Două izvoare istorice despre așezarea hunilor în Panonia în secolul V

 „(...)

Attila distrugea și răspândea teroarea peste tot pe unde ajungea, nu numai din vre-o plăcere sadică, dar și din calcul politic.. Aceasta era calea cea mai sigură ca să primească tributuri de la toți vecinii, să aibă robi destui și să-și mărească imensa lui avere obținută prin jafuri, cu foarte bogate cadouri oferite de cei înspăimântați. În ceea ce privește pe românii din Dacia, de sigur că și ei au plătit foarte scump vecinătatea  imediată a hunilor, a căror putere imperială trecea peste teritoriul lor. În poemul Nibelungilor, în cântecul al 22 lea - după cum arată A. D. Xenopol - la curtea lui Atiila se găsea ducele vlachilor, care se numea Ramunc, venit cu șapte sute de oameni. Este foarte probabil că pe acest duce îl chema altfel; dar el va fi spus acolo că este român, iar mai târziu istoricii germani cari au scris despre curtea lui Attila i-au germanizat numindu-l Ramunc. Această confuzie a fost posibilă pentru că poporul peste care domnea elnu era cunoscut sub numele de român, ci de valah. De aici s-ar mai putea deduce că populația românească din Dacia avea deja un început de organizare atunci când au sosit hunii în Panonia, dacă exista un duce român; numai nu putem ști din care parte a Daciei era. Și apoi probabil că nu era singurul; un teritoriu atât de întins ca cel al Daciei trebuie să fi fost împărțit între mai multe formațiuni statale în raport de delimitările naturale oferite de teren.

Încă o dovadă despre o astfel de organizare o găsim în cronica lui Anonymus, notarul regelui Bela al 3 lea al Ungariei. Acesta scrie că Arpad, regele ungurilor, a cerut lui Menumorut, ducele ținutului românesc de la nord de Mureș să-i predea lui țara pentru că Attila stăpânise odată acest teritoriu, iar el, fiind strănepotul regelui hun, are drept asupra lui. Menumorut a răspuns că nu-l poate preda, pentru că Attila îl preluase cu puterea de la ducele care stăpânea țara atunci și care era strămoșul lui.

Prin urmare, avem din două isvoare cu totul diferite, informații despre existența unor organizații statale românești la venirea hunilor în Panonia.

(...)”

„Pagini din istoria fotbalului constănțean (V)”

 Nicolae ?, Pagini din istoria fotbalului constănțean (V), ?

Discut cu Ion Marinescu (născut la 23 august 1913, la Constanța), unul din marii îndrăgostiți ai fotbalului constănțean. În 1927, activa ca fotbalist la „Săgeata”, echipa a II a, iar în 1931, desființându-se echipa „Săgeata”, trece la „Victoria”, echipă susținută de Primărie, Curtea de Apel, Prefectură și câteva întreprinderi. Încă elev de liceu (pe care avea să-l absolve în 1934), I.M. încheiase contract cu „Victoria” pe 500 lei lunar (ca și Nicu Bogdan, Gil Marinescu, Ion Ion, frații Cioroiu - Nicu, Răducan și Ion), dar cum ne mărturisește - n-a „văzut” niciodată vreun leu. În 1933, emisari ai Rapidului București au parlamentat mult cu tatăl viitorului absolvent de liceu comercial pentru legitimarea lui la clubul bucureștean, dar după cum își amintește fostul înaintaș, centru half, inter dreapta și stânga - posturi ocupate pe rând de I. M. la „Victoria” și în formația reprezentativă a Constanței - „bătrânul n-a cedat nici în ruptul capului. Am jucat însă, sub nume false, în diferite echipe, printre care CFR (la Turnu Severin). Notam numele cu creionul chimic în palmă și când ne întreba arbitrul, trăgeam cu coada ochiului și de-abia după aceea răspundeam la numele strigat”. Și I. M., cel legat de fotbal din 1927 până în 1970 (în 1945 a urmat un curs de arbitri și din 1947 a fost arbitru divizionar, președinte al colegiului județean de arbitri până în 1970), deci timp de 43 de ani, ne dă și o formație reprezentativă a Constanței prin 1930-1932: Petru Vasile, Alecu Cristea, Gili Vartolemeu, Căliță Roșculeț, Actis Renaldo, Vintilă Cosini, Țacu, Marinescu, Ianopol... și pe „doi nu mi-i amintesc”.

Vă mai amintiți culorile formațiilor? - îl întreb pe omul din fața mea. „Reprezentativa Constanței purta culorile albastru-roșu, noi, cei de la „Victoria”, purtam chiloți negri și tricouri verzi, „Săgeata” - negru-roșu, „Elpis” - negru-alb, „Chiazim” - bluză în carouri (șah) alb-negru cu chiloți roșii.

(...)

„Ați fost la „Europa”?” („LITORAL” 197?)

 ***, Orchestre. Ați fost la „Europa”?, Litoral”, Constanța, ? 1979?

Dacă nu, vă recomandăm să poposiți pentru câteva ore, în orice moment al zilei, la unul dintre cele mai prestigioase restaurante de pe litoral - „Europa” - în ale cărui două saloane pot găsi o plăcută găzduire 650 de consumatori. Pentru aceștia, personalul restaurantului „Europa”, condus de Paul Simion și Alexandru Bancoș, pregătește câteva preparate de o calitate unanim apreciată: file de șalău „Bonne femme”, morun cu sos Douglere, piept de pasăre Kiefsakaia și, la orice oră, ciorbă de potroace. Lista băuturilor prezente la vinoteca acestui restaurant este deosebit de mare, cuprinzând vinuri de Murfatlar și Odobești, Panciu și Valea Călugărească.

Și încă un amănunt deloc de neglijat. La acest restaurant concertează în fiecare seară orchestra „Perpetuum mobile”, în a cărei componență intră nume cunoscute ale muzicii ușoare românești - compozitorul Ion Cristinoiu, textierul și solistul vocal Mihai Dumbravă, saxofonistul Bebe Prisada.

„Sunt jucătorii din provincie mai slabi decât cei din București” („LITORAL” 1971)

 ?, Sunt jucătorii din provincie mai slabi decât cei din București?, „Litoral”, Constanța, 1971?

În fotbalul nostru de performanță se întâmplă un fenomen: de doi ani echipele provinciale domină campionatul. Dar în echipa reprezentativă pătrund în proporție de 80% jucătorii bucureșteni. Până la partida cu Finlanda, în unsprezecele reprezentativei noastre figurau doar doi jucători din provincie (Dobrin și Dembrovschi). Oare acesta să fie potențialul maximal echipelor din restul țării? Desigur că nu. Iată care este opinia a doi jucători din provincie.

Nicolae Dobrin: „După campionatele mondiale din Mexic și după incidentul cu Ozon, m-am hotărât să nu mai dau declarații. Iată că mă puneți în situația de a încălca a ceastă hotărâre. Cred, dar nu sunt convins, că în provincie sunt foarte mulți jucători valoroși. La FC Argeș sunt 2-3 jucători care pot juca oricând în echipa reprezentativă. Nici la Farul nu lipsesc valorile. La Universitatea Craiova, la Cluj, la Petroșani, la Tg. Mureș sunt alți fotbaliști de certă valoare. Principalul este însă ca aceștia să fie depistați, să li se acorde încredere.”

Marin Tufan: „După jocul de la Lausanne toți mi-au spus că am câștigat dreptul de titular în echipa reprezentativă. Dar în următoarea confruntare am figurat ca rezervă. Apoi, în Mexic, nimeni nu s-a mai uitat la mine. Desigur că la ora actuală sunt alți jucători mai buni decât mine. Dar aceasta nu înseamnă că aceștia sunt numai din București. Cred că antrenorii lotului reprezentativ trebuie să acorde mai multă atenție și mai multă încredere jucătorilor din provincie.”

Ansamblu folcloric din Nigeria la Constanța („LITORAL” 197?)

 Arcadie Strahilevici, „Sperăm că vom reveni pe aceste frumoase meleaguri”, „Litoral”, Constanța, 197?

(...)

+ (...) Turneul actual continuă în Ungaria, URSS, RDG, RFG, Franța și Iugoslavia.

- Din câte persoane este format ansamblul?

+ 42 de artiști amatori - 20 de instrumentiști și 22 de dansatori - cel mai tânăr component fiind o dansatoare în vârsta de numai 9 ani, Beatrice Ogar.

- Ați avut timp să vizitați Constanța și litoralul?

+ Sosiți la Constanța în cursul după-amiezii și având a prezenta spectacolul seara, nu am putut, din păcate, parcurge stațiunile litoralului românesc, despre care am auzit numai aprecieri elogioase. Am văzut câteva ceva din orașul Constanța, care ne-a impresionat  prin frumoasele sale clădiri și parcuri. Sperăm însă că vom reveni pe aceste frumoase meleaguri,

*

Referindu-ne la spectacolul prezentat de artiștii nigerieni, trebuie remarcat faptul că el a reușit să ofere publicului constănțean o imagine cuprinzătoare privind viața spirituală a poporului nigerian, bogatele sale tradiții folclorice, ca și preocupările de a trata cu mijloace artistice moderne vechile cântece și dansuri nigeriene.

„Pictura franceză între anii 1900-1925” (ȘERB)

 I. Șerb, Expoziții. Pictura franceză între anii 1900-1925, „Litoral”, Constanța, 

Această expoziție, deschisă la Eforie Sud, tinde să sublinieze faptul că arta secolului XX a înregistrat un mare număr de mișcări revoluționare, de curente care au transformat modul de exprimare în pictură.

Noul mod de figurare a perspectivei, arta Evului Mediu european, orientală, africană, a Oceaniei sau Americii precolumbiene, au contribuit într-o mai mică sau mai mare măsură la fecundarea și crearea noilor mijloace de expresie plastică, mai adoptate, mai proprii modului de gândire și creație a omului modern de la începutul acestui veac.

Bineînțeles că această mișcare calitativă a fost pregătită încă de la sfârșitul secolului XIX, de aceea expoziția de reproduceri tinde să facă cunoscute liniile mari de dezvoltare a picturii franceze din perioada 1900-1925. Se poate astfel urmări importanța momentului istoric, a tradiției, a mijloacelor artistice folosite, a concepțiilor vizuale ale unei epoci, care sunt tot atâtea elemente ce au condiționat nașterea unei opere de artă.

Sunt grupați, deopotrivă, reprezentanți ai impresionismului ca Monet sau Renoir, al postimpresionismului ca Cezanne, Gaugain, van Gogh sau Geurat, ai expresionismului ca E. Munch sau J. Eusor, reprezentanți ai artei noi ca Bornardd sau Vuillard, ai fauvismului ca Matisse, Derain și Vlaming, ai cubismului ca Braque și Picasso, ca și ai artei nefigurative ca Mondrian, Kardinschi, Malevici.

„Ajax Amsterdam” („LITORAL” 1971)

 ***, Ajax Amsterdam, „Litoral”, Constanța, 1971

Anul 1900, februarie 14: undeva într-o clădire din centrul Amsterdamului un grup de suporteri semnează după îndelungi deliberări actul de înființare a echipei „Ajax”, formație care, 70 de ani mai târziu, cucerește titlul de campioană a Europei. Pe parcursul acestor 70 de ani de existență, Ajax a cucerit de 14 ori titlul de campioană a Olandei și a jucat în finala Cupei Campionilor Europeni în 1969, fiind învinsă de AC Milan cu 4-1. În ultimii ani însă, Ajax a devenit una dintre formațiile cel mai puternice din lume, practicanta unui fotbal dinamic, spectaculos și cu un pronunțat caracter ofensiv, deși, paradoxal, cel mai bun compartiment al echipei rămâne linia defensivă condusă de fostul  internațional iugoslav Vasovici, căpitanul echipei. Dar în aceste  aprecieri privind stilul și valoarea jucătorilor olandezi nu trebuie să uităm nici atacul în care Cruyff și Keizer  sunt principalii realizatori, internaționali vechi, jucători cu bursă mare și cu multe oferte primite chiar și din partea unei echipe braziliene. În campionatul trecut Ajax Amsterdam a realizat o performanță unică pentru campionatul Olandei, înscriind 90 de goluri în 34 de partide. Angajată în Cupa Intercontinentală, acest ultim și mult discutat act al celei mai populare competiții intercluburi din lume, Ajax are la cârma sa, în calitate de conducător tehnic, selecționer și antrenor pe românul Ștefan Covaci, fost antrenor la Steaua. În viitorul campionat Ajax și-a propus obținerea titlului de campioană și dublul drept de participare în CCE. Un ultimul amănunt: alături Feijenoord, Ajax este cea mai mai populară echipă de fotbal din Olanda, având un număr de 68.000 de suporteri, membri susținători. În foto: Campioana campioanelor, Ajax Amsterdam, câștigătoarea CCE. De la stânga la dreapta: Soendergaard, Rijnders, Stay, Suurbier, Krol, Suurendouk, Keizer, Swart, Vasovici, Cruyff și Murken.