take into account the fact that, at the time of the apartment bombings, an unexploded bomb was found and defused in Ryazan which turned out to have been planted by three FSB agents! And this is far from the only example of the FSB's hand being behind acts of terrorism: many Russian commentators have accused the FSB of being involved in the bomb explosions in the marketplace in the southern Russian city of  Astrakhan in 2001, at the bus stops in Voronezh (a city more or less on the Don river) in 2004 and on the Moscow-Grozny train in 2005. There is also strong evidence that the FSB organised the kidnapping of numerous journalists and international NGO workers during the Chechnya conflicts, pretending to be Chechen terrorists, in order to build up international support for the Russian invasion. (Published in my own blog)

 

On corruption in 1990s Russia:

Not all the corruption in Russia was illegal, at least not according to the Russian laws in force at the time. Yeltsin’s advisers saw the privatisation programme as key to making it impossible for the Communists to get back in power, so every day an announcement was made of the intention to privatise another monolithic Russian company. Close examination of the prospectuses generally revealed that among the major shareholders were numerous government ministers and public officials who each stood to make millions out of the listing. Similarly, a friend of mine told me that, once when he was leaving a meeting in the Duma, he was taken to a side-room and introduced to someone purporting to be Yeltsin’s investment adviser. This stranger explained that Yeltsin had over 10 million shares in Rostelecom (valued at several dollars per share) which he was wanted to divest, and he tried to enlist my friend’s help to find a buyer. (Published in David Wood Web)

 

On the fears of older people:

The horrors of the Soviet system significantly affects the way older people behave: if you are walking along a main street, for instance, you will be struck by the way that older people look steadfastly ahead of them or stare at the pavement, reluctant to catch a stranger's eye. This goes back to the days when acknowledging someone who might be 'under investigation', albeit accidentally, was a dangerous practice. On one occasion in mid-winter, the temperature about -20C, I watched from my car

 

 

window as pedestrians stepped over a drunk lying unconscious on a centre traffic island and in severe danger of dying of hypothermia. No one would risk helping a stranger. (Published in Le-Grande-Codex)

 

On Siberia:

Many people’s vision of Siberia derives from the scene in Dr Zhivago when Yuri and Lara take refuge in the family dacha there. Siberia is an enormous place, and in the winter when the snow piles high, there are places which look almost as idyllic as this. However, Siberia is also the industrial heartland of Russia: whole cities exist simply to service one activity, perhaps a mine, or a steelworks, or even a vast vehicle manufacturing plant. The Soviets never took much interest in global warming, so many of these cities suffer from horrific pollution, some having a sulphur cloud that hangs a hundred metres above them. Most began as gulags: political and other prisoners were sentenced here to provide a local workforce, often for minor or no offences. Interestingly, many of the people who now live there are what are known as ‘gulag babies’ – their parents were thrown into a gulag and they, as children, lived and were educated in tough conditions nearby, able to meet their parents through the wire only on rare occasions. (Published in Kelly McClymer's blog)

 

On casting The Oligarch movie:

Interestingly one of the most consistent comments I have received from people who have read the book so far is that it is almost tailor-made to be a film. I have to admit that I felt this myself as I was writing the book, though it was not at any time an influencing factor. Who would I cast?

I can see Damian Lewis as Leksin. In Homeland he plays another complex character struggling to relate to people and to cope with the pressure, just as Leksin does.

Blok, the oligarch, is slightly more difficult. He is not a very nice man, yet notwithstanding his outrageous behaviour, we can't help having some sympathy for him. Thinking a little out of the box perhaps, I have in mind Hugh Laurie for the role since we all have a similarly ambivalent attitude towards House. Dustin Hoffman's portrayals often have similar characteristics.

Anya, his daughter, is easier, so far as I'm concerned. Rooney Mara. Anya starts off as a spoilt, bored, rich girl, but once the man she loves is under threat she really shows her mettel. When this happens, I see Anya in many ways as a somewhat better-adjusted version of Lisbeth in The Girl with the Dragon Tattoo. (Published in Jennifer's Book Review)

 

 

Excerpt from interview with Jennifer Walker

 

JW: The hero of the story is Leksin, a British business troubleshooter of Russian descent and now living in Russia.  In many ways, he's not the usual clean-cut charmer that one's used to seeing as hero. Was this your aim?

 

GE: I wanted a hero who was every bit as manipulative as the oligarch he would confront in the story. Russian oligarchs are generally not nice guys - while there may be exceptions to the rule, many of them are more akin to gangsters than businessmen, and they react very badly to anyone or anything who gets in their way. For evidence of this, just look at the number of company owners and directors who were murdered during the turf wars that went on while the oligarchs were amassing their fortunes . If Leksin is to take on such people, then he needs to share many of the same qualities - a wallflower wouldn't survive a minute.

As a human being, Leksin is flawed. Like the oligarchs, he is driven to succeed. In his case, this amounts to an obsession: he cannot tolerate failure either in himself or other people. In his personal life, this means he is unable to sympathise with his dependent and unstable sister. To him, she is a chore. He pushes himself so hard in his work that he has to resort to cocaine in order to cope with this self-imposed pressure. Moreover, although attractive to women, his personal relationships always come unstuck because he regards them as an unacceptable distraction from his assignments.  

In one sense, Leksin is amoral. He tends not to pass judgement. If the President had been portrayed as a much more sinister, Putin-esque character, that would not have stopped Leksin working for him. Similarly, Leksin might not like Blok, the oligarch, but he has an underlying admiration for the way the man had played the system to build up his vast business empire. Such disapproval as he expresses reflects how third parties feel about Blok rather than his own views.

So why do we empathise with Leksin? Well, partly because we like the people who like Leksin: their fondness for, and loyalty to, Leksin indicates that he must have things going for him. We learn how Leksin took Nikolai, now part of the government and his closest friend, under his wing when Nikolai first arrived in Cambridge feeling out of place and an outsider. We approve of the way that he takes great pains to care for his mentally-ill sister despite his disappointment with her. His love of art and the meticulous manner in which he is gradually buying back the paintings that were appropriated from his grandfather during the revolution also gives us an insight into a different side of Leksin's character. And we like Anya, the oligarch's daughter, who falls in love with Leksin.


 

 

 

Synopsis: THE OLIGARCH: A THRILLER

 

Following his controversial election for a third term amid widespread protests and allegations of vote rigging, the Russian President is determined to destroy the oligarchs before they destroy him. When the global economic meltdown decimates their wealth, the President seizes this chance to demolish their power base. His greatest opponent - Anton Blok, owner of the mighty Tyndersk Kombinat - has a secret agenda and faces far more than just financial ruin as his empire threatens to fall apart, and the President knows that his old enemy will stop at nothing to avoid catastrophe.  With battlelines drawn, he turns to Alex Leksin, a British business troubleshooter of Russian descent, to thwart Blok's plans. Against the challenge of hostile Arctic conditions, Leksin must tread a dangerous path through a labyrinth of corruption, terrorism and obfuscation until the exciting and unexpected denouement takes place in Russia’s northernmost seaport.

Set in Moscow, Ingushetia (Chechnya’s neighbour), and Tyndersk, a Siberian mining town inside the Arctic Circle and geographically cut off from the rest of Russia, this thriller's plot twists and turns within an authentic and disturbing background.

 

Some extracts from recent reviews

 

"If I were to doze off and re-awake in a hundred years and someone asked me what is happening in Russia, my answer would be unhesitating : people are drinking and stealing. As a "Russia veteran", George Eccles knows that Saltykov-Shchedrin's formula from the mid nineteenth century always holds true. But his new novel, "The Oligarch", stands out, not just because it depicts theft and corruption on a Herculean scale, but because the author has a professional understanding of just what was stolen under the political loans-for-shares deal in the mid nineties (the country), and how (financial sleight of hand). Were the seven banker-oligarchs ("semibankirschina") who constructed that deal merely opportunists, lucky enough to have been in the right place at the right time? Eccles thinks not. They would have needed to have had backing from rogue elements of the ex-KGB. His theory resonates with the real-life comments of Andrei Illarionov, a former economics adviser to President Putin, who views the conflict between today's liberals and the Kremlin's powerbrokers as the messy unwinding of the marriage which originally brought about the collapse of the USSR.

But if Eccles's novel has its genesis in the real politics of the Yeltsin era, its action is set in the near future. The oligarchs won power in a time of great instability. What might happen in a renewed period of instability? Would such a situation provide an opportunity for a trust-busting President to destroy them? Or would their economic might prevail over any governmental effort to bring them to heel?

Eccles's assumption of a conflict of interest between an acting Russian President and the Oligarchs is realistic enough. Of the original, real-world Semibankirschina, only two have been left standing today by President Putin. But even if several of the real-life precedent situations have resolved themselves in Presidential victories, surely that only underlines the probability of similar conflicts in

 

 

future, and Eccles's premise, that in troubled times an oligarch might be able to bring sufficient force to bear to challenge the Government, is entirely realistic.

Admittedly, Eccles's Oligarch, Maxim Blok, doesn't resemble Vladimir Potanin or Mikhail Fridman (even if the capital of his fictional Empire, Tyndersk, is modelled on Potanin's Norilsk). And his President is more a sort of Russian Theodore Roosevelt than a Vladimir Putin lookalike. But the underlying dynamics are realistic and add up to an exciting read.

Appointed not to investigate a crime, but to work out how Blok can muster the resources to topple the Government, the novel's protagonist detective, Leksin, together with his Russian and American confederates, is drawn into a Russia of irresistible venality, nuclear proliferation, slave labour camps and interethnic war. One hopes these things are Eccles's fiction. But the way he depicts them - with an academic understanding of the complexities involved - they appear frighteningly realistic." (Gerhard Nicklaus, Amazon USA)

 

"Fast paced and plausible. The book gave a terrific view of current day Russia and of conditions in the wastes of Northern Siberia. I am looking forward to the next one!" (William K Monroe, Amazon UK)

 

"Swift, dramatic stuff indeed. . . This book is right up my street!" (JLB Wye, Authonomy)

 

"This is clearly an interesting book for the general reader, written with a great deal of specialised knowledge. It is well written with good story lines, neatly interwoven." (Philip John, Authonomy)

 

Where to buy

 

Click on the 'buy now' link below to be taken to a full list of online bookstores selling The Oligarch: A Thriller:

Buy now

 

Direct links to the e-book's page at some international stores are below:

Foyles UK

 

Amazon UK

Amazon USA

 

ITunes UK

iTunes US

 

Barnes & Noble

 

Kobo ebookstore

 

Powells Books USA

 

Dymocks Australia

 

Mcnally Robinson Canada

 

duminică, 18 noiembrie 2012

Biografie cronologică a poetului G. Coșbuc (1866-1918) (MUNTEANU 1982)

<
1866
La 20 septembrie/3 octombrie s-a născut G. C. în comuna Hordou, jud. Năsăud.
1873-1876
C. urmează școala primară în satele Hordou, Salva, Telciu, clasa IV terminînd-o la Năsăud.
1876-1884
Își face studiile liceale la Năsăud.
1881-1884
G. C. activează în societatea de lectură a elevilor "Virtus romana rediviva", citind în ședințele ei peste 150 de poezii, dintre care aproape 50 îi sînt cuprinse în revista manuscrisă a societății, "Musa someșană". În clasa VII e ales vicepreședinte, iar într-a președinte al societății.
1884
C. trece examenul de maturitate.
Se înscrie la Facultatea de Filozofie din Cluj.
Își face debutul literar cu anecdota Filosofii și Plugarii în ziarul "Tribuna" din Sibiu, semnată C. Boșcu.
1886
G. C. șe retrage de la Universitate, din cauza lipsurilor materiale.
1887
Intră în redacția ziarului "Tribuna", la invitația directorului acesteia, Ioan Slavici.
1889
Publică în "Tribuna" poezia Nunta Zamfirei cu care atrage atenția marelui critic Titu Maiorescu, la chemarea căruia G. C. se stabilește la București.
1890
E numit "desemnător-ajutor" în Ministerul Cultelor.
1891-1893
Lucrează ca redactor la publicația "Lumea ilustrată" a lui Ignatz Hertz, silit de nevoile traiului să îndeplinească o muncă ce satisfăcea doar interesele bănești ale patronului. Aici publică și poezii originale.
1893
Tipărește primul volum de poezii, Balade și idile.
1894-1896
Scoate revista "Vatra", în colaborare cu I. Slavici și I. L. Caragiale.
Aici apare poezia Noi vrem pămînt!
1895
Căsătoria lui G. C. cu Elena Sfetea.
Nașterea unicului său fiu, Alexandru (11 august).
1896
Apare al doilea volum de poezii, Fire de tort.
Tipărește traducerea operelor Mazepa de Byron și Georgicele și Eneida de Vergiliu.
1897
Conduce revista "Foaia interesantă".
Intră în colectivul de redacție al revistei pentru popor "Albina".
Publică în traducere Sakuntala de Kalidassa și Antologie sanscrită.
1899
Tipărește Războiul nostru pentru neatîrnare și Povestea unei coroane de oțel, în care evocă momentele din războiul de independență.
1900
C. este ales membru corespondent al Academiei Române.
1901
În colaborare cu A. Vlahuță conduce revista "Sămănătorul", la care înmănunchează talentele literare ale timpului, și se pun în valoare, într-o formă nouă, bunele tradiții literare ale secolului trecut.
1902
Publică al treilea volum de poezii, Ziarul unui pierde-vară.
Face o călătorie de studii în Italia, spre o mai adîncă documentare în vederea traducerii epopeii Divina comedie de Dante.
E numit referendar la Casa Școalelor.
1903
G. C. și Vlahuță se retrag de la conducerea revistei "Sămănătorul".
1904
Publică culegerea de poezii patriotice Cîntece de vitejie.
1906
Editează revista "Viața literară", în colaborare cu Ilarie Chendi
și Ion Gorun.
1910
Apare traducerea dramei Don Carlos de Schiller.
1912
Face o nouă călătorie de studii în Italia în scopul strîngerii materialului informativ și documentar pentru studiul asupra lui Dante.
1915
Are loc accidentul mortal al fiului lui C., Alexandru, a cărui dispariție a avut ca efect încătușarea forței creatoare a poetului.
1916
Este ales membru activ al Academiei Române.
1918, 9 mai
Moare poetul G. C. Este înmormîntat la Cimitirul Bellu.
1925-1927-1931
Apare traducerea celor trei părți ale Divinei Comedii.
>

Sursa
George Coșbuc, Poezii, ed. II, edit. I. Creangă/col. Biblioteca școlarului nr. 77, București, 1982, pp. 186-188 (Petru Munteanu, Tablou biobliografic).

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Poezii istorice ale lui G. Coșbuc (1866-1918)

Poetul ardelean George Coșbuc (1866 Hordou - 1918 Iași) s-a stabilit la București la cererea marelui critic literar Titu Maiorescu, care apreciase poezia Nunta Zamfirei, publicată în 1889 la Sibiu.

În capitala României, el a publicat patru volume de poezii, care includeau și creații cu teme istorice: Balade și idile (1893). Fire de tort (1896), Ziarul unui pierde-vară (1902) și Cîntece de vitejie (1904). Poeziile istorice acopereau întreaga istorie a poporului român: antică, medievală și modernă.

Primul volum a inclus două poezii cu subiect istoric: Trei, Doamne, și toți trei și Cîntec barbar.
În prima poezie (13 strofe cu 6 versuri), tatăl află cu mare durere că cei trei fii nu s-au mai întors din Războiul Independenței (1877-1878) pentru că au căzut în luptele cu turcii din Bulgaria.
A doua poezie (6 strofe cu 12 versuri) este un dialog între Roma imperială și dacii barbari, înainte de traversarea Istrului (Dunărea) de către legionarii romani invadatori.

Al doilea volum cuprinde creațiile Decebal către popor (8 strofe cu 6 versuri) și Cetatea Neamțului (28 de strofe cu 7 versuri).
Prima poezie este un apel al regelui dac către războinicii săi pentru a lupta până la moarte împotriva invadatorilor romani.
În a doua poezie, este descrisă rezistența eroică a micului grup de apărători moldoveni ai cetății împotriva marelui rege polon Ioan III Sobieski (1629-1696), salvatorul Vienei de turci. Autorul menționează că epopeea locală a fost amintită de cronicarul Ion Neculce.

Volumul trei include creația (23 strofe cu 6 versuri), în care este descrisă înfrângerea și moartea voievodului ardelean Gelu în lupta cu invadatorii maghiari conduși de Arpad (sec. X).

Cel de-al patrulea volum cuprinde nouă poezii istorice: Oltenii lui Tudor, Golia ticălosul, Pașa Hassan, Dorobanțul, Cîntecul redutei, Povestea căprarului, Coloana de atac, O scrisoare de la Muselim-Selo și Raport (Luarea Griviței, la 30 august 1877).
Prima poezie (7 strofe cu 8 versuri) prezintă declanșarea revoltei oltenilor conduși de Domnul Tudor împotriva ciocoilor și tiranilor.
În a doua poezie (8 strofe cu 6 versuri) este descrisă moartea trădătorului boier Golia, comparat cu Iuda, în bătălia de la Cahul dintre moldovenii conduși de Ion vodă cel Cumplit și turci (1574).
Cea de a treia poezie (12 strofe cu 6 versuri) prezintă un episod din bătălia de la Călugăreni dintre Mihai Viteazul și Sinan-pașa, când voievodul muntean îl fugărește pe câmpul de luptă pe Hassan-pașa, comandantul ienicerilor.
Celelalte șase poezii includ secvențe din eroicele bătălii din timpul Războiului de Independență: 14 strofe cu 2 versuri, 9 strofe cu 7 versuri, 8 strofe cu 8 versuri, 54 de strofe cu 2 versuri, 11 strofe cu 8 versuri și 5 strofe cu 2 versuri.

Sursa
George Coșbuc, Poezii, ed. II, edit. I. Creangă/Biblioteca școlarului nr. 77, București, 1982, pp.

vineri, 16 noiembrie 2012

Limba română versus limba maghiară în Ardeal în secolul XIX (SLAVICI 1880)

<
I.
(...)
- Ia să ne mai gîndim nițel, grăi dascălul Clăiță muncit de gînduri grele. Nu se poate ca Huțu să umble la școala ungurească. Învață ungurește și un dascăl nu trebuie să știe ungurește.
- Un dascăl trebuie să știe tot, răspunse Budulea.
- Tot, afară de ungurește. Asta-i o limbă calvinească* și papistășească**, și îndată ce o înveți, te zăpăcești. Îți spun eu: am văzut pe alții. Pentru că să vezi d-ta: noi românii trebuie să știm românește, și dacă învățăm ungurește, ne facem unguri și nu mai suntem români cumsecade. Asta stă chiar în gazete. Și pentru aceea, dacă dascãlul știe ungurește, îi învață și pe copii și le strică mințile.
- Eu cred, răspunse Budulea scoțîndu-și nerăbdător fluierulul din șerpar, că învățătura e limba, și cu cît mai multe limbi știe omul, cu atît mai învățat este. Uite, la fluierul meu sunt șase borte și cînt mai bine pe el decît pe unul care nu ar avea decît o singură bortă; așa e și omul, cîte limbi știe de atîtea ori e om.
(...)
>

Sursa
Ioan Slavici, Budulea taichii, "Convorbiri literare", Iași, 1880.

joi, 15 noiembrie 2012

Umor

Candidând pentru un fotoliu la Academia Franceză, Edouard Palleron (1834-1899), celebrul dramaturg francez a cărui piesă „Lumea în care ți se urăște” e actuală și azi, începu, conform obiceiului, vizitele pe la membri, pentru a le cere susținerea. Începu cu cu Ernest Renan.
Introdus imediat în camera de lucru, e primit cu multă amabilitate:
-Luați un scaun, domnule Palleron.
-Oh! Mă iertați, maestre, eu am venit să vă cer un... fotoliu!

SURSA
”Rebus”, București, iulie 2012.

miercuri, 14 noiembrie 2012

Limba latină și limba română (SLAVICI 1880)

<
IV.
(...)
- Atunci pentru ce te-ai dus la școlile latinești? întrebă dascălul cu totul domol.
(...)
- Jupîne învățător! Profesorul, domnul Wondracek, a zis că mă dă la gimnaziu și i-am spus că nu se poate, fiindcă d-ta ai zis că trebuie să mă duc la preparandie, ca să mă fac învățător. El a răspuns că tocmai spre a mă face învățător trebuie să învăț mai nainte latinește. Eu atunci i-am spus că nu se poate, fiindcă d-ta ai zis că limba latinească e o limbă păgînească. El atunci a rîs și a zis că eu sunt prost, deoarece chiar limba românească e și ea un fel de limbă latinească și că nu pot să fiu profesor, dacă nu știu latinește.
- Vezi, grăi dascălul pus pe gînduri, despre aceasta am citit și prin gazete. Pentru că să vezi tu: eu am vreo nouă foi de gazete, pe care le țin fiindcă e într-însele pe ici pe colo cîte ceva frumos și folositor, și e bine ca omul să strîngă asemenea gazete. În cărțile noastre românești, cum le avem în biserică, nu stă nimic despre aceasta, dar în gazetele aste mai nouă se zice că latinii erau păgîni, cum sunt bunăoară turcii, și aveau un împărat Lațium*, care vorbea românește, și de acolo ne numim noi români. (...) Tu știi acum latinește, să fie oare ca românește?
- Tocmai pe tocmai! răpunse Huțu. Latinește se zice: Hic gallus cantans, in arbore sedens, pira pome comedens, chichirichi dicens!
(...)
- Dar nu prea seamănă a românește, adause dascălul.
- Cum nu? zise Huțu. Gallus e cocoș, cantare e cîntare, arbore e arbure, pira e pară, poma e poamă, sedere e ședere, dicere e zicere.
- Da, cam aduce, cam aduce, zise dascălul pe gînduri. Nu-i vorbă, e bine să știe omul și latinește. Se vede că e românească stricată, bunăoară cum vorbesc ungurii. Multe mai scornesc oamenii. Și cum ziceai că sună cocoș?
-  Gallus.
- Nu aduce cu românește, dar sună frumos. Gallus, parcă vezi cocoșul.
(...)
- Și cum zice om?
- Homo.
(...)
- Samănă. Dar muiere?
- Mulier.
- Curat românește!
- Dar aceea ce e, cînd popa papistășesc** zice: Dominus vobiscum?
- Domnul cu voi.
- Auzi? frumos o scoate! grăi acum dascălul cu totul îmblînzit. E bine să știe un dascăl și latinește. Pentru că să vezi tu: se pot găsi și în latinește cărți scrise despre lucruri folositoare și atunci le poți citi. Dar omul trebuie să fie înainte de toate creștin și să țină la limba lui, pentru că nu e nici o lmbă mai frumoasă la sunet și mai deslușită la înțeles decît cea românească.
Seara jucam cu toții cărțile, pe nuci, la dascălul Clăiță, care stătea la o parte, între gazetele lui, și cerea mereu cuvinte latinești de la Huțu. El avea cinci numere din "Gazeta Transilvaniei"** și patru din "Foaie pentru minte, inimă și literatură"*** și acuma căuta mereu locul unde se vorbea despre Latium.
- E, în sfîrșit, bine să le știi și aceste, zicea el din cînd în cînd, fiindcă se vorbește cîteodată despre ele și e frumos să știi care din neamul nostru au fost împărați și să arăți, negru pe alb, că nici noi nu suntem un neam prost.
(...)
>

Sursa
Ioan Slavici, Budulea taichii, "Convorbiri literare", Iași, 1880.

marți, 13 noiembrie 2012

Biografia cronologică a lui I. Slavici (1848-1925) (Lyceum 75/1977 & Biblioteca școlarului 114/1981)

<
1848
La 18 ianuarie s-a născut la Șiria Ioan Slavici, fiul lui Slavu Slavici și al Elenei, născută Borlea. Savu Slavici, agricultor la origine, va deveni cojocar.
1854
Începe învățătura la școala din Șiria, avînd ca dascăl pe Dimitrie Voștinari.
1860
Se înscrie la liceul maghiar din Arad.
1865
Se transferă la liceul german din Timișoara (clasele VI și VII). Spre a se întreține, dă ore de meditație.
1867
Revine la Arad, unde frecventează ultima clasă de liceu (VIII) ca particular.
1868
Trece examenul de bacalaureat la Satu Mare.
Toamna, pleacă la Pesta să studieze dreptul. Se retrage din lipsă de mijloace materiale.
1869
Este secretar al notarului din Cumlăuș.
Toamna, se duce la Viena să-și satisfacă stagiul militar, reluîndu-și studiile de drept. Iarna îl întîlnește pe Eminescu, prezentat de medicinistul Ioan Hosanu.
1871
Debutul literar cu comedia Fata de birău în "Convorbiri literare", nr. 1. Studenții români din Viena fondează societatea "România jună", iar Slavici este ales președinte, D. Popovici Barcianu - secretar, iar Eminescu - bibliotecar.
Sărbătorirea a 400 de ani de la zidirea mînăstirii Putna. Slavici și Eminescu au avut rol principal în această acțiune.
Termină școala militară, devenind ofițer.
Continuă studiile la Viena.
1872
Reîntors la Viena, intră în biroul avocatului Mircea B. Stănescu din Arad, pentru practică.
Primele povești în "Convorbiri literare": Zîna zorilor, Ileana cea șireată, Florița din codru.
1873
Timp de trei luni este redactor. al publicației "Gura satului", ocupînd apoi postul de arhivar la Consistoriul greco-oriental din Oradea.
E dat în judecată pentru "rebeliunea" de a fi apărat interesele țăranilor români din satul Păuliș, asupriți de administrație.
13 iunie: moartea mamei.
1 iulie: moartea tatălui.
Revine la Viena spre a-și termina studiile.
1874
Se îmbolnăvește greu, stă internat aproape întreg anul 1874, în spital.
Trece în Moldova (Iași), lucrînd pentru puțină vreme în redacția ziarului "Curierul".
Locuiește împreună cu Eminescu, Miron Pompiliu într-o chilie la "Trei ierarhi".
Se căsătorește cu Catinka Szoeke.
1875
Se stabilește la București, unde funcționează ca secretar al Comisiei pentru publicarea documentelor Hurmuzaki; este profesor la liceul "Matei Basarab" din București.
Publică în "Convorbiri literare" Popa Tanda.
1877
În luna ianuarie intră în redacția ziarului "Timpul"; în toamnă este adus în redacție și Eminescu.
1878 februarie
Un alt redactor la "Timpul": I. L. Caragiale. Între cei trei scriitori se leagă o strînsă prietenie.
1879 martie
În "Convorbiri literare" apare Gura satului, o excelentă nuvelă rurală.
1880
Reintră în învățămînt. Funcționează la început la Școala normală pentru învățătura poporului român, apoi din 1882, la Azilul "Elena Doamna".
iulie: Apare în "Convorbiri literare" nuvela Budulea taichii.
1881
La editura "Socec" publică volumul Novele din popor.
Secretar al Societății pentru cultura poporului român.
1882
N. Xenopol, Novele din popor, în "Românul", 7 februarie.
M. Eminescu, "Novele din popor", în "Timpul", nr. 69.
Călătorie în Italia, observații despre arta italiană.
1883
Publică un Curs de literatură poporană și un curs de Estetică.
1884 aprilie 26
Preia conducerea revistei "Tribuna" din Sibiu, pe care o va păstra pînă în 1890.
Volumul Azilul Elena Doamna, Sibiu.
Volumul Pădureanca, Sibiu.
1885 februarie
Primul proces de presă al "Tribunei", Slavici acuzat și achitat.
Divorțează de Catinka Szoeke.
1886
mai: Al doilea și al treilea proces de proces al "Tribunei". Slavici amendat cu 100 de florini.
noiwmbrie: Al patrulea proces de presă al "Tribunei". Slavici condamnat la 3 zile închisoare și amendă.
Se căsătorește cu Eleonora Tănăsescu, profesoară de naturale.
Scrie drama istorică Gaspar Grațiani.
Nașterea întîiului copil, Titu.
1887
Este ales secretar al conducerii Partidului Național din Transilvania, al cărui președinte era G. Bariț.
1888
aprilie Oficialitatea austro-ungară îi intentează al cincilea proces de presă, fiind condamnat la un amendă de 100 de florini și un an de temniță, pedeapsă pe care o va executa la Vaț.
Premiera piesei Gaspar Gratiani la Teatrul Național din București.
1889
ianuarie: Nașterea fiicei sale Lavinia Ioana-Iosefina.
iunie: Iese din închisoare. Revine la București.
1890
Slavici se reîntoarce la București.
Se naște fiul său Ion Marcel.
1891
Se naște fiica sa Fulvia.
1892
Începe publicarea, la editura "Cartea românească", volumelor de nuvele: vol. II în 1896, vol. III 1914 (?), vol IV (f. a. 1926), vol. V (f. a. 1927), vol. VI 1927.
1893 noiembrie
Scoate ziarul "Corespondența română".
N. Iorga, Schițe din literatura română, Iași.
1894
mai Apare revista "Vatra", a cărei conducere este asigurată de Caragiale, Slavici și Coșbuc.
În conducerea Institutului "Ioan Oteteleșeanu" din Măgurele, alături de soție, funcționînd pînă în 1908.
Publică în numerele 1-34 din revista "Vatra" romanul Mara.
Nașterea fiicei sale Elena.
1896
Volumul "Tribuna" și tribuniștii, Orăștie.
Se naște Ioana-Livia, ultimul său copil.
1902
Volumul 1 Din bătrîni (Luca), București.
1903
G. Panu, Amintiri de la Junimea, București.
1905
Volumul 2 Din bătrîni (Manea), București.
1906
Apare, la Budapesta, în volum romanul Mara.
Volumul Institutul Oteteleșanu din Măgurele, București.
N. Iorga, Un nou roman al d-lui Slavici, "Mara", în "Sămănătorul", nr. 25.
Apare, în "Tribuna poporului" (Arad) romanul Corbeiu (needitat în volum).
1907
Ovid Densusianu, Slavici Ioan: Mara, în "Viața nouă", II, nr. 24.
1908
Revine de la Măgurele la București.
Asigură conducerea ziarului "Minerva", pînă la șfîrșitul anului următor.
În acest ziar publică din dec. 1908 pînă-n februarie 1909 romanul Din două lumi.
Publică volumul Povești. Vol. II (f. a. 1923?).
1909
Este ales membru al Societății scriitorilor români.
Volumul Din valurile vieții, București.
E. Hodoș, I. Slavici: "Povești", în "Luceafărul", nr. 12.
1910
Împreună cu E. Bratu pune bazele agenției de presă "Corespondența română"; este învățător la școala comunității evanghelice germane.
Volumul Românii din Ardeal, București.
1912
Moare, la Berlin, I. L. Caragiale. Slavici scrie necrologul Un om mare ("Minerva literară ilustrată").
1914
Timp de un an lucrează la ziarul "Ziua". Izbucnește primul război mondial. Adoptă o atitudine filogermană.
Volumul Gramatica limbii române. Etimologia, București.
Iacob Negruzzi, Amintiri din Junimea, București.
1915
Volumul Politica națională română, București.
Arestat ca filogerman; este eliberat înainte de retragerea trupelor noastre din București.
Redactor principal la "Gazeta Bucureștilor" unde scrie articole în care ia apărarea Germaniei și atacă pe aliații României (în acest timp capitala era sub ocupație germană).
1919
Este din nou arestat, deținut la Văcărești, unde se întîlnește cu I. C. Frimu. S. și alți redactori de la "Gazeta Bucureștilor" sînt condamnați la 5 ani închisoare pentru atitudinea politică din timpul războiului. Este eliberat, ca și Arghezi, după un an.
1920
Volumul Din două lumi, București.
1921
Tipărește Închisorile mele.
1923
Volumul Cel din urmă armaș, București.
1924
Publică volumul Amintiri.
nov. 1924 - dec. 1925
Publică în "Adevărul literar și artistic" romanul Din păcat în păcat (nepublicat în volum).
1925
G. Bogdan-Duică, în "Societatea de mîine", II, nr. 4-5.
Ioan Slavici moare la 17 august, la Panciu.
G. Baiculescu, Operele lui Ioan Slavici, în "Adevărul literar și artistic",  nr. 247.
1930
Volumul Lumea prin care am trecut, București.
1964
I. Peltz, Așa cum i-am cunoscut, București.
>

Surse
Ioan Slavici, Mara, ediția II, ed. Albatros/ col. Lyceum nr. 75, București, 1977, pp. XXVI-XXXVIII (Constantin Măciucă, Tabel cronologic), 299-301 (Bibliografie).
Ioan Slavici, Moara cu noroc, ed. Albatros/col. Biblioteca școlarului nr. 114, București, 1981, pp. 393-396 (Tabel cronologic).

luni, 12 noiembrie 2012

Biografia cronologică a scriitorului C. Hogaș (1847-1917) (MARCEA 1982)

<
1847 aprilie 19
Nașterea, la Tecuci, a lui C. H., ca fiu al preotului Gh. Dimitriu și al Mărioarei Dimitriu. Au fost 11 frați, dintre care opt au atins senectutea.
1854
Începe școala primară la Tecuci, pe care o absolvă în 1859, cu calificativul "foarte bine".
1860
Devine bursier al Academiei Mihăilene din Iași, unde, în urma recomandării primăriei din Tecuci, primește bursă.
1867
Intră, tot ca bursier, la Facultatea de Litere din Iași.
1869
În urma unui concurs, pe care-l cîștigă, este numit profesor și apoi director la gimnaziul din Piatra Neamț, recent înființat.
1874
Se produce debutul literar: publică versuri în "Corespondenția provincială", din Piatra Neamț, unele reproduse în revista "Ghimpele", din București, condusă N. T. Orășanu.
1877
Părășește direcția gimnaziului din Piatra Neamț din cauza tensiunii și raporturilor cu mărimile locale. Gimnaziul, în urma unei anchete, este desființat.
1878
Profesor de istorie și geografie la gimnaziul real comunal din Tecuci, la cererea sa.
1880
Devine profesor la Școala Normală "Vasile Lupu" din Iași, în urma unei cereri.
În casa din Iași a lui Eduard Gruber, ginere al Veronicăi Micle, face cunoștință cu Creangă.
1881
Revine la Piatra Neamț, ca director al gimnaziului, reînființat.
Se numără printre redactorii revistei "Asachi" din Piatra Neamț.
E vizitat de I. L. Caragiale.
1882-1884
Publică, în "Asachi", prima versiune a Amintirilor dintr-o călătorie.
1886
Un nou conflict cu autoritățile din Piatra Neamț.
Devine profesor și director al gimnaziului din Alexandria, unde rămîne 5 ani.
1891
Director al gimnaziului din Roman. Rămîne aici 8 ani.
1893-1894
Revista "Arhiva" din Iași, condusă de A. D. Xenopol, cu care fusese coleg la Academia Mihăileană, îi retipărește Amintiri dintr-o călătorie.
1899
Profesor la Liceul Internat din Iași, precum și la Liceul Național.
După un an de la sosirea la Iași e numit subdirector la Liceul Internat.
După încă patru ani, devine director al Liceului Internat.
1907
Începe colaborarea la "Viața românească" prin povestirea Floricica, la solicitarea lui G. Ibrăileanu.
Pînă în 1912, apare, în "Viața românească", aproape întreaga operă a lui Hogaș, restilizată de Ibrăileanu și de ceilalți redactori.
1912
Se editează, la "Viața românească", volumul Pe drumuri de munte. Dar greșelile de tipar, numeroase și compromițătoare, determină topirea cărții.
Avînd 65 de ani, se pensionează de la Liceul Internat.
1914
Abia ieșit de sub tipar, volumul , aflat în depozitul editurii "Viața românească", dispare în incendiul declanșat. Durerea autorului e imensă.
1915
Îndurerat de boala gravă a unei fiice, se retrage la Piatra Neamț, în casa, de altădată a soției.
1917 august 28
Moare, dintr-un enfizem pulmonar, la Roman, unde se afla în drum spre Iași (în vederea unei consultații medicale) la una din fiicele sale. Va fi reînhumat, conform dorinței, la Piatr
a Neamț (8 octombrie).
1921
În fine, Pe drumuri de munte apare în volum, cu o prefață de M. Sadoveanu.
1922
Volumul obține, la propunerea lui Liviu Rebreanu, întîiul premiu al Societății Scriitorilor Români.
>

Sursa
Calistrat Hogaș, Pe drumuri de munte, ed. Ion Creangă/col. Biblioteca școlarului nr. 88, București, 1982, pp. 326-328 (P. Marcea, Tabel cronologic).

duminică, 11 noiembrie 2012

Atentatul împotriva mitropolitului C. Miclescu al Moldovei (HOGAȘ 18 )

<
Părintele Ghermănuță
(...)
Era, pe vremea aceea, mitropolit fericitul întru pomenire Calinic Miclescu*, acel asupra căruia oftigiosul** călugăr Clement Neculau, profesor de grecește la Academie***, trăsese focuri de revolver; dar, fie că nu-l nimerise, fie că gloanțele se turtiseră de paftalele de aur ale colanului, cu care rangul încingea coapsele măruntului și slăbănogului cap al bisericii, că nu se alese, din toată această dramă călugărească, decît mitropolitul cu spaima, iar Clement cu închisoarea.
(...)
>

Sursa
Calistrat Hogaș, Pe drumuri de munte, ed. I. Creangă/col. Biblioteca școlarului nr. 88, București, 1982, p. 239 (În munții Neamțului).