Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 5 martie 2014

Tirajului ziarului englez Daily Telegraph în secolul XIX (VERNE 1863)


„(...) Daily Telegraph, ziar de un penny, al cărui tiraj urca pînă la 140.000 de exemplare pe zi, făcînd față cu greu celor câteva milioane de cititori.”
(I)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

marți, 4 martie 2014

Expediția căpitanului britanic Stuart în Australia în 1845 (VERNE 1863)


„(...) în Australia, unde, în 1845, luase parte la expediția căpitanului Stuart, căruia i s-a încredințat misiunea de a descoperi acea Mare Caspică despre care se presupunea că există în mijlocul Noii Olande.”
(I)


J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

luni, 3 martie 2014

Civilizația Europei versus Africa în secolul XIX (VERNE 1863)


„Descoperirea izvoarelor Nilului era oare într-adevăr necesară? Cu asta omenirea va fi oare mai fericită? Şi când popoarele Africii vor fi civilizate, vor fi ele mai fericite? Şi este oare sigur că civilizaţia se află în Europa şi nu tocmai acolo, în Africa?” 
(V)

J. VERNE, Cinci săptămîni în balon, trad. (1863 fr.) R. Tudoran, ed. II, ed. I. Creangă/3, București, 1978, 215 p.

duminică, 2 martie 2014

Şcoală de gladiatori descoperită lângă Viena


REPORTAJ. Secretele de la Banca Națională

Amintirea împăratului francez Napoleon I în educarea mujicului rus din secolul XIX (TURGHENIEV 1852)

<(...)
Tatiana Borisovna* nu ține mai multe slugi decît îi dă mîna. (...) Serviciile de camerier, majordom și sufragiu le îndeplinea slujitorului Polikarp, un bătrîn de vreo șaptezeci de ani, ciudat cum nu s-a mai văzut, om cu carte, fost viorist și admirator al lui Viotti**, dușman personal al lui Napoleon*** sau, cum îi spunea dînsul, al Bunaparului, și mare amator de privighetori. (...) Polikarp are ajutor pe nepotu-său Vasea, un băiețaș de vreo doisprezece ani, cu păr de creț și ochi negri. Polikarp nu mai poate de dorul lui, dar îl cicălește de dimineața pînă sara. Tot el se ocupă de educația băiatului. „Vasea, îi zice, ia spune: <<Bunapar e un tîlhar>>.” „Da ce-mi dai, tătucă?” „Ce-ți dau?... Nu-ți dau nimic... Tu ce ești? Nu ești rus?” „Ba eu sînt amcean, tătucă; m-am născut la Amcesk (1)” „Măi, cap sec ce ești! D-apoi Amceskul unde-i?” „De`un să știu eu?” „E în Rusia, prostule!” „Și ce-i, dacă-i în Rusia?” „Cum, și ce-i? Păi, luminăția-sa răposatul cneaz**** Mihailo Illarionovici Goleșnicev Kutuzov Smolenski***** a binevoit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-l alunge pe Bunapar din hotarele rusești. Atunci s-a făcut și cîntecul: <<Napolion nu poate să mai joace, fiindcă a rămas făr de cozondroace****** >>... Ți-a eliberat patria, înțelegi?” „Ei, și ce-mi pasă mie?” „Măi, da prost ești, băiete! Nu pricepi că dacă luminăția-sa cneazul Mihailo Illarionovici nu l-ar fi alungat pe Bunapar, azi vreun musiu******* te-ar pocni cu un ciomag în moalele capului? S-ar apropia, uite așa, de tine și ți-ar spune: Coman vu porte vu?******** Și poc, poc.” „Iar el ți-ar spune: bonjur, bonjur, vene isi********* - și te-ar înhăța de chică și dă-i și trage-i!” „Eu l-aș păli peste cotonoage, tot peste cotonoage.” „E drept că au picioare cotonoage. Dar dacă apucă să-ți lege mîinile?” „Parcă eu mă las? Îl strig pe Mihei vizitiul să-mi deie ajutor.” „Aha, Vasea, nu-i așa că franțuzul nu se poate măsura cu Mihei?” „Ce să se măsoare! Mihei e voinic, nu glumă!” „Ei, și ce i-ați face?” „L-am croi pe spinare pîn`ce n-ar mai putea!” „Iar el ar începe să țipe: pardon, pardon, pardon, sevuplei!**********” „Iar noi de colo: ba nici un sevuplei, măi franțuzule!” „Brava, Vasea... Ei, atunci ia strigă: Bunapar - mare tîlhar!” „Dă-mi zahăr întîi!” „Ptiu!...”

(1) În popor, orașului Mțensk i se spune Amcesk, iar locuitorilor amceni. Amcenii sînt oameni șmecheri, nu degeaba i se urează dușmanului: „Să nu te calce un amcean”. (N. a.)

(...)>

SURSA
Ivan Turgheniev, Tatiana Borisovna și nepotul ei: Ivan Turgheniev, Povestirile unui vînător, trad. M. Sadoveanu, ed. Albatros, București, 1989, p. 213-214.

NOTE M.T.
* Tatiana Borisovna = Personajul principal al povestirii, o originală moșieră văduvă dintr-o provincie a Rusiei.
** Giobanni Viotti (1755-1824) = Renumit violonist și compozitor italian, dirijor al operelor din Paris și Londra.
*** Napoleon I Bonaparte (1769-1821) = Împărat al Franței (1804-1814/1815), care a invadat Rusia în iunie 1812, fiind nevoit să se retragă de cumplita iarnă rusească și tactica de rezistența a rușilor.
**** cneaz = Cuvânt slav care în secolele X-XV desemna pe conducătorul unei entități statale, iar apoi în Rusia țaristă (XVI-XX) pe marii boieri.
***** Kutuzov (1745-1813) = Unul dintre cei mari comandanți militari din istoria Rusiei. În timpul invaziei lui Napoleon I a comandat armata rusă cu gradul de mareșal, înfruntându-l pe marele geniu militar francez în bătălia nedecisă de la Borodino, de lângă Moscova. Pentru meritele sale în eșecul campaniei lui Napoleon a primit titlul de prinț de Smolensk.
****** cozondroace = bretele: din germanul „hosentrager”
******* musiu = domn: din francezul „monsieur”
******** Commnent vous portez vous? (franceză) = Cum o duceți?
********* Bonjour, bonjour, bonjour venez ici (franceză)= Bună ziua, bună ziua, bună ziua, veniți aici
********** Pardon, pardon, pardon, s`il vous plaît! (franceză) = Scuze, scuze, scuze, vă rog frumos!

sâmbătă, 1 martie 2014

Cifrele  derby-ului! Şase  repere  pentru  Steaua - Dinamo »  De  la  Angelo  Niculescu  şi  pînă  la  Andrei  Cristea

Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, înscris pe portalul euromuse.net 

O moșieră neobișnuită în Rusia secolului XIX (TURGHENIEV 1852)

<(...)
Tatiana Borisovna e o femei de vreo cincizeci de ani, cu ochi mari, cenușii și bulbucați, cu un nas puțintel turtit, obraji rumeni și bărbie dublă. Fața ei e numai bunătate și blîndeță. A fost măritată pe vremuri, dar a rămas de timpuriu văduvă. E o femeie cu totul deosebită. Trăiește retrasă, fără a-și părăsi vreodată moșioara, cu vecinii se vede rar, nu primește în casă și nu-i plac decît oamenii tineri. Se trage dintr-o familie de moșieri foarte săraci și nu a primit nici un fel de educație, adică nu vorbește franțuzește; nici măcar la Moscova nu a fost vreodată, dar, cu toate aceste lipsuri, are un fel de-a fi atît de simplu și de plăcut, simte și gîndește atît de spontan, e atît de puțin molipsită de obișnuitele cusururi ale micilor moșierițe, încît, pe drept cuvînt, nu poți să n-o admiri... Într-adevăr: o femeie care stă tot timpul la țară, într-un fund de provincie, și totuși nu bîrfește, nu vorbește cu voce pițigăiată, nu face reverențe, nu-și pierde cumpătul, nu se sufocă, nu tremură de curiozitate... e o adevărată minune! Umblă întotdeauna îmbrăcată într-o rochie de tafta cenușie și c-o bonetă albă cu panglici lungi, liliachii; îi place să mănînce, dar fără lăcomie: dulcețurile, conservele și murăturile le lasă pe seama chelăresei.
Bine, dar atunci cu ce se îndeletnicește toată ziua? mă veți întreba. Citește? Nu, nu citește; la drept vorbind, cărțile nu se tipăresc pentru dînsa... Cînd n-are mosafiri, Tatiana Borisovna șade la fereastră și împletește ciorapi; asta  - iarna; vara se duce în grădină, răsădește flori și le udă, se joacă ceasuri întregi cu pisoii, dă porumbeilor de mîncare... Cu gospodăria nu se prea ocupă.
(...)>

SURSA
Ivan Turgheniev, Tatiana Borisovna și nepotul ei: Ivan Turgheniev, Povestirile unui vînător, trad. M. Sadoveanu, ed. Albatros, București, 1989, p. 211.
FOTO Nicula lui Bartolomeu Anania. Povestea casei unde fostul mitropolit a terminat de tradus Biblia

Adevărul 1 martie 2014