<
(...) Loghinov dădu și el să plece, dar în clipa aceea apăru un bătrîn localnic, ce venea întins spre bordei. (...) Începu să vorbească fără grabă, monoton și foarte abătut, privind, cu ochii spălăciți, fără a clipi, în golul dintre Akimov și Loghinov.
- Băieții noștri i-au luat o barcă cu motor, traduse Loghinov, făcîndu-se stacojiu la față. E pescar și se numește Kaare Pedersen. „De nemți, zice el, am putut-o ascunde, am scăpat, dar rușii au fost mai dibaci, au dibuit-o.” Nu-i frumos. Asta-i curată neobrăzare! Mai mare rușinea, pe cuvîntul meu!
Akimov se înfurie deodată:
- Ian auzi „mai mare rușinea”! Dar ce, e război, ard orașe, iar dumneata roșești ca o fată - pentru ce, mă rog? Pentru o pîrlită de barcă... Ai crede că s-a întîmplat cine știe ce catastrofă îngrozitoare, că e sfîrșitul lumii, că ne-am făcut de rîs în fața omenirii întregii... Se uită la bătrînul pescar, care aștepta tăcut și nemișcat cu pălăria în mînă, se stăpîni și încheie posomorît: Spune-i că vom cerceta.
(...)
Îi făcu semn fetei să-i urmeze și o călăuzi pînă la stîncile acelea unde fuse priponită barca. La început fetei îi era cam frică, dar cînd văzu barca, scoase o exclamație de bucurie.
- Așa zise satisfăcut Akimov, apoi întorcîndu-e Tuleakov: Altă dată cînd o să mai vrei să iei ceva, cere voie stăpînului. Și să-i dai înapoi în mînă. Ai înțeles?
- Am înțeles.
- Ia seama, mai spuse Akimov și porni înapoi. Într-un tîrziu reluă: Te pomenești că ne mai faci și complicații internaționale, ca ministrul nostru de externe să fie nevoit să de a note explicative. Și din cauza cui? Din cauza plutonierului-major Ilia Tuleakov, băscut în anul una mie nouă sute douăzeci, membru al U.T.C.L*. al U.R.S.S. Nu-i frumos, Tuleakov. Acum, du-te.
Akimov nu-l dojenise cu convingere deplină pe Tuleakov. la drept vorbind, nu-l socotea vinovat. E drept că Tuleakov luase barca, dar în definitiv o înapoiase în perfectă stare; ce, era musai să i-o moșului în colibă? O lăsase pe apă, aproape de casă.
(...)
Parcă pentru a-i confirma bănuiala, bătrînul întrebă dacă este adevărat că rușii or să rămînă acolo pentru totdeauna, că or să ocupe întreaga Norvegie și or să confiște toate bărcile, pămîntul, pădurile, vitele și, pe deasupra, și nevestele. „Cred că numai pe cele tinere”, zise el, mijindu-și șiret ochii spălăciți.
- Asta înseamnă că oamenii lui Quisling**, alde Vikkaala, chiaburii, tot nu se astîmpără, mormăi posomorît Leteaghin, după ce dădu îndelung și irita explicații bătrînului. Se uită la Martînov, care începuse să se agite, și îl preveni: Asta nu ne privește pe noi, tovarășe căpitan-locotnent. De asta trebuie să se ocupe administrația norvegiană. Avem instrucțiuni în acest sens de la Moscova.
(...)
>
SURSA
Emmanuil Kazakievici***, Inimă de prieten - Emmanuil Kazakievici, Povestiri, trad. M. Spiridoneanu și V. Rădulescu, Editura pentru Literatura Universală, București, p. 302.
NOTE M.T.
* UTCL = Uniunea Tineretului Comunist Leninist. (http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/vladimir-putin-aduce-un-omagiu-uniunii-tineretului-comunist-din-urss-anii-de-studii-romantismul-noilor-drumuri-sentimentul-de-a-fi-legat-de-destinul-patriei/)
** Vidkun Quisling (1887-1945) = Politician norvegian naționalist. Prim-ministru al guvernului colaboraționist cu ocupantul german în cel de-Al Doilea Război Mondial. Executat pentru trădare după război. (http://www.britannica.com/biography/Vidkun-Abraham-Lauritz-Jonsson-Quisling)
*** E. K. (1913 Imperiul Rus - 1962 URSS) = Președinte de colhoz, șef de șantier, director de teatru, publicist și scriitor. A participat ca voluntar la Al Doilea Război Mondial. După încheierea conflictului publică povestiri despre război, primind de două ori Premiul de Stat.
duminică, 30 august 2015
Comisar politic sovietic versus pastor luteran în Norvegia eliberată de naziști (KAZAKIEVICI 1952)
<
(...)
Bătrînul norvegian era pastorul local și cerea voie să țină o predică în clădirea băii, deoarece era cea mai încăpătoare din cîte rămăseseră în cătun și în orașul distrus.
(...)
- Dar bine, sîntem în Norvegia! exclamă el. Va să zică o predică?
Martînov, auzind discuția, deschise ochii și sări ca ars în picioare.
-Nu, nu și iar nu! strigă el indignat. Am pavoazat toți pereții acolo cu portret și lozinci. O predică religioasă acolo - imposibil!
Akimov izbucni în rîs. Într-adevăr, era nespus de amuzant să vezi ce priviri furioase, aproape de ură, arunca activistul politic pastorului luteran*, care se frămînta stînjenit într-un colț.
- Ba nu, asta nu-i de rîs, continuă și mai iritat Martînov. Nu pot permite oficierea unei slujbe religioase într-un club al Flotei Roșii!
Se încinse o scurtă discuție, la care luă parte activă și Matiuhin: „Să-i lăsăm să se roage, dacă le place, zice el, în definitiv la noi nu este interzis nimănui să se roage, cine vrea n-are decît”.
- Glasul poporului, glasul lui dumnezeu, conchise și Akimov rîzînd.
(...) Pastorul aducea mulțumiri ostașilor sovietici și comandamentului armatelor sovietice, își chema enoriașii să le dea tot sprijinul, să se roage Domului ca Norvegia să fie eliberată în întregime și ca păcătoasele armate naziste să fie zdrobite. După aceea oamenii intonară în cor un imn.
- Păi atunci, nu-i chiar atît de rău, zise Martînov, mai potolit. Numai că degeaba l-a mai amestecat pe Dumnezeu în toate astea!...
(...)
>
SURSA
Emmanuil Kazakievici**, Inimă de prieten - Emmanuil Kazakievici, Povestiri, trad. M. Spiridoneanu și V. Rădulescu, Editura pentru Literatura Universală, București, p. 302.
NOTE M.T.
* Luteranism = Confesiune protestantă propagată din 1517 de germanul martin Luther, călugăr catolic și profesor de teologie. (http://www.ducu.de/rel69.htm)
**E. K. (1913 Imperiul Rus - 1962 URSS) = Președinte de colhoz, șef de șantier, director de teatru, publicist și scriitor. A participat ca voluntar la Al Doilea Război Mondial. După încheierea conflictului publică povestiri despre război, primind de două ori Premiul de Stat.
(...)
Bătrînul norvegian era pastorul local și cerea voie să țină o predică în clădirea băii, deoarece era cea mai încăpătoare din cîte rămăseseră în cătun și în orașul distrus.
(...)
- Dar bine, sîntem în Norvegia! exclamă el. Va să zică o predică?
Martînov, auzind discuția, deschise ochii și sări ca ars în picioare.
-Nu, nu și iar nu! strigă el indignat. Am pavoazat toți pereții acolo cu portret și lozinci. O predică religioasă acolo - imposibil!
Akimov izbucni în rîs. Într-adevăr, era nespus de amuzant să vezi ce priviri furioase, aproape de ură, arunca activistul politic pastorului luteran*, care se frămînta stînjenit într-un colț.
- Ba nu, asta nu-i de rîs, continuă și mai iritat Martînov. Nu pot permite oficierea unei slujbe religioase într-un club al Flotei Roșii!
Se încinse o scurtă discuție, la care luă parte activă și Matiuhin: „Să-i lăsăm să se roage, dacă le place, zice el, în definitiv la noi nu este interzis nimănui să se roage, cine vrea n-are decît”.
- Glasul poporului, glasul lui dumnezeu, conchise și Akimov rîzînd.
(...) Pastorul aducea mulțumiri ostașilor sovietici și comandamentului armatelor sovietice, își chema enoriașii să le dea tot sprijinul, să se roage Domului ca Norvegia să fie eliberată în întregime și ca păcătoasele armate naziste să fie zdrobite. După aceea oamenii intonară în cor un imn.
- Păi atunci, nu-i chiar atît de rău, zise Martînov, mai potolit. Numai că degeaba l-a mai amestecat pe Dumnezeu în toate astea!...
(...)
>
SURSA
Emmanuil Kazakievici**, Inimă de prieten - Emmanuil Kazakievici, Povestiri, trad. M. Spiridoneanu și V. Rădulescu, Editura pentru Literatura Universală, București, p. 302.
NOTE M.T.
* Luteranism = Confesiune protestantă propagată din 1517 de germanul martin Luther, călugăr catolic și profesor de teologie. (http://www.ducu.de/rel69.htm)
**E. K. (1913 Imperiul Rus - 1962 URSS) = Președinte de colhoz, șef de șantier, director de teatru, publicist și scriitor. A participat ca voluntar la Al Doilea Război Mondial. După încheierea conflictului publică povestiri despre război, primind de două ori Premiul de Stat.
vineri, 28 august 2015
Marinari americani în portul sovietic Murmansk în Al Doilea Război Mondial (KAZAKIEVICI 1952)
<
(...) Pe dunetă, printre parîme ședeau șeful echipajului Jigalo și Klimașin. Șeful echipajului trăgea din lulea și povestea cu glas scăzut:
- Un american face cunoștință cu ea. El îi tot dă cu lav iu, lav iu, asta înseamnă te iubesc, vezi bine, te iubesc, iar ea - hi-hi-hi și ha-ha-ha... El îi spune: „Dați-mi voie, adică, să vă fac un cadou”. Și-i dă un ciorap de mătase. Auzi? Un ciorap. Atunci ea rîde și-l întreabă: „Dar ce să fac numai cu unul? Ce, sînt oloagă?” iar el de colo: „Al doilea îl capeți după”. „Cînd după?”„Apăi, după ce o să-mi cedezi.” Dar ea, muiere înfiptă, s-apucă și-i trage un scuipat peste bot. El se duce la comandant: cică, m-a ofensat, vezi dumneata... He-he...
Și rîse trist.
Klimașin rosti tărăganat, plin de nedumerire:
- Măi, ce oameni!
- Zile „uontici” și pace, conchise Jigalo.
Americanii fuseseră numiți „uontici” pentru că vindeau, prin ungherele lăuntrice ale portului Murmansk, ciorapi și țigări, întrebînd cu jumătate voce: Want it?, adică „Doriți?”* Tocmai de la această întrebare hoțească a tuturor speculanților din lume, pusă pe furiș, în treacăt parcă, li se trăgea porecla pe care le-o dăduseră localnicii.
(...)
>
SURSA
Emmanuil Kazakievici**, Inimă de prieten - Emmanuil Kazakievici, Povestiri, trad. M. Spiridoneanu și V. Rădulescu, Editura pentru Literatura Universală, București, p. 302.
NOTĂ M.T.
* Americanii erau marinari de pe navele care transportau în portul arctic sovietic Murmansk ajutoarele militare și civile care au contribuit la victoriile Armatei Roșii împotriva Wehrmachtului.
** E. K. (1913 Imperiul Rus - 1962 URSS) = Președinte de colhoz, șef de șantier, director de teatru, publicist și scriitor. A participat ca voluntar la Al Doilea Război Mondial. După încheierea conflictului publică povestiri despre război, primind de două ori Premiul de Stat.
(...) Pe dunetă, printre parîme ședeau șeful echipajului Jigalo și Klimașin. Șeful echipajului trăgea din lulea și povestea cu glas scăzut:
- Un american face cunoștință cu ea. El îi tot dă cu lav iu, lav iu, asta înseamnă te iubesc, vezi bine, te iubesc, iar ea - hi-hi-hi și ha-ha-ha... El îi spune: „Dați-mi voie, adică, să vă fac un cadou”. Și-i dă un ciorap de mătase. Auzi? Un ciorap. Atunci ea rîde și-l întreabă: „Dar ce să fac numai cu unul? Ce, sînt oloagă?” iar el de colo: „Al doilea îl capeți după”. „Cînd după?”„Apăi, după ce o să-mi cedezi.” Dar ea, muiere înfiptă, s-apucă și-i trage un scuipat peste bot. El se duce la comandant: cică, m-a ofensat, vezi dumneata... He-he...
Și rîse trist.
Klimașin rosti tărăganat, plin de nedumerire:
- Măi, ce oameni!
- Zile „uontici” și pace, conchise Jigalo.
Americanii fuseseră numiți „uontici” pentru că vindeau, prin ungherele lăuntrice ale portului Murmansk, ciorapi și țigări, întrebînd cu jumătate voce: Want it?, adică „Doriți?”* Tocmai de la această întrebare hoțească a tuturor speculanților din lume, pusă pe furiș, în treacăt parcă, li se trăgea porecla pe care le-o dăduseră localnicii.
(...)
>
SURSA
Emmanuil Kazakievici**, Inimă de prieten - Emmanuil Kazakievici, Povestiri, trad. M. Spiridoneanu și V. Rădulescu, Editura pentru Literatura Universală, București, p. 302.
NOTĂ M.T.
* Americanii erau marinari de pe navele care transportau în portul arctic sovietic Murmansk ajutoarele militare și civile care au contribuit la victoriile Armatei Roșii împotriva Wehrmachtului.
** E. K. (1913 Imperiul Rus - 1962 URSS) = Președinte de colhoz, șef de șantier, director de teatru, publicist și scriitor. A participat ca voluntar la Al Doilea Război Mondial. După încheierea conflictului publică povestiri despre război, primind de două ori Premiul de Stat.
joi, 27 august 2015
Propaganda în Armata Roșie în Al Doilea Război Mondial (KAZAKIEVICI 1952)
<
(...)
- Prin urmare, dragii mei, iată ce ne învață istoria despre războaiele drepte și nedrepte. Iată care este atitudinea partidului nostru față de război, în general, și față de Marele Război pentru Apărarea Patriei, în special. Desigur, ne e greu. Desigur, am lăsat acasă familiile, am lăsat munca noastră, căreia i-am închinat întreaga viața. Dar noi, oameni pașnici, luptăm fără cruțare, ne batem cu înverșunare, pentru că este în joc libertatea și neatîrnarea Patriei noastre și, în ultimă instanță, viitorul întregii omeniri, e în joc fericirea popoarelor robite - ale Poloniei, Cehoslovaciei, Franței, Belgiei, Danemarcei și Norvegiei.
Aceste cuvinte ce răsunau în bezna nopții ploioase erau destul de obișnuite, ca multe altele folosite de activiști politici din armată, însă tonul, tonul cu care erau rostite, calmul suveran al acestui glas stăpînit tulburau pe ascultător.
(...)
>
SURSA
Emmanuil Kazakievici, Inimă de prieten - Emmanuil Kazakievici, Povestiri, trad. M. Spiridoneanu & V. Rădulescu, Editura pentru Literatură Universală, București, 1964, pp. 192-193.
(...)
- Prin urmare, dragii mei, iată ce ne învață istoria despre războaiele drepte și nedrepte. Iată care este atitudinea partidului nostru față de război, în general, și față de Marele Război pentru Apărarea Patriei, în special. Desigur, ne e greu. Desigur, am lăsat acasă familiile, am lăsat munca noastră, căreia i-am închinat întreaga viața. Dar noi, oameni pașnici, luptăm fără cruțare, ne batem cu înverșunare, pentru că este în joc libertatea și neatîrnarea Patriei noastre și, în ultimă instanță, viitorul întregii omeniri, e în joc fericirea popoarelor robite - ale Poloniei, Cehoslovaciei, Franței, Belgiei, Danemarcei și Norvegiei.
Aceste cuvinte ce răsunau în bezna nopții ploioase erau destul de obișnuite, ca multe altele folosite de activiști politici din armată, însă tonul, tonul cu care erau rostite, calmul suveran al acestui glas stăpînit tulburau pe ascultător.
(...)
>
SURSA
Emmanuil Kazakievici, Inimă de prieten - Emmanuil Kazakievici, Povestiri, trad. M. Spiridoneanu & V. Rădulescu, Editura pentru Literatură Universală, București, 1964, pp. 192-193.
miercuri, 26 august 2015
Istoria orașului Kovrov din Rusia centrală (KAZAKIEVICI 1952)
<
(...)
Orașul Kovrov* est așezat pe malurile înalte ale rîului Kliazma și a fost întemeiat în secolul al XII lea de vînătorul Epifan - cel puțin așa glăsuiește legenda. Patru secole mai tîrziu, orașul era în stăpînirea unei ramuri a prinților Starodubski - anume a prinților Kovrov, sau Kovrî, așa cum stă scris într-un adaus la letopisețul lui Nestor**. Acest oraș, care seamănă ca două picături de apă cu multe alte reședințe de județ din Rusia centrală - cu biserici, cu șiruri de prăvălii din piatră roșie, mărginite de case cu două caturi, primul din cărămidă, al doilea din lemn - avea în pragul revoluției treizeci și trei de cîrciumi, un liceu, o școală urbană și un spital, vreo cîteva filaturi de bumbac, o întreprindere de topit untură, o moară, precum și atelierele de cale ferată ale sectorului Moscova-Nijogorod. În anii Puterii sovietice orășelul se dezvoltase, devenind mare și zgomotos, plin de un tineret sănătos și dornic de învățătură, un tineret în sîngele și înfățișarea căruia trăiau generațiile de vînători și plugari care trudiseră pe meleagurile acelea.
Dintr-un oraș de țesători și filatoare, Kovrov se transformase într-un oraș al metalurgiștilor, iar atelierele de cale ferată deveniseră o coșcogeamite uzină ce fabrica acum excavatoare puternice, pe care le puteai întîlni acum pe toate șantierele mari și mici, de la Komsomolsk pînă la Moscova.
(...)
Bătrînul îi arătă dealul Șirin, unde aveau loc adunările și demonstrațiile. Tot acolo, pe vremuri, se măsurau voinicii în lupta cu pumnii.
Kovrov era un oraș al metalurgiștilor și al țesătorilor una din multele așezări muncitorești rusești care nu și-au precupețit sîngele și energia luptînd pentru cauza revoluției și socialismului. Cînd, la Moscova, izbucnise răscoala socialiștilor-revoluționari de stînga***, Kovrov trimisese în ajutorul muncitorilor din Moscova pe ostașii regimentului 250 infanterie și bolșevici**** din localitate, în frunte cu Abelman, președintele sovietului***** și secretarul comitetului județean de partid. În timpul înăbușirii răscoalei, Abelman căzuse ca un erou la datorie. În cinstea lui, o barieră****** a Moscovei primise numele acestui om neînfricat. Bolșevicii și muncitorii din Kovrov trimiseseră oameni și pentru zdrobirea răscoalei gardiștilor albi******* din Murom, apoi înăbușiseră rebeliunea chiaburilor******** din plășile********* Kliucinovskaia și Belkovskaia. După aceea, munciseră cu avînt și perseverență ca să-și refacă fabricile și uzinele, în 1931 construiseră primul excavator, iar după doi ani trecuseră la fabricarea lui în serie.
- Iar în Marele Război pentru Apărarea Patriei**********... bătrînul se înecă, apoi încheie cu voce sugrumată: ...au dat tot ce-au putut...
>
SURSA
Emmanuil Kazakievici, Inimă de prieten - Emmanuil Kazakievici, Povestiri, trad. M. Spiritdoneanu & V. Rădulescu, Editura pentru Literatură Universală, București, 1964, pp. 180-181, 394-395.
NOTĂ M.T.
* Kovrov = Localitate în Rusia, oraș din secolul XVIII. Azi aparține regiunii Vladimir, având o populație de 145000 de persoane. (http://kovrov-gorod.ru/)
** Cronica vremurilor trecute - O istorie a Rusiei Kievene din perioada 850-1110, scrisă la puțin timp după aceea.
*** Partidul Socialist Revoluționar = Partid de stânga înființat în 1901, cu ideologie preponderent țărănească și cu activități teroriste, și care în 1917 se va scinda aripa de dreapta (moderată) și cea de stînga (radicală). (http://www.contributors.ro/global-europa/revolu%C8%9Bia-rusa-din-februarie-1917-origini-semnifica%C8%9Bii-implica%C8%9Bii-eseu-de-vladimir-tismaneanu-%C8%99i-marius-stan/)
**** Bolșevic = 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol’ševik, fr. bolchevik.
Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/bol%C8%99evic) Facțiune a Partidului Social Democrat Rus condusă de V. I. Lenin, care, după ce a devenit majoritară în 1903, va promova marxismul revoluționar. (http://www.marxist.com/bolshevism-old/)
***** Soviet = Consiliu local muncitoresc, baza politică și administrativă a regimului comunist instalat de V.I. Lenin prin lovitura de stat din 25 octombrie / 7 noiembrie 1917. (https://www.marxists.org/archive/reed/1918/soviets.htm)
****** Barieră = 2. Punct de intrare în oraș, unde se încasau în trecut taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare; – Din fr. barrière. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/barier%C4%83)
******* Alb = Combatant împotriva bolșevismului în timpul războiului civil din Rusia (1918-1920). – Alb + gardist(după rus. belogvardeeț). Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/albgardist)(http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/rusia-ntre-r-zboi-i-revolu-ie-1914-1921)
******** Chiabur = Țăran înstărit, bogat.- Din tc kibăr. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/chiabur)(http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/1989+Anul+care+a+schimbat+lumea/Imagini+document+Chiaburii+dusmani+ai+poporului)
********* PLÁSĂ = II. 1. Parte dintr-o moșie în Evul Mediu, în Țara Românească, cuvenită unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui județ în vechea împărțire administrativă a României; – Din sl. plasa. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/lexem/plas%C4%83/43433)
********** Marele Război pentru Apărarea Patriei = Războiul împotriva Germaniei naziste din 1941-1945, parte a celui de-Al Doilea Război Mondial.
(...)
Orașul Kovrov* est așezat pe malurile înalte ale rîului Kliazma și a fost întemeiat în secolul al XII lea de vînătorul Epifan - cel puțin așa glăsuiește legenda. Patru secole mai tîrziu, orașul era în stăpînirea unei ramuri a prinților Starodubski - anume a prinților Kovrov, sau Kovrî, așa cum stă scris într-un adaus la letopisețul lui Nestor**. Acest oraș, care seamănă ca două picături de apă cu multe alte reședințe de județ din Rusia centrală - cu biserici, cu șiruri de prăvălii din piatră roșie, mărginite de case cu două caturi, primul din cărămidă, al doilea din lemn - avea în pragul revoluției treizeci și trei de cîrciumi, un liceu, o școală urbană și un spital, vreo cîteva filaturi de bumbac, o întreprindere de topit untură, o moară, precum și atelierele de cale ferată ale sectorului Moscova-Nijogorod. În anii Puterii sovietice orășelul se dezvoltase, devenind mare și zgomotos, plin de un tineret sănătos și dornic de învățătură, un tineret în sîngele și înfățișarea căruia trăiau generațiile de vînători și plugari care trudiseră pe meleagurile acelea.
Dintr-un oraș de țesători și filatoare, Kovrov se transformase într-un oraș al metalurgiștilor, iar atelierele de cale ferată deveniseră o coșcogeamite uzină ce fabrica acum excavatoare puternice, pe care le puteai întîlni acum pe toate șantierele mari și mici, de la Komsomolsk pînă la Moscova.
(...)
Bătrînul îi arătă dealul Șirin, unde aveau loc adunările și demonstrațiile. Tot acolo, pe vremuri, se măsurau voinicii în lupta cu pumnii.
Kovrov era un oraș al metalurgiștilor și al țesătorilor una din multele așezări muncitorești rusești care nu și-au precupețit sîngele și energia luptînd pentru cauza revoluției și socialismului. Cînd, la Moscova, izbucnise răscoala socialiștilor-revoluționari de stînga***, Kovrov trimisese în ajutorul muncitorilor din Moscova pe ostașii regimentului 250 infanterie și bolșevici**** din localitate, în frunte cu Abelman, președintele sovietului***** și secretarul comitetului județean de partid. În timpul înăbușirii răscoalei, Abelman căzuse ca un erou la datorie. În cinstea lui, o barieră****** a Moscovei primise numele acestui om neînfricat. Bolșevicii și muncitorii din Kovrov trimiseseră oameni și pentru zdrobirea răscoalei gardiștilor albi******* din Murom, apoi înăbușiseră rebeliunea chiaburilor******** din plășile********* Kliucinovskaia și Belkovskaia. După aceea, munciseră cu avînt și perseverență ca să-și refacă fabricile și uzinele, în 1931 construiseră primul excavator, iar după doi ani trecuseră la fabricarea lui în serie.
- Iar în Marele Război pentru Apărarea Patriei**********... bătrînul se înecă, apoi încheie cu voce sugrumată: ...au dat tot ce-au putut...
>
SURSA
Emmanuil Kazakievici, Inimă de prieten - Emmanuil Kazakievici, Povestiri, trad. M. Spiritdoneanu & V. Rădulescu, Editura pentru Literatură Universală, București, 1964, pp. 180-181, 394-395.
NOTĂ M.T.
* Kovrov = Localitate în Rusia, oraș din secolul XVIII. Azi aparține regiunii Vladimir, având o populație de 145000 de persoane. (http://kovrov-gorod.ru/)
** Cronica vremurilor trecute - O istorie a Rusiei Kievene din perioada 850-1110, scrisă la puțin timp după aceea.
*** Partidul Socialist Revoluționar = Partid de stânga înființat în 1901, cu ideologie preponderent țărănească și cu activități teroriste, și care în 1917 se va scinda aripa de dreapta (moderată) și cea de stînga (radicală). (http://www.contributors.ro/global-europa/revolu%C8%9Bia-rusa-din-februarie-1917-origini-semnifica%C8%9Bii-implica%C8%9Bii-eseu-de-vladimir-tismaneanu-%C8%99i-marius-stan/)
**** Bolșevic = 1. S. m. și f. Adept al bolșevismului. 2. Adj. Care aparține bolșevismului sau bolșevicilor (1), care se referă la bolșevism sau la bolșevici; propriu, caracteristic bolșevicilor sau bolșevismului. – Din rus. bol’ševik, fr. bolchevik.
Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/bol%C8%99evic) Facțiune a Partidului Social Democrat Rus condusă de V. I. Lenin, care, după ce a devenit majoritară în 1903, va promova marxismul revoluționar. (http://www.marxist.com/bolshevism-old/)
***** Soviet = Consiliu local muncitoresc, baza politică și administrativă a regimului comunist instalat de V.I. Lenin prin lovitura de stat din 25 octombrie / 7 noiembrie 1917. (https://www.marxists.org/archive/reed/1918/soviets.htm)
****** Barieră = 2. Punct de intrare în oraș, unde se încasau în trecut taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare; – Din fr. barrière. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/barier%C4%83)
******* Alb = Combatant împotriva bolșevismului în timpul războiului civil din Rusia (1918-1920). – Alb + gardist(după rus. belogvardeeț). Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/albgardist)(http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/rusia-ntre-r-zboi-i-revolu-ie-1914-1921)
******** Chiabur = Țăran înstărit, bogat.- Din tc kibăr. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/definitie/chiabur)(http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Special/1989+Anul+care+a+schimbat+lumea/Imagini+document+Chiaburii+dusmani+ai+poporului)
********* PLÁSĂ = II. 1. Parte dintr-o moșie în Evul Mediu, în Țara Românească, cuvenită unui proprietar. 2. Subdiviziune a unui județ în vechea împărțire administrativă a României; – Din sl. plasa. Sursa: DEX '09 (2009) (https://dexonline.ro/lexem/plas%C4%83/43433)
********** Marele Război pentru Apărarea Patriei = Războiul împotriva Germaniei naziste din 1941-1945, parte a celui de-Al Doilea Război Mondial.
luni, 24 august 2015
Dezertor baptist versus ofițer sovietic arestat abuziv în Al Doilea Război Mondial (KAZAKIEVICI 1948)
<
(...)
Cum ședea pe jos, așa amorțit, nu observase de la început că mai era cineva acolo, culcat în fundul bordeiului, și care dormea dus. Abia cînd omul acela se mișcă și se săltă puțin, Ogarkov își dădu seama de prezența lui.
Purta haine civile. Era un condamnat la moarte prin împușcare pentru dezertare; în timpul retragerii, își schimbase hainele într-un sat și fugise, dar fusese prins.
Era un om în vîrstă păros, morocănos și murdar. Fuga țigări groase de mahorcă, pe care și le răsucea singur, și repeta într-una cu încăpățînare:
- Ce-mi pasă mie...!
- De ce vorbești așa? întrebă Ogarkov.
- Nu vreau să lupt, răspunse condamnatul. Eu sînt baptist*, înțelegi? Și adăugă: N-are decît să vie neamțul, tot aia e!
- Cum adică „tot aia e”? se îngrozi Ogarkov. Ce vorbe sînt astea? Ei sînt fasciști! Mă mir că poți să vorbești așa! Și mai zici că ești rus...
- Ce-mi pasă mie! făcu condamnatul.
„Poate că e nebun”, se gîndi Ogarkov.
Deodată, ochii mici ai condamnatului sclipiră plini de șiretenie, ca ochii unei fiare, parcă din străfundurile acestui craniu păros de maimuță ar fi mijit în sfîrșit, cu chiu, cu vai un gînd omenesc - și el întrebă:
- Dar tu doar ești sovietic, cum ai ajun aici?
Ogarkov se fîstîci. Forța și convingerea ce răzbăteau din această întrebare îl cutremurară.
Fără a mai aștepta răspuns, condamnatul izbucni într-un rîs răgușit, se tîrî lîngă Ogarkov și-i șopti:
- Nici unul din noi n-o să scăpăm; dacă nu de mîna nemților, de-a ăstora...
În clipa aceea, Ogarkov fu chemat la Tribunal. În picioare, lîngă masă, asculta cuvintele sentinței, care veneau parcă de la o mare depărtare, și numai ultima frază, fraza de încheiere, îl scoase pentru o secundă din starea lui de o totală absență. Fraza aceasta glăsuia astfel:
„Fostul locotenent al Armatei Roșii, Ogarkov Serghei Leonidovici, e condamnat la pedeapsa maximă, executarea prin împușcare”.
(...)
>
SURSA
Emmanuil Kazakievici**, Doi în stepă - Emmanuil Kazakievici, Povestiri, trad. Ș.A.Doinaș & M. Roth, Editura pentru Literatură Universală, București, 1964, pp.122-123.
NOTE M.T.
* Baptism = Grup de biserici creștine din diverse țări ai căror membri sunt botezați după ce au făcut mărturisirea de credință. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-s-format-comunitatea-baptista-romania)
** E. K. (1913 Imperiul Rus - 1962 URSS) = Președinte de colhoz, șef de șantier, director de teatru, publicist și scriitor. A participat ca voluntar la Al Doilea Război Mondial. După încheierea conflictului publică povestiri despre război, primind de două ori Premiul de Stat.
(...)
Cum ședea pe jos, așa amorțit, nu observase de la început că mai era cineva acolo, culcat în fundul bordeiului, și care dormea dus. Abia cînd omul acela se mișcă și se săltă puțin, Ogarkov își dădu seama de prezența lui.
Purta haine civile. Era un condamnat la moarte prin împușcare pentru dezertare; în timpul retragerii, își schimbase hainele într-un sat și fugise, dar fusese prins.
Era un om în vîrstă păros, morocănos și murdar. Fuga țigări groase de mahorcă, pe care și le răsucea singur, și repeta într-una cu încăpățînare:
- Ce-mi pasă mie...!
- De ce vorbești așa? întrebă Ogarkov.
- Nu vreau să lupt, răspunse condamnatul. Eu sînt baptist*, înțelegi? Și adăugă: N-are decît să vie neamțul, tot aia e!
- Cum adică „tot aia e”? se îngrozi Ogarkov. Ce vorbe sînt astea? Ei sînt fasciști! Mă mir că poți să vorbești așa! Și mai zici că ești rus...
- Ce-mi pasă mie! făcu condamnatul.
„Poate că e nebun”, se gîndi Ogarkov.
Deodată, ochii mici ai condamnatului sclipiră plini de șiretenie, ca ochii unei fiare, parcă din străfundurile acestui craniu păros de maimuță ar fi mijit în sfîrșit, cu chiu, cu vai un gînd omenesc - și el întrebă:
- Dar tu doar ești sovietic, cum ai ajun aici?
Ogarkov se fîstîci. Forța și convingerea ce răzbăteau din această întrebare îl cutremurară.
Fără a mai aștepta răspuns, condamnatul izbucni într-un rîs răgușit, se tîrî lîngă Ogarkov și-i șopti:
- Nici unul din noi n-o să scăpăm; dacă nu de mîna nemților, de-a ăstora...
În clipa aceea, Ogarkov fu chemat la Tribunal. În picioare, lîngă masă, asculta cuvintele sentinței, care veneau parcă de la o mare depărtare, și numai ultima frază, fraza de încheiere, îl scoase pentru o secundă din starea lui de o totală absență. Fraza aceasta glăsuia astfel:
„Fostul locotenent al Armatei Roșii, Ogarkov Serghei Leonidovici, e condamnat la pedeapsa maximă, executarea prin împușcare”.
(...)
>
SURSA
Emmanuil Kazakievici**, Doi în stepă - Emmanuil Kazakievici, Povestiri, trad. Ș.A.Doinaș & M. Roth, Editura pentru Literatură Universală, București, 1964, pp.122-123.
NOTE M.T.
* Baptism = Grup de biserici creștine din diverse țări ai căror membri sunt botezați după ce au făcut mărturisirea de credință. (http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cum-s-format-comunitatea-baptista-romania)
** E. K. (1913 Imperiul Rus - 1962 URSS) = Președinte de colhoz, șef de șantier, director de teatru, publicist și scriitor. A participat ca voluntar la Al Doilea Război Mondial. După încheierea conflictului publică povestiri despre război, primind de două ori Premiul de Stat.
duminică, 23 august 2015
Divizia SS Wiking în URSS la începutul lui 1944 (KAZAKIEVICI 1946)
<
(...)
A cincea divize SS de tancuri Wiking era una din cele mai alese divizii ale trupelor de elită SS. Sub comanda Gruppenfuhrer-ului (general-locotenent al trupelor SS) Herbert Hille, divizia - formată din regimentul 9 motorizat Westsland, regimentul 10 motorizat Germania, regimentul 5 de tancuri, divizionul 5 artilerie autopurtată și regimentul 5 artilerie de cîmp - își concentrase pe nesimțite efectivele, în toată splendoarea tehnicii lor de primă mînă, în aceste imense păduri, pentru ca - printr-o lovitură neașteptată - să despresoare orașul Kovel*, înconjurat acuma de ruși, să-i fărîmițeze pe roșii în grupuri izolate, iar pe acestea, distrugîndu-le, să le impingă spre cele două rîuri vestite - Stohod și Stîr.
Pînă nu demult, cu ferocitatea ei obișnuită, această divizie încercase să potolească nesupusa Iugoslavie**.
Substanțial întărită ca efectiv și primind pe deasupra șaizeci de tancuri tip Tigru, despre care domnul Speer, ministru al Reichului, spusese că este „regele tancurilor” - divizia se compunea din cincisprezece mii de oameni. Regimentele erau comandate de Standartenfuhrer-ul Muhlenkamp, fost aghiotant personal al lui Hitler, decorat de mai multe ori de către Fuhrerul însuși, de Standartenfuhrer-ul Gargais și de alte fiare de-ale lui Himmler***, care stăteau cocoțați sus de tot pe scara ierarhiei național-socialiste și militare - niște intriganți pe cît de norocoși, pe atît de necruțători.
(...)
- Rușii au ajuns prea aproape de Guvernămîntul General****, îi spunea Gruppenfuhrer-ului Hille, protectorul său vom dem Bach, comandantul corpului SS, în timp ce-l primea în vila sa de pe Pfauen-Insel, lîngă Berlin. Consecințele acestei situații, dumneata, camarade Hille, le înțelegi. E vorba de activizarea tuturor forțelor antigermane din Europa, iar faotul acesta i-ar putea sili pe englezi și americani să acționeze și ei... Fuhrer-ul acordă operațiunii voastre o însemnătate de prim ordin. (...)
Acum concentrîndu-și divizia în pădurile întunecoae din vestul orașului Kovel, Hille era în așteptarea unei noi dispoziții, fiind pe deplin conștient de succesul operațiuni cu care fusese însărcinat. Evident, el știa că divizia sa nu mai era cea din 1940 sau chiar în 1943. Lipsa de oameni îl obligase să renunțe la principiul purității de rasă. Oricît ar fi fost de trist, adevărul era că în divizie se găseau acum și olandezi, și unguri, și chiar polonezi și croați. Nu e mai puțin adevărat că acești străini erau adepți verificați ai noii ordini, dar, oricum, oameni de sînge străin, indiferenți față de interesele Reichului. Afară de aceasta, trebuise să se renunțe la principiul celei mai severe selecții fizice: soldații diviziei, ostașii corpului de armată Negru, nu mai erau giganții de aproape doi metri, aleși pe sprînceană din toată Germania.
În timp ce inspecta regimentul motorizat Germania, Gruppenfuhrer-ul observase cu groază cîțiva chiori, șchiopi și chiar un cocoșat; cît despre soldații scunzi și plăpînzi, aceștia formau mai mult de jumătate din efectivul regimentului. Da, aceștia nu mai erau landskecht (1)-ii hitleriști, setoși de sînge și de cîștiguri ușoare, care trecuseră Olanda și Franța prin foc și sabie, răzbătînd pînă pe crestele Caucazului*****.
Herbert Hille își aducea aminte cu plăcere de vremurile celea, care acum i se păreau grozav de îndepărtate. Cel mai mult îi plăcuse Caucazul - această minunată regiune sudică, mai pitorească și mai grandioasă decît Elveția. Într-un timp, domnul Gruppenfuhrer visase chiar un post liniștit de guvernator sau de Stadthalter al acestor regiuni fertile și muntoase, și - în vederea acestei numiri atît de avantajoase - tatonase terenul la statul major privat al Fuhrer-ului unde se găseau proteguitorii lui. Din păcate, din cauza unor împrejurări cunoscute de toată lumea******, fusese nevoit să abandoneze curînd acest visuri.
(1) Mercenari.
>
SURSA
Emmanuil Kazakievici*******, Povestiri: Emmanuil Kazakievici, Steaua, trad. S. A. Doinaș & M. Roth, Editura pentru Literatură Universală, București, 1964, pp. 81-83.
NOTE M.T.
* Kovel = Oraș în nord-vestul actualei Ucraine.
** După ocuparea și dezmembarea Iugoslaviei în aprilie 1941 de către Germania, Italia și Bulgaria, a început un amplu război de partizani purtat separat de comuniștii lui Tito și de cetnicii (naționaliștii) sârbi comandați de generalul Draja Mihailovici.
*** Heinrich Himmler (1900-1945) = Reichfuhrer SS (1929-1945) (http://www.britannica.com/biography/Heinrich-Himmler)
**** Polonia ocupată de germani.
***** Munți în sudul Republicii Federative Socialiste Sovietice Ruse și în Republica Sovietică Socialistă Georgia.
****** Înfrângerea germanilor în fața sovieticilor în bătălia de la Stalingrad (septembrie 1942- februarie 1943), moment de cotitură în cel de Al Doilea Război Mondial.
******* E. K. (1913 Imperiul Rus - 1962 URSS) = Președinte de colhoz, șef de șantier, director de teatru, publicist și scriitor. A participat ca voluntar la Al Doilea Război Mondial. După încheierea conflictului publică povestiri despre război, primind de două ori Premiul de Stat.
(...)
A cincea divize SS de tancuri Wiking era una din cele mai alese divizii ale trupelor de elită SS. Sub comanda Gruppenfuhrer-ului (general-locotenent al trupelor SS) Herbert Hille, divizia - formată din regimentul 9 motorizat Westsland, regimentul 10 motorizat Germania, regimentul 5 de tancuri, divizionul 5 artilerie autopurtată și regimentul 5 artilerie de cîmp - își concentrase pe nesimțite efectivele, în toată splendoarea tehnicii lor de primă mînă, în aceste imense păduri, pentru ca - printr-o lovitură neașteptată - să despresoare orașul Kovel*, înconjurat acuma de ruși, să-i fărîmițeze pe roșii în grupuri izolate, iar pe acestea, distrugîndu-le, să le impingă spre cele două rîuri vestite - Stohod și Stîr.
Pînă nu demult, cu ferocitatea ei obișnuită, această divizie încercase să potolească nesupusa Iugoslavie**.
Substanțial întărită ca efectiv și primind pe deasupra șaizeci de tancuri tip Tigru, despre care domnul Speer, ministru al Reichului, spusese că este „regele tancurilor” - divizia se compunea din cincisprezece mii de oameni. Regimentele erau comandate de Standartenfuhrer-ul Muhlenkamp, fost aghiotant personal al lui Hitler, decorat de mai multe ori de către Fuhrerul însuși, de Standartenfuhrer-ul Gargais și de alte fiare de-ale lui Himmler***, care stăteau cocoțați sus de tot pe scara ierarhiei național-socialiste și militare - niște intriganți pe cît de norocoși, pe atît de necruțători.
(...)
- Rușii au ajuns prea aproape de Guvernămîntul General****, îi spunea Gruppenfuhrer-ului Hille, protectorul său vom dem Bach, comandantul corpului SS, în timp ce-l primea în vila sa de pe Pfauen-Insel, lîngă Berlin. Consecințele acestei situații, dumneata, camarade Hille, le înțelegi. E vorba de activizarea tuturor forțelor antigermane din Europa, iar faotul acesta i-ar putea sili pe englezi și americani să acționeze și ei... Fuhrer-ul acordă operațiunii voastre o însemnătate de prim ordin. (...)
Acum concentrîndu-și divizia în pădurile întunecoae din vestul orașului Kovel, Hille era în așteptarea unei noi dispoziții, fiind pe deplin conștient de succesul operațiuni cu care fusese însărcinat. Evident, el știa că divizia sa nu mai era cea din 1940 sau chiar în 1943. Lipsa de oameni îl obligase să renunțe la principiul purității de rasă. Oricît ar fi fost de trist, adevărul era că în divizie se găseau acum și olandezi, și unguri, și chiar polonezi și croați. Nu e mai puțin adevărat că acești străini erau adepți verificați ai noii ordini, dar, oricum, oameni de sînge străin, indiferenți față de interesele Reichului. Afară de aceasta, trebuise să se renunțe la principiul celei mai severe selecții fizice: soldații diviziei, ostașii corpului de armată Negru, nu mai erau giganții de aproape doi metri, aleși pe sprînceană din toată Germania.
În timp ce inspecta regimentul motorizat Germania, Gruppenfuhrer-ul observase cu groază cîțiva chiori, șchiopi și chiar un cocoșat; cît despre soldații scunzi și plăpînzi, aceștia formau mai mult de jumătate din efectivul regimentului. Da, aceștia nu mai erau landskecht (1)-ii hitleriști, setoși de sînge și de cîștiguri ușoare, care trecuseră Olanda și Franța prin foc și sabie, răzbătînd pînă pe crestele Caucazului*****.
Herbert Hille își aducea aminte cu plăcere de vremurile celea, care acum i se păreau grozav de îndepărtate. Cel mai mult îi plăcuse Caucazul - această minunată regiune sudică, mai pitorească și mai grandioasă decît Elveția. Într-un timp, domnul Gruppenfuhrer visase chiar un post liniștit de guvernator sau de Stadthalter al acestor regiuni fertile și muntoase, și - în vederea acestei numiri atît de avantajoase - tatonase terenul la statul major privat al Fuhrer-ului unde se găseau proteguitorii lui. Din păcate, din cauza unor împrejurări cunoscute de toată lumea******, fusese nevoit să abandoneze curînd acest visuri.
(1) Mercenari.
>
SURSA
Emmanuil Kazakievici*******, Povestiri: Emmanuil Kazakievici, Steaua, trad. S. A. Doinaș & M. Roth, Editura pentru Literatură Universală, București, 1964, pp. 81-83.
NOTE M.T.
* Kovel = Oraș în nord-vestul actualei Ucraine.
** După ocuparea și dezmembarea Iugoslaviei în aprilie 1941 de către Germania, Italia și Bulgaria, a început un amplu război de partizani purtat separat de comuniștii lui Tito și de cetnicii (naționaliștii) sârbi comandați de generalul Draja Mihailovici.
*** Heinrich Himmler (1900-1945) = Reichfuhrer SS (1929-1945) (http://www.britannica.com/biography/Heinrich-Himmler)
**** Polonia ocupată de germani.
***** Munți în sudul Republicii Federative Socialiste Sovietice Ruse și în Republica Sovietică Socialistă Georgia.
****** Înfrângerea germanilor în fața sovieticilor în bătălia de la Stalingrad (septembrie 1942- februarie 1943), moment de cotitură în cel de Al Doilea Război Mondial.
******* E. K. (1913 Imperiul Rus - 1962 URSS) = Președinte de colhoz, șef de șantier, director de teatru, publicist și scriitor. A participat ca voluntar la Al Doilea Război Mondial. După încheierea conflictului publică povestiri despre război, primind de două ori Premiul de Stat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)