Ziua Marinei Române - 15 august 1902

<Probabil că nu puțini sunt aceia care nu cunosc trecutul orașului dobrogean Constanța și al însemnătății, din punct de vedere marinăresc, al zilei de 15 august.
Ziua Marinei a fost celebrată, pentru prima oară, pe 15 august 1902, la bordul crucișătorului „Elisabeta”. La eveniment a luat parte și ministrul de război Dimitrie A. Sturzda. În aceeași seară a urmat un banchet și serbarea marinărească propriu-zisă. Primarul Constanței de atunci, Cristea Georgescu, din dorința de a atrage cât mai mulți turiști pe litoral, a decis ca la 15 august, odată cu sărbătorirea „patroanei” Marinei, Sfânta Maria, să se organizeze, atât pe apă, cât și pe uscat, serbări demne de orașul dobrogean.
Un an mai târziu, la 15 august 1903, la regate au participat și bărcile vasului de război rus Psezuape, aflat în vizită în portul Constanța.
De la an la an, serbările au sporit în amploare și semnificații.>

SURSA
Andreea Iliescu, „Litoral”, Constanța, 10-16 august 2012, p. 4.

Tradiții de Sfânta Maria păstrate din strămoși (LITORAL 2012)

<Sfânta Maria este una dintre cele mai importante sărbători creștine de peste an. Pregătită printr-un post de două săptămâni, sărbătoarea Sfintei Marii este așteptată și sărbătorită de toată lumea. Iată câteva obiceiuri și tradiții păstrate peste timp:

• În dimineața sărbătorii, creștinii, mai cu seamă femeile, merg la biserică cu fructe (prune, struguri) și cu faguri de miere, pe care le slujesc și le împart de sufletul celor trecuți în neființă. Se pot face și alte pomeni, se merge la cimitir și se tămâiază mormintele, pentru amintirea celor adormiți.
• O altă tradiție este ca în această zi să se culeagă unele flori și să se pună la icoana Preacuratei, pentru că așa ar deveni bune de leac. Unele femei le mai folosesc și la descântece.
• În casele cu fete necăsătorite, icoana Fecioarei se spală cu flori de busuioc, pentru ca fetele să aibă noroc cu un flăcău cumsecade, harnic și drăgăstos.
• Tot acum se culege năvalnicul, o plantă care crește în locuri ascunse din păduri, iar cei în vârstă, știind mai bine aceste locuri, o culeg și le-o dăruiesc fetelor tinere, ca să aibă parte de un soț cum se cuvine.
• În anumite zone rurale se întocmesc pândarii (cei care păzesc viile) și se mai iau unele măsuri „magice” prin care „se leagă” ciocul păsărilor ca să nu prăpădească strugurii.
• În ziua de 15 august, ușa de la gospodărie trebuie să fie lăsată deschisă înainte de răsăritul soarelui, astfel încât Fecioara Maria să poată intra dacă îți dorește, dăruind noroc și alinare celor din casă.
• Superstițiile mai zic că, dacă de Sfânta Marie înfloresc trandafirii, atunci toamna va fi lungă.
• Însă dacă unele lucruri sunt doar pentru respectarea tradiției, aflați că în această zi anumite lucruri sunt total interzise. Astfel, nu este bine ca fetele să se tundă sau să arunce părul la gunoi, pentru că fapta va atrage tristețea și lacrimile Maicii Domnului. De asemenea este interzis să mergi înapoi sau să te întorci din drum, este interzis să aprindeți focuri, atât afară, cât și în casă. Acest lucuru va atrage boala și nenorocul. Bărbații nu au voie să-și dea jos căciula. Începând cu 15 august, nimeni nu mai are voie să se scalde în ape curgătoare.
• Tot în ziua de Sântâmarie se sărbătorește și Ziua Marinei, întrucât Maica Domnului este considerată preasfântă protectoare a „lupilor de mare”.>

SURSA

Andreea Iliescu, Tradiții de Sfânta Maria păstrate din strămoși, ”Litoral”, Constanța, 10-16 august 2012.

CUGETARE - iubire / V. Ghica (1940 Galați -)

- În iubire și în artă se află bibliografia marilor noastre speranțe.

- Căsătorindu-se, o femeie frumoasă schimbă puzderia de admiratori pe un singur critic.

- Don Juan a aplicat tactica sufletelor pârjolite.

- Sunt bărbați care se îndrăgostesc de soțiile prietenilor pentru că la ale dușmanilor nu prea au cum să ajungă.

- Dragostea este într-adevăr oarbă... dar căsătoria îi redă vederea.

- Divorțează bărbații care ajung la concluzia că e mai bine să-i duci dorul decât să te zăpăcească grija.

- În afara căsniciei dragostea bărbaților este tarifată. Acasă scapă doar cu mici atenții: bijuterii, blănuri, mașini etc.

- Există destui bărbați inocenți care sunt siguri că pe ei nu-i înșeală decât memoria.

SURSA

Vasile Ghica, Aforismele iubirii, REBUS, București, august 2012

Laurențiu Dologa,Oscar, motanul care a scufundat trei nave de război - Documentar

ZIARE.COM, București, 6 august 2012

FOTO. Cruzimea războiului, într-o imagine care face cât o mie de cuvinte. Povestea din spatele pozei

ȘTIRILE PROTV, București, 6 august 2012

Mihai Schiau, Goana după comoara de 200 de milioane de euro. 300 de oameni s-au luptat două secole să o găsească

GÂNDUL, București, 6 august 2012

Un da Vinci pierdut. O femeie a avut pe perete, fără să știe, un tablou de 125 milioane de euro

ȘTIRILE PROTV, București, 6 august 2012

Muncă fizică versus viață intelectuală (FRANKLIN 1901)

< 
(...)
Vai, nopțile acelea scurte-scurte și lungi-lungi zile de trudă Mie una mi se pare că o lăptărie înseamnă robie curată pentru oamenii săraci, care nu-și pot îngădui să plătească ajutoare. Eu nu scriu despre creșterea vacilor de lapte, nobila și artistica profesie elogiată în articolele de fond ale ziarelor agricole, cum se predă la facultățile de agricultură. Eu zugrăvesc practica creșterii vacilor de lapte, așa cum am trăit-o și cum am văzut-o la zeci de familii în jurul meu.

Se cere o mulțime de muncă ca să se producă fie și numai o livră* de unt bun de vânzare. La vremea de care vorbesc untul era cite 3-4 penny** livra, așa că însemna muncă multă și plată puțină. Însemna muncă de sclav din zori pînă seara-duminica, zilele de peste săptămînă, sărbătorile, toat erau pentru noi zile de muncă.

Munca grea îi nivelează grozav pe oameni. Corvezile gospodăriei, tăiatul lemnelor, mulsul și grădinăritul aspresc repede mîinile și fac să pălească lustrul exterior. Cînd trupul ți-e istovit de prea multă trudă, se șterg treptat și dorința de a-ți cultiva spiritul și cultura pe care acesta a primit-o deja. Așa a fost cu părinții mei. Au decăzut din calitatea lor de membri ai protipendadei, ajungînd țărani de rînd. Stăteau printre țărani și făceau parte din ei. Dintre cunoștințele lor de altădată nu mai pătrundea acum nici una în cercul lor, căci societatea Australiei*** era de acum înțepenită zdravăn în ghearele nelegiuite ale deosebirilor de clasă; democrația australiană nu mai e decît o tradiție apusă.

N-am nimic împotrivă vieții celor de jos. Țărănimea este bastionul oricărei națiuni. Viața de țăran este, pentru țăranul care-i țăran în adîncul sufletului său, o viață extraordinară, cînd vremurile sînt bune și îi zîmbesc anotimpurile. E o viață cinstită, curată și sănătoasă. Dar pentru mine e un purgatoriu viața țăranului. Cei din jurul meu trudeau de dimineață pînă seara și apoi se bucurau de somnul bine-meritat. Cunoșteau doar două stări de existent: munca și somnul.

Era în mine o a treia parte care țipa după hrană. Tînjeam de dorul a tot ce avea legătură cu arta. Muzica era pentru mine o pasiune. Împrumutam toate cărțile din preajmă și furam din ceasurile de odihnă ca să le citesc. Asta nu rămînea fără urmări și mă făcea să răzbat mai greu cu poverile de ordin fizic decît alți copii de vîrsta mea. Acea a treia parte era partea cea mai aprigă din mine însămi. În ea trăiam o viață de vis, alături de scriitori, artiști și muzicieni. Speranța, dulcea, cruda, amăgitoarea speranță îmi șoptea la ureche că viața e lungă și conține mult „mai tîrziu” și că în acest „mai tîrziu” se va adeveri și viața viselor mele. Așa că am mers mai departe, cu acel lac scînteietor la orizont ademenindu-mă să mă apropii și să navighez pe apele sale de argint și cu neștiința, cu încrezuta și oarba mea neștiință care nu-mi arăta prăpastia de netrecut dintre ei și mine.
(...)
>

SURSA

Miles Franklin, Strălucita mea carieră, traducere Corina Popescu, editura Univers****, București, 1991, pp. 39-41.

NOTE M. T.

*Livră – Unitate de măsură pentru greutăți din țările anglo-saxone, care echivalează cu 453 grame.

**Penny – Monedă divizionară engleză care valora în mod tradițional a 12 a parte dintr-un șiling, care valora la rândul său a 20 a parte dintr-o liră sterlină. După 1971 un penny valorează a 100 a parte dintr-o lira sterlină.

***Australia – Colonizată la sfârșitul secolului XVIII cu deținuți britanici, insula-continent a căpătat chiar în 1901 statutul de dominion al coroanei britanice, adică  autoguvernare internă.
**** ColtulColectionarului.ro - 23 iulie 20101 (http://www.coltulcolectionarului.ro/blog/wordpress/stralucita-mea-cariera-de-miles-franklin/)

Cum arătau primele jocuri pe calculator. Transformarea unui fenomen cu milioane de "adepți" în lume

ȘTIRILE PROTV, București, 5 august 2012

UMOR - criticul francez J. Lemaître (1853-1914)

- Dacă aș avea o sută de mii de franci - spunea o actriță mai puțin talentată într-un cerc de ziariști - m-aș lăsa de teatru...
Criticul dramatic francez Jules Lemaître (1853-1914) duse mâna la buzunar:
- Propun o listă de subscripție și mă înscriu primul cu cinci sute de franci...

Gh. Brașoveanu, Anecdote cu și despre oameni celebri, REBUS, București, 2013