Faceți căutări pe acest blog

marți, 2 ianuarie 1990

„România în calea imperialismului rus” - teza de doctorat a lui P. M. Mihăilescu din 1944 (BUZATU 1990)

Gheorghe Buzatu, O carte aproape necunoscută, „Tomis”, Constanța

A apărut în 1944, în preajma ocupării României de către forțele Armatei Roșii. În condițiile ce au intervenit în România și în Europa est-centrală, o carte precum cea la care ne vom referi  nu putea să se bucure de o largă difuzare și recunoaștere. Nu cred că ne înșelăm, dar, până acum, nu am văzut-o menționată nici măcar în vreo lucrare de specialitate, nici în recenta bibliografie a Mării Negre apărută sub egida Editurii Enciclopedice din București. Sunt convins că titlul și conținutul cărții în discuție explică situația intervenită. Și asta pentru că, mai întâi, prin 1944-1947, cartea a fost interzisă, apoi retrasă din bibliotecile publice și arsă, apoi, ca prin minune, pur și simplu „a dispărut”. Astăzi, desigur, numai întâmplător mai apare pe la vreun anticariat din provincie ori din București, precum exemplarul care ne-a parvenit. Dar despre ce carte este vorba? Facem trimitere la România în calea imperialismului rus. Rusia, România și Marea Neagră, teza de doctorat a lui Petre Mihail Mihăilescu, tipărită de Editura „Dacia Traiană” în 1944 (453 pagini). Apărută către sfârșitul ultimei conflagrații, cartea poartă o dedicație, cu trimitere la eroii de pe Frontul de Est: „Eroilor români căzuți pe Don și Volga, pe crestele Caucazului, în Crimeea  și pretutindeni pe malurile rusești ale Mării Negre, închin această carte. Sacrificiul lor n-a fost inutil; ei s-au dăruit pentru veșnicie Patriei” (p. 5). Întocmită în baza unei bogate bibliografii române și străine (p. 443-447), cuprinzând 16 capitole și o introducere, autorul reconstituie, în termeni sobri și preciși, istoria zbuciumată a istoriei de secole pentru Strâmtorile Mării Negre, prin prisma tendințelor seculare ale Rusiei de a se instala în zonă. „Obiectivul principal și permanent al politici rusești în Europa, de-a lungul secolelor, a fost și este - observa Mihăilescu dintru început - cucerirea Constantinopolului și a strâmtorilor Bosfor și Dardanele, adică întinderea limitelor imperiului rus până la Adraitica și Mediterana, marea caldă a civilizației. Toți istoricii ruși fără excepție, toți teoreticienii panslavismului, toți scriitorii de seamă, toți bărbații de stat ruși, s-au străduit să justifice drepturile Rusiei de moștenitoare a Bizanțului; dacă Constantinopolul - sau cum i s-a spus până la revoluția comunistă, Țarigradul, orașul țarului - n-a devenit până în prezent capitala imperiului rus, se poate spune, fără exagerare, că el este, de secole, capitala istoriei ruse” (p. 7). în calea imperialismului rus s-a interpus în secolele XIX-XX România, care „n-a renunțat niciodată la misiunea ei europeană” (p. 13). Acestei problematici îi sunt consacrate cele mai importante și mai vaste capitole ale cărții (XI-XVI, p. 257-441), acoperind epoca Războiului Crimeii, confluența veacurilor XIX-XX, politica Rusiei Sovietice (1917-1939) și chiar perioada celui de-al doilea război mondial în plină desfășurare  în momentul definitivării, susținerii și publicării lucrării (cap. Războiul actual și imperialismul sovietic, p. 411-441) relevă politica agresivă a Kremlinului concretizată în 1940 prin ocuparea Basarabiei și nordului Bucovinei (p. 431-432) precum obiectivul final al Moscovei roșii ori țariste: înglobarea țării românești în întregime în limitele imperiului rus (p. 433). În anii 30, Bucureștii s-au lăsat antrenați în iluziile pacifismului sovietic (ibidem), situație corectată după 22 iunie 1941. Respingând aserțiunile propagandei comuniste, autorul releva - cu deplin temei -  că „războiul de pe Frontul de Est nu este decât consecința unui lung șir de agresiuni sovietice” (434). În războiul în curs de desfășurare, victoria URSS semnifică împlinirea obiectivelor permanente ale imperialismului rus, pe care aliații de moment, Marea Britanie și SUA, nu le puteau în nici un fel stăvili” (p. 438-439). În fapt, nu numai România era amenințată, ci întreaga Europă est-centrală (p. 440-441). Față de pericolele ce se profilau, P. Mihăilescu conchidea pe acest ton optimist, confirmat, din nefericire, numai parțial, după 1944-1945: „Așa cum a luptat timp de secole, România va continua să lupte și de acum înainte  pentru apărarea teritoriului ei, pentru salvarea existenței ei naționale. Rusia sovietică nu trebuie să-și facă iluzii; ea nu va găsi niciodată în România un guvern capabil să se preteze la jocul ei perfid (?!). România se va apăra și va lupta până la moarte, dacă va trebui să moară. Dar ea va trăi cu siguranță” (441). Suntem convinși că, în acest fel, cititorul va înțelege  de ce lucrarea România în calea imperialismului rus. Rusia, România și Marea Neagră a fost interzisă între 1944-și 1989. Nu numai titlul, cu adevărat incendiar, dar toate informațiile și demonstrațiile autorului justificau integral valabilitatea adagiului privind blestemul situație geopolitice a României moderne: vecinătatea Rusiei!

luni, 1 ianuarie 1990

Presa interbelică din Constanța („TOMIS”)

T. George, Bibliografie romantică (III), „Tomis”, Constanța

Între 15 sept. 1933 - aug. 1935, a apărut la Constanța revista  de „literatură - artă - humor - recenzii” intitulată „Vraja Mării” (nr. 16-20 au apărut cu titlul „Farmecul Mării”), scoasă de Sorel Avramescu, Al. Ciobanu și Petre Samofina, avînd colaboratori pe G. Danubiu (George Dan), Constantin Păun, Horia Teleajen ș. a. Nu a fost o revistă marinărească, dar a căutat să atragă atenția cititorilor din țară asupra principalei porți a navigației românești, Constanța, locul ei de apariție. Gazeta „Marea” a sindicatului cu același nume din Constanța, apărută în 1933-1936 (din nov. 1936 titlu „Marea Românească”) a susținut revendicările marinarilor civili, publicînd, totodată, însemnări din activitatea maritimă și comercială, schițe și poezii marine etc. Între iunie 1934 - nov. 1936 a apărut tot la Constanța, revista lunară „Orizontul maritim”, cu mențiunea „Produsele noastre, pe vasele noastre, cu oamenii noștri”; a scos un „Almanah maritim” pe anul 1935; între 15 aug. 1937 - martie 1938 a reapărut la București cu titlul „Glasul Marinei” ca „organ al Uniunii Generale a marinarilor români”. Între colaboratori: Jean Bart, I. N. Duplayen, I. Gr. Periețeanu etc. Spațiul ne oprește de a mai consemna și alte titluri de periodice. Vom aminti poate pe cel mai important, „România maritimă și fluvială”, cu subtitlul „Revista Ligei Navale Române”, apărută la București, între nov. 1931 - apr. 1943 (de la nr. 5 din mai 1934 , titlul schimbat : „Marea Noastrră”; a nu se confunda cu gazeta culturală constănțeană „Marea Noastră” a lui D. Cruțiu-Delasăliște). Fondată de Jean Bart, această publicație s-a bucurat de colaborări  de prestigiu și de un larg interes din partea cititorilor. Pe parcursul a 12 ani au apărut 136 de numere, însumînd 3.500 de pagini. Numerele au purtat ca motto cuvintele omului politic și de cultură M. Kogălniceanu: „Cheia mîntuirii noastre este drumul Dunării spre marea largă”. A inserat în program un conținut variat, cuprinzînd: „articole, informații și vederi din marina națională, marinele străine, navigația maritimă, fluvială și de plăcere, viața porturilor, hidroaviație, pescărie, turism, sport nautic, literatură, călătorii, știri și fapte nautice”. Între colaboratori menționăm pe G. Antipa, Apostol D. Culea, Al. Daia, Nicolae Dașcovici, Al. Marius-Gheorghiu, Vladimir Mendi, comandor R. Oprișanu, Ion Simionescu, C. Tonegaru (tatăl poetului, autor al unor tratate de jurisprudență maritimă), iar între colaboratorii literari pe J. Bart, Al. Bilciurescu, I. Al. Brătescu-Voinești, Emanoil Bucuța, Marian Dem. Corăbierul, N. Ionescu-Johnson, I. Minulescu  și, în ultimii ani de apriție, R. Tudoran etc. Vom încheia acestă înșiruire a romanticelor publicații marineărești cu consemnarea ultimei, „Revista Marinei Comerciale”, apărută la Constanța, între martie și iunie 1946, scoasă de scriitorul-marinar Mihail Pop. Din cuprinsul nr. 1-2: „Stanbul”, note de călătorie de V. Eftimiu, „Queen Elisabeth” de George Blake, „Trecători”, proză de H. Papadat-Bengescu, „Despre Mare, Marină și Marinari”, eseu de Tudor Teodorescu -Braniște, „Pescarul din Amorgos”, nuvelă de Mihail Pop, „Blasco Ibanez: Voiajul unui romancier în jurul lumii” de M. Bogdan, „Cristofor Columb” de  Monica Dan, „Un Ulysse modern: Alain Gernault” de G. Carp, plus două pagini de texte literare, cu un cuvînt introductiv de G. Dan, (I. Barbu, I. Voronca, G. Bogza, D. Stelaru, Ion Potopin etc)... De la „Mapamondul” lui Fra Mauro la „Universul științșelor și călătoriilor” al lui Moș Delamare (A. Negulescu) și atîtea alte încercări de publicistică marinărească, iată etape ale unei călătorii nu lipsită de aură romantică.

vineri, 22 decembrie 1989

22 decembrie 1989 la Constanța

plutonier Gavril Maftei (serviciul antiterorism)
După anunțul cu sinuciderea „trădătorului Milea”, s-a primit, prin telefonul guvernamental, următorul ordin de la generalul Iulian Vlad, personal, către șeful Securității Constanța, colonel Stoenescu: „Se suspendă orice mișcare în oraș. Toate cadrele vor sta în incinta unității. Nu trage nimeni nici măcar un foc de avertisment. Ne supunem noilor autorități”. Colonelul Stoenescu a adunat șefii de birouri, le-a transmis ordinul, urmînd ca aceștia să-și informeze subordonații. Au fost luate unele măsuri preventive. S-a ordonat ca fiecare să rămînă în locul în care își desfășura activitatea, cu armamentul, muniția și actele încuiate și sigilate în fișete. În jurul orei 14, o parte din cei adunați în centrul orașului, avînd în frunte numeroși condamnați de drept comun, proxeneți, traficanți, prostituate s-au îndreptat către sediul de pe bulevardul Lenin. Jumătate de oră mai tîrziu, în apropiere, s-au despărțit în două: 1.000 de persoane s-au dus în fața intrării principale, ceilalți ducîndu-se prin lateral, prin strada Renașterii, la Cazierul judiciar. Au forțat ușa metalică forțînd intrarea în garaj, un au (...) o parte din mașini. În interiorul clădirii au devastat fișetele rămase neîncuiate de la parter, au distrus telefoane, au sustras diferite bunuri. Colonelul Stoenescu împreună cu inspectorul-șef au ieșit la balcon încercînd să li se adreseze, dar au fost huiduiți și au trebuit să renunțe. La Miliția județeană a fost mult mai rău. Cadrele au fost lovite, li s-au rupt hainele, epoleții. Au fost eliberați toți arestații, care s-au adunat în curtea interioară și nu voiau să plece. A fost maltratat colonelul Tănase, șeful biroului Cercetări penale, fiind , în cele din urmă, salvat de un grup de tineri. „Clienții” din totdeauna ai Miliției au pătruns în camera „Corpuri delicte”, de unde au sustras țigări, cosmetice, electronică și video, încercînd apoi incendierea cu ajutorul unor baloți de paie. În jurul orei 16,30 a venit al doilea val de demonstranți, de această dată mai (...), care au pus sub protecție mare parte din bunuri, pînă la 18,30, cînd trupe ale marinei militare eau luat în primire zona.

Constantin Vălinescu
În vreme ce plutonierul Ivanciu era plecat la Miliția municipală, iar în sediul „Casei Albe” Lazăr Cercel își formase deja o gardă personală, contraamiralul Iordache a desemnat un Comitet provizoriu de organizare, în care intrau atît militari cît și civili selecționați în mod (...) dintre demonstranții adunați în centrul orașului. Au fost convocați urgent directorii principalelor unități economice pentru a se preîntîmpina, prin măsuri energice, dereglarea sistemului vital al orașului. Locțiitorul contraamiralului Iordache a fost numit, în această perioadă, Cpt. R1 (...). În timp ce acest proces organizatoric era în toi, s-au prezentat, din proprie inițiativă, la Muzeul Marinei, comandantul Miliției județene, colonelul Ciucur, comandantul Securității, colonelul Stoenescu, și comandantul Brigăzii de Securitate, colonelul Buriu. Aceștia s-au pus la dispoziția noastră necondiționat, cu mult înaintea apelului de la televiziune al generalului Vlad. Între timp, la „Casa Albă”zarva și haosul erau în toi, mai cu seamă că se găsie și ceva băuturică...

(VA URMA)

miercuri, 13 decembrie 1989

Stațiunile balneoclimaterice din România socialistă (M. T.)

Amara (Ialomița/30 m alt.)
Balta Albă (Buzău/30 m alt.)
Balvanyos (Covasna/800 m alt.)
Bazna (Sibiu/321 m alt.)
Băile Felix (Bihor/140 m)
Băile Govora (Vâlcea/365 m alt.)
Băile Herculane (Caraș-Severin/160 m alt.)
Băile Olănești (Vâlcea/450 m alt.)
Băile Tușnad (Harghita/850 m alt.)
Borsec (Harghita/900 m alt.)
Borșa (Maramureș/850 m)
Breaza (Prahova/380-450 m alt.)
Bușteni (Prahova/800-900 m alt.)
Buziaș (Timiș/128 m alt.)
Călacea (Timiș/117 m alt.)
Călimănești-Căciulata (Vâlcea 260 m alt.)
Cheia (Prahova/871 m alt.)
Covasna (Covasna/550-600 m alt.)
Crivaia (Caraș-Severin/600 m alt.)
Durău-Ceahlău (Neamț/800 m alt.)
Eforie Nord (mun. Constanța)
Eforie Sud (mun. Constanța) - sezonieră: 15 V - 30 IX
Geoagiu-Băi (Hunedoara/350 m alt.)
Izvoarele (Maramureș/910 m alt.)
Jupiter (mun. Constanța) - sezonieră:15 V - 30 IX
Lacul Roșu (Harghita/980 m alt.)
Lacul Sărat (Brăila/25 m alt.)
Lipova (Arad/138 m alt.)
Malnaș-Băi (Covasna/1565 m alt.) - sezonieră: 1V - 30 IX
Mamaia (mun. Constanța) - sezonieră: 15 V - 30 IX
Mangalia (Constanța)
Moneasa (Arad/280 m alt.)
Neptun-Olimp (mun. Constanța) - sezonieră: 5 V - 30 IX
Ocna Sibiului (Sibiu/408 m alt.)
Ocnele Mari (Vâlcea/310 m alt.) - sezonieră: 15 V - 30 IX
Păltiniș (Sibiu/1442 m alt.)
Poiana Brașov (Brașov/1030 m alt.)
Predeal (Brașov/1060 m alt.)
Pucioasa (Dâmbovița/350 m alt.)
Rodbav (Brașov/476 m alt.) - sezonieră: 15 V - 30 IX
Saturn (mun. Constanța) - sezonieră: 5 V - 30 IX
Săcelu (Gorj/340 m alt.)
Semenic (Caraș-Severin/1447 m alt.)
Sinaia (Prahova/798 m alt.)
Sângeorz-Băi (Bistrița-Năsăud/485 m alt.)
Slănic (Prahova/400 m alt.)
Slănic-Moldova (Bacău/530 m alt.)
Sovata (Mureș/530 m alt.)
Stâna de Vale (Bihor/1102 m alt.)
Techirghiol (mun. Constanța) - sezonieră: 5 V - 30 IX
Timișu de Sus (Brașov/820 m alt.)
Tinca (Bihor/131 m alt.)
Vatra Dornei (Suceava/802 m alt.)
Vața de Jos (Hunedoara/280 m alt.)
Vâlcele (Covasna/639 m alt.)
Venus (mun. Constanța) - sezonieră: 15 V - 30 IX

Ministerul Turismului Republicii Socialiste România, Harta stațiunilor balneoclimaterice

marți, 12 decembrie 1989

Campinguri, moteluri și pensiuni în România socialistă (M. T.)

(...)
În România cazarea se face numai în hoteluri, moteluri, campinguri, cabane ca și în alte structuri de primire administrate de organizațiile socialiste - și nu la cetățean.

1) Adîncata (Suceava) clasa II
2) Albița (Huși) I
3) Amara (Slobozia) I
4) Ardud (Satu Mare) II

5) Balta Albă (Rîmnicu Sărat) II
6) Balvanyos (Tîrgu Secuiesc) II
7) Bazna (Mediaș) II
8) Băile Herculane I
9) Băile 1 Mai (Oradea) I
10) Băile Miercurea (Sebeș Sibiu) I
11) Băneasa (București) I
12) Boghiș-Băi (Șimleul Silvaniei) III
13) Borsec II
14) Braniștea (Neamț) II
15) Brazi (Roșia Montană) II
16) Brotăcelul (Făurei) III
17) Bucium (Iași) I

18) Cascada (Slănic Moldova) II
19) Castru Roman (Tîrgu Jiu) III
20) Călacea (Timișoara) II
21) Căprioara (Aiud) I
22) Căprioara (Horia-Măcin) II
23) Căpuș (Cluj-Napoca) I
24) Cerbu lopătar (Topolog-Hîrșova) II
25) Cerbu (Pitești) II
26) Cernica (București) II
27) Cernica (Comarnic) II
28) Cetatea Histria (Constanța) III
29) Chiciu-debarcader (Călărași) II
30) Ciric (Iași) III
31) Cinciș-Lac (Hunedoara) III
32) Ciuta (Buzău) II
33) Cîlnic (Sebeș) III
34) Cîmpu Mare (Novaci) III
35) Codrișor (Bistrița) III
36) Cojocna (Cluj-Napoca) II
37) Costinești (Constanța) III
38) Coștei (Lugoj) II
39) Crișul Repede (Oradea) II

40) Debarcader (Tîrgu Jiu) I
41) Dîrste (Săcele) II
42) Dealul Viilor Bălăușeri (Tîrgu Mureș) II
43) Dealul Vațman (Tîrgu Mureș) II
44) Dintre Sălcii (Alba Iulia) III
45) Doi iepurași (Babadag) II
46) Doi porumbei - Ilba (Baia Mare) III
47) Dragodana (Găești) III
48) Drăgoeni (Tîrgu Jiu) II
49) Dropia (Însurăței) II
50) Dumbrava (Sibiu) I

51) Eforie-Nord (Constanța) I
52) Eforie-Sud (Constanța) I

53) Făget (Cluj-Napoca) I
54) Feleac (Cluj-Napoca) III
55) Fundata-Lac (Slobozia) II

56) Gherăești (Bacău) I
57) Gîrboavele (Galați) I

58) Hanul cu prepeleac (Mogoșoaia) II
59) Hanul Diligenței (Turnul Măgurele) III
60) Hanul din Salcîmi-Lehliu (Călărași) II
61) Hanul Pescarilor-Luncani (Cîmpia Turzii) II
62) Hula Daneșului (Sighișoara) II

63) Inand (Salonta) I
64) Izvoarele-Brănești (Filiași) III
65) Izvorul Crișului (Huedin) II

66) Jupiter (Mangalia) I

67) Km 4 (Gheorgheni) III
68) Km 6 (Ploiești) III
69) Km 80 (Pitești) II

70) Lacu Roșu (Gheorgheni) I
71) Lacu Sărat (Brăila) I
72) Lăpugiu de Jos (Deva) III
73) Lipova-Băi (Lipova) II
74) Lunca Banului (Strehaia) III
75) Lunca Jiului (Craiova) II
76) Lunca Plopilor-Ciorani (Urziceni) II
77) Lupșa (Cîmpeni) III

78) Moneasa Băi (Sebiș) II
79) Mamaia-Parc (Constanța) I
80) Mamaia-Sat (Constanța) I
81) Mătăsaru (Găești) I
82) Merei (Buzău) II
83) Mestecăniș-Soceni (Reșița)
84) Mitocu Dragomirnei (Suceava) III

85) Năvodari (Constanța) I
86) Neptun (Mangalia) I
87) Nufărul-Reci (Sfîntu Gheorghe) II
88) Nuntași-Băi (Constanța) III

89) Ocna Sibiului (Sibiu) II
90) Olimp (Mangalia) I
91) Odorhei (Odorheiu Secuiesc) III
92) Optași (Slatina) II
93) Ostrov-Goranu (Rîmnicu-Vîlcea)

94) Paralela 45 (Băicoi) II
95) Pădurea Păulești (Ploiești) II
96) Pădurea Verde (Timișoara) I
97) Păulești (Satu Mare) II
98) Pecinișca (Băile Herculane)
99) Pelicanul-Murighiol (Tulcea) II
100) Periam-Port (Sînnicolau Mare) III
101) Plopșor-Daia (Giurgiu) II
102) Poiana Teiului (Bicaz) II
103) Poiana Zînelor (Covasna) II
104) Poiana Soldatului (Gh. Gheorghiu-Dej) II
105) Poienița (Rîmnicu Sărat) II
106) Poienița Orăștiei (Orăștie) III
107) Popasul Cișmea (Constanța) II
108) Popasul Pescarilor (Năvodari) III
109) Popasul Pescarilor (Beclean) III
110) Portița-Jurilovca (Tulcea) II
111) Potoci (Bicaz) I
112) Priseaca (Tîrgoviște) III
113) Privighetoarea-Tutova (Bîrlad) II
114) Privighetoarea (Slobozia) II
115) -Brănești (București) II
116) Putna (Rădăuți) II

117) Rădășeni (Fălticeni) III
118) Regie-Ostrov (Călărași) III
119) Românești (Ploiești) I
120) Runcu (Vatra Dornei) III

121) Salcîmul (Luduș) II
122) Sarmizegetusa (Hațeg) II
123) Saturn (Mangalia) I
124) Săftica (București) I
125) Sălașul de la Răscruce (Arad) I
126) Săliște (Sibiu)
127) Scornicești (Slatina) II
128) Seaca (Călimănești) II
129) Sinești (Urziceni) I
130) Siret (Siret) III
131) Siriu (Buzău) II
132) Sînnicoară (Curtea de Argeș) II
133) Snagov-Parc (București) I
134) Snagov-Sat (București) I
135) Sovata II
136) Strachina (Țăndărei) II
137) Stejarii (Horezu) II
138) Stejarul (Brăila) II
139) Stejaru-Finteuș (Baia Mare) II
140) Stîna din Călimani (Borsec) III
141) Stîna Poieni (Iași) II
142) Strei (Simeria) II
143) Strunga (Tîrgu Frumos) II
144) Sucevița (Rădăuți) III
145) Șura Ortacilor-Secu (Reșița)
146) Șag-Timișeni (Timișoara) II
147) Strand (Tîrgu Mureș)

148) Terasa Albina (Buziaș) III
149) Terasa Bachus (Focșani) II
150) Terasa Băniei (Craiova) I
151) Tirighina (Galați) II
152) Tismana (Tîrgu Jiu) III
153) Trei stejari (Tîrgu Bujor) III
154) Trivale (Pitești) I
155) Turda-Băi (Turda) I

156) Urciorul-Sîrbi (Bîrlad) I

157) Vacanța (Bîrlad) I
158) Valea Cetății (Rîșnov) I
159) Valea Dalnicului (Tîrgu Secuiesc) II
160) Valea Străjii (Bistrița) III
161) Valul lui Traian (Constanța) III
162) Vama (Giurgiu) I
163) Vatra Moldoviței (Suceava) III

Sursa
Minister du Tourisme, Roumanie - Campings, motels, auberges, Bucarest

luni, 11 decembrie 1989

Liniile de transport în comun în București în epoca socialistă(I. T. B. )

1) TRANSPORT DE NOAPTE: 0,20 - 5,00
Tramvaiul 26 - traseu inelar obișnuit de zi: Bd. I. Pintilie - Șos. Ștefan cel Mare - Șos. Mihai Bravu - Calea Șerban Vodă - Șos. Viilor - T. Vladimirescu - Șos. Panduri - Șos. Grozăvești - Str. Buzești - Bd. I. Pintilie
Piața 1848 (Sf. Gheorghe) - capătul central al liniilor de noapte. (N/E/S/V)
A) Aeroport Băneasa - Șos. Ploiești-București - Șos. Kiseleff - Aleea Trandafirilor - Bd. Aviatorilor - Piața 1848
B) Șos. Pipera - Calea Floreasca - Str. Vlădescu - Calea Dorobanți - Piața 1848
C) Lacul Tei - Bd. Lacul Tei - Str. Tunari - Ste. Al. Sahia - Piața 1848
D) Colentina - Șos. Colentina - Calea Moșilor - Piața 1848
E) Baicului - Bd. Gării de Est - Bd. Gh. Dimitrov - Piața 1848
F) Pantelimon - Șos. Pantelimon - Șos. Iancului - Bd. Republicii - Piața 1848
G) Uzina Republica - Bd. Muncii - Calea Călărașilor - Piața 1848
H) Aleea Barajul Dunării - Piața 1848
I) Macaralei - Bd. Ion Șulea - Calea Dudești - Piața 1848
J) Apărătorii Patriei - Șos. Berceni - Calea Văcărești - Splaiul Unirii - Piața 1848
K) Berceni Sud - Str. E. Racoviță - Bd. Metalurgiei - Șos. Olteniței - Magistrala M 5 - Piața 1848
L) Progresul - Șos. Giurgiului - Str. Dr. Istrate - Piața 1848
M) Ferentari - Prelungirea Ferentari - Str. Uranus - Piața 1848
N) Dep. Alexandria - Șos. Alexandria - Calea Rahovei - Bd. G. Coșbuc - Piața 1848
O) Ghencea - Bd. Ghencea - Calea 13 septembrie - Str. Izvor - Piața 1848
P) Drumul Taberei - Piața 1848
R) Militari - Bd. Păcii - Bd. Armata Poporului - Bd. Gh. Gheorghiu Dej - Piața 1848
S) Stăv. Ciurel - Splaiul Independenței - Piața 1848
T) Giulești - Șos. Giulești - Bd. D. Golescu - Piața 1848
U) Chitila - Șos. Chitilei - Bd. 1 Mai - A. Ipătescu - Piața 1848
V) Bucureștii Noi - Bd. Bucureștii Noi - Calea Griviței - Gh. Magheru - N. Bălcescu - Piața 1848
Z) Crîngași - Șos. Crîngași - Calea Griviței - Gh. Magheru - N. Bălcescu - Piața 1848

2) TRANSPORT DE ZI
Tramvaiul 26 - traseu inelar
Autobuzul 33 - traseu inelar:

Tramvaie
1: Dep. Splaiul Unirii - Splaiul Unirii - str. Sf. Vineri - Calea Moșilor -șos. Colentina - str. 7 noiembrie - str. Cornișor
2: cart. 16 Februarie - Calea Giulești - Gara de Nord - D. Golescu - Cobălcescu - str. Uranus - Calea Rahovei - șos. Alexandria - Dep. ITB Alexandria
3: cart. T. Vladimirescu - bd. Ghencea - Stadionul Republicii - str. Uranus - Popa Tatu - Dr. Sergiu Buzești - bd. 1 Mai - bd. Mărăști - bd. Expoziției - Calea Griviței Clăbucet - șos. Chitilei - str. Mezeș
4: str. Cornișor - șos. Colentina - șos. Ștefan cel Mare - Dr. S. Buzești - bd. 1 Mai - bd. Mărăști - Pav. Exp. Ec. Naționale
5: șos. Pipera - Calea Floreasca - Cal. Dorobanți - bd. I. Pintilie - str. Galați - Calea Moșilor
6: Uz. Laromet - Nuferilor
7: CFR Progresul - Podul Izvor
8: cart. T. Vladimirescu - Piața Ferentari
9: UMGB - stăvilarul Ciurel
10: str. Mezeș - Nuferilor
11: Piața Sudului - cart. 16 Februarie
12: CFR Progresul - bd. Regiei
13: UREMOAS - str. Preciziei
14: stăvilarul Ciurel - Fab. Granitul
15: Dep. ITB Alexandria - Piața Muncii
16: SMRTV - Calea Moșilor
17: CFR Progresul - Parcul 8 Martie
18: Dep. ITB Alexandria -
19: intr. sat Cățelu - str. Sf. Vineri
20: Uz. Laromet -  str. Șura Mare
21: str. Cornișor - Calea Moșilor
22: UMGB - str. Sf. Vineri
23: Piața Ferentari - bd. Muncii
24: cart. Dămăroaia - bd. Muncii
25: UREMOAS - str. Preciziei - Podul M. Vodă
26: Palatul Pionierilor -
27: intr. sat Cățelu -
28: Fab. Granitul - str. Rulmentului - Fabrica de cabluri și materiale electroizolante
29: Gara Progresul - com. Jilava
30: Barajul Dunării - Podul Izvor

Autobuze
31: Pav. Exp. Ec. Naț - bd. Expoziției - calea Văcărești.
32: D. Petrescu -
32b: D. Petrescu -
33: Piața Perișor - str. Izvor - str. B. P. Hasdeu - Pîrvan - D. Golescu - bd. Duca - bd. A. Ipătescu - str. M. Eminescu - str. Popa Nan - str. V. Braniște - str. Nerva Traian -
34: - Lt.-Col. Papazoglu - Podul Mărășești - bd. Mărășești - M. Nifon - str. Sabinelor - str. Acvila - Piața Perișor
35: CET București Sud -
36: str. Apusului Militari - bd. Păcii -
36b: str. Apusului Militari - bd. Uverturii -
37: -
38: -
39: str. Erie Eroul -
40: Barajul Dunării -
41: D. Petrescu - bd. C. Brîncoveanu - str. Secuilor - șos. Olteniței - bd. Pieptănari - prel. Ferentari - str. Erie Eroul
42: Barajul Dunării -
43: str. Cozia -
44: Uz. Danubiana - șos. Olteniței - com. Popești Leordeni - Piața Sudului -  - Șos. Olteniței - Cimitirul Bellu - calea Șerban Vodă - Magistrala Nord Sud - str. Radu Vodă.
45: șos. Nordului - șos. Pipera - com. Tunari
46: Fab. Granitul - șos. Pantelimon - pădurea Pustnicul
46b: Fab. Granitul - șos. Gării Cățelu - FCME unit. 2
47: Fab. Granitul - șos. Pantelimon - com. Cernica
48: Într. de piese radio și semiconductori Băneasa - Pădurea Băneasa Grădina Zoologică -șos. București Ploiești - Pav. Exp. Ec. Naț
49: Pav. Exp. Ec. Naț. - șos. București Ploiești - com. Otopeni
49b: Pav. Exp. Ec. Naț. - șos. București Ploiești - Aeroportul Otopeni
50: Dep. ITB Colentina - șos. Colentina - șos. Afumați - sat Șindrilița/com. Fumați
51: str. Cornișor - șos. Ștefănești - GAS Voluntari
52,: bd. Uverturii - com. Chiajna
53: Gara Titan - Morarilor - șos. Fundeni - str. Sportului - Spitalul Clinic Fundeni
54: Piața Sudului - șos. Olteniței - com. Popești Leordeni - str. Leordeni - sat Leordeni
55: Dep. ITB Colentina - șos. Colentina - CFR centură - șos. Colentina - Moara Domnească/com. Găneasa
56: - com. Măgurele
57: Dep. ITB Alexandria - com. Cornetu
58: - com. Domnești
59: CFR Progresul - Adunații Copăceni/strand Argeș
60: Uz. Laromet - șos. Străulești - com. Mogoșoaia
61: -
61b: -
62: Piața Sudului -
63: cart. Giulești-Sîrbi - șos. Giulești - Magaziile CFR 16 Februarie
64: str. Mezeș - com. Chitila
65: -
66: intr. sat Cățelu - com. Glina
67: șos. Pipera - CFR Constanța - Într. de piese radio și semiconductori Băneasa
68: Valea Oltului -
69: str. Cornișor - șos. Ștefănești - GAS Voluntari - com. Ștefănești
70: bd. Uverturii - com. Dragomirești-Vale
71: CFR Progresul - Bumbăcăria Jilava
72: - CFR Constanța
73: Fab. Confecții București -
74: UREMOAS - str. Preciziei
75: Gara Progresul-
76: - Dep. ITB Colentina
77: -
78: -
79: -
80: str. Apusului M8litari - bd. Păcii -
80b: ITIA - str. Valea Cascadelor - bd. Păcii -
100: Gara Titan - bd. Muncii - Uz. Republica
100b: Gara Titan - șos. Dobroiești - com. Dobroiești
101: Uz. Cinescoape - bd. Macaralei
102: Piața Sudului - șos. Olteniței - șos. Vitan Bîrzești - Parcul Moara Vitan - șos. Vitan - șos. Mihai Bravu - cal. Dudești - bd. L. Sălăjan - str. L. Pătrășcanu - Gara Titan
103: Dep. ITB Alexandria -
105: -
106: Uz. Cinescoape - str. Baicului
107: Halele Obor - bd. Macaralei
108: Valea Oltului -
109: - Dep. ITB Colentina
110: - CIL Pipera - CFR Constanța
111: - bd. Macaralei
112: str. Mezeș - bd. Laminorului - Uz. Laromet - bd. Bucureștii Noi - bd. Gloriei - cart. Dămăroaia - str. Coralilor - Străulești - bd. Ion Ionescu de la Brad - bd. Aerogării - Ficusului - șos. Nordului - str. Școala Herăstrău - șos. Pipera - CIL Pipera - CFR Constanța
113: Inst. Politehnic -
114: -
115: -
116: Gara Progresul -
117: șos. Sălaj -
118: cart. T. Vladimirescu -
118b: Valea Oltului -
119: -
120: -
203

Troleibuze
81: Aeroportul Băneasa -
82: str. Șura Mare - Aeroportul Băneasa
83: șos. Nordulu - Calea Văcărești- str. E. Racoviță - D. Petrescu.
84: Drumul Taberei - str. L. Pătrășcanu
85: str. Baicului -
86: Piața Scînteia - șos. Iancului
87: str. Șura Mare - Piața Scînteia
88: Calea 13 Septembrie - Parcul 8 Martie
90: Răzoare - str. G. Verdi
92: Barajul Dunării -
93: Drumul Taberei -
94:  - Calea Văcărești - bd. Metalurgiei - D. Petrescu.
95: str. Serg. Nițu Vasile - Calea Văcărești.

Sursa
Întreprinderea de Transport București, București - Rețeaua de transport în comun

sâmbătă, 2 decembrie 1989

„Sensuri militante” („TOMIS” 1989)

 Ileana Berlogea, Sensuri militante, „Tomis”, Constanța, 1989

Actualitatea pentru cineaștii noștri a însemnat și înseamnă o emoționantă atenție acordată modului de înțelegere a raporturilor dintre oameni, a răspunderii față de sine și față de ceilalți. Astfel, există și filme documentare realizate recent, precum București, file de epopee - scenariul Lucian Avramescu, regia Virgil Calotescu ori Sub semnul marilor împliniri - scenariul A. I. Zăinescu, regia Al. I. Croitoru, momente smulse direct din marile împliniri care au loc sub ochii noștri, în Capitală sau la sate. Aceeași pătimașă ardere și trăire a noului domină și filmele de ficțiune prezentate în premieră în ultima vreme. Regăsim, în cele mai multe dintre acestea, efortul de a zugrăvi convingător noile relații dintre oameni, cât și o sporită atenție acordată autoperfecționării etice și angajării civice totale. E drept, deși acestea sunt, astăzi, atribute esențiale ale peliculelor semnate de cineaștii noștri de valoare, nu au fost înlăturate cu totul și unele neajunsuri ca schematismul, privirea din afară, superficială, simplificatoare. Sub semnul comediei amuzante se mai strecoară facilitatea și jocul în sine, gluma de dragul glumei, așa cum se întâmplă în filmul Un studio caută o vedetă, în care lumea cinematografiei s-a transformat într-o simplă farsă presărată cu „poante” cunoscute. Până și povestea de dragoste dintre Maria și Albert dintr-o peliculă ca Maria și Marea, este emoționantă prin explorarea unui univers inedit - acela al „lupilor de mare” de astăzi - are unele accente nefirești, insuficiente motivații și inconsecvență în urmărirea stărilor sufletești ale eroilor.

Cu impresionantă gravitate însă s-a apropiat regizorul Andrei Blaier de sfera răspunsurilor etice în cadrul familiei. Dar, paradoxal, regizorului i-a reușit mai bine scenariul filmului Vacanța cea mare, decât vizualizarea propriu-zisă a ideilor propuse.

Nu-i mai puțin adevărat că, aproape în toate premierile filmice 1989 inspirate direct din fapte și evenimente contemporane, există multe și puternice momente bune, reușite. Și mă gândesc la filmul lui Cornel Diaconu, De ce  are vulpea coadă?, ori la Vară cu Mara - scenariul Radu Aneste Petrescu, regia George Cornea, relatând interesante și dinamice aspecte din viața satului românesc de astăzi, transformările radicale pe care le cunoaște acest complex univers uman. Se urmărește cu predilecție relevarea calităților constructive și novatoare ale omului nou, important fiindcă, în mai sensibilă măsură decât în anii trecuți, aceste calități încep a se transforma și în fapt artistic, în acțiune convingătoare, ele nemairămânând atât de explicit doar la nivelul cuvântului și al explicației teoretice.

Dar dimensiunea contemporaneității este recognoscibilă și în unele dintre cele mai bune ecranizări realizate în ultima vreme  și m-aș referi la cele semnate de Șerban Velescu și Dan Pița după proza lui Mihail Sadoveanu sau de Șerban Marinescu după piesa lui Camil Petrescu. Astfel, e vorba de fina distanțare față de lumea evocată în Noiembrie, ultimul bal sau de o actualitate care transpare prin angajarea directă de partea luptătorilor pentru adevăr și justiție socială în filmul Cei care plătesc cu viața. Sunt aceste recente ecranizări opere valide care poartă, inconfundabilă, pecetea zilelor noastre, a concepției revoluționare despre lume și viață, implicând și o privire critică în preluarea și reevaluarea moștenirii noastre culturale, nerămânând astfel simple transpuneri filmice.

Neîmplinirile din unele producții cinematografice nu înseamnă câtuși de puțin negarea împlinirilor conținute, nu odată de importanță și substanță: se impune necesitatea redactării continue a calității scenariilor. Scenarii pe care le dorim mereu mai bune, mai articulate universului contemporan, clocotului viu și fierbinte al structuralelor transformări care au schimbat chipul țării și al oamenilor. După cum, incitante, din această perspectivă, pot fi, mai ales, romanele, nuvelele sau piesele de teatru scrise astăzi, despre oamenii de astăzi și nu doar titlurile din literatura noastră clasică...

vineri, 1 decembrie 1989

„De la mic la mare” („TOMIS” 1989)

 Într-o carte mică poate încăpea un scriitor mare. Dar în cartea cea mai mică? Firesc - și scriitorul cel mai mare! Poate că asemenea rațiuni au avut în vedere Paul Nancă și George Țâra când au inițiat, la revista studenților bucureșteni, Convingeri comuniste, simpatica și ambițioasa colecție „Cartea cea mai mică”. Minuscula publicație a făcut loc unor tineri ce au atras deja atenția criticii: Cristian Popescu, Dan Silviu Boerescu, Cătălin Țîrlea etc. Ultima venită nu este nici ea o necunoscută: Anca Mizumschi (Departe de Hemingway), mai cu seamă cititorilor revistei noastre. Căci unii dintre ei își vor aminti că studența la Medicină de azi era o prezență promițătoare (ca poetă!) în cadrul cenaclului constănțean „Mlădițe dobrogene”, iar mai apoi la „Ovidiu”, că publica grupaje reprezentative, pentru vârsta ei, în Tomis. Mai mult chiar, una dintre cele patru povestiri cuprinse în acest - cum să-i spun, „volum”, „se sparie gândul!” și totuși... - această carte a apărut cu titlul „Un simplu gest” și într-o formă sensibil diferită, acum trei ani, în paginile revistei, semn că opțiunea noastră a fost de bun augur. pentru că cititorii de azi ai A. M. își pot da seama, fie și după această „cartea cea mai mică”, de faptul că ea are o voce literară de o neobișnuită siguranță. Chiar dacă fiecare dintre povestiri (Învinsul, Duminică după amiază, Un fals în acte publice, Departe de Hemingway) se pliază pe altă formulă epică, promovând tipuri și medii diferite, ceva rămâne constant și acest ceva ține de abordarea directă, brutală aș zice, a temei și personajelor, fără ocoluri, dar și fără complexe. (...)

joi, 30 noiembrie 1989

„Scriitorul sau persoana autorului” (ȘTEFĂNESCU )

 Em. Ștefănescu, Pretexte. Scriitorul sau persoana autorului, „Tomis”, Constanța

Deși concepțiile cu privire la scriitori și la arta literară s-au modificat necontenit și chiar s-au schimbat profund în câteva rânduri, scriitorul a continuat să fie considerat în postura sa reală, concretă, biopsihică și istorică. pentru cei mai mulți cititori el este un om „în carne și oase”. O bună parte a istoriei și criticii literare - și nu cea mai neînsemnată - se străduiește încă să reconstituie condițiile vieții reale și caracteristicile vieții biologice și spirituale ale autorilor literari, cu credința că astfel se ajunge mai ușor și mai eficient la cunoașterea operelor lor.

În istoria esteticii și a ideilor literare, pot fi descoperite, totuși, unele cazuri când caracterul indecompozabil al unității dintre „scriitor” și „om” a provocat îndoieli. Pot fi semnalate teorii mai vechi și mai noi privitoare la artist în genere și la geneza operei de artă, care pun sub semnul întrebării identificarea totală a artistului cu persoana sa fizică.

Una dintre ele este cea a „inspirației” și a rolului pe care-l joacă ea în procesul elaborării operei de artă. Această teorie a fost expusă pentru întâia oară, în termeni logico-mitologici, de Platon în celebrul său dialog Ion. Din cele spuse de Platon reiese că o operă de artă nu se creează prin „meșteșug”, oricât de bine ar stăpâni autorul tehnica alcătuirii ei; opera de artă este provocată de o „virtute divină” asemănătoare efectului pietrei de Magnezia, adică magnetismului, muze. Ea se manifestă printr-o stare de delir similară celei în care cad corybanții când dansează în cinstea zeiței Cibele sau bachantele când sunt cuprinse de frenezia dionisiacă.

Platon separa „poetul”, a cărui esență o socotea ideală, de „om”. În procesul elaborării operei de artă el corela trei factori: zeul, adevăratul creator al operelor, poetul, ce transportă „cântecele” zeului în lumea profană, și omul, prin gura căruia cântecele erau date muritorilor. Acesta din urmă - omul - reprezenta un factor strict mediator, o condiție indispensabilă prin care logosul să poată fi tradus în limbaj uman, fără primejdie pentru  existența omenească.

Desigur,  estetica modernă nu mai acordă credit teoriei platoniciene a inspirației, în special de când, datorită mai cu seamă progreselor făcute de psihanaliză, mecanismele psihologice ale creației artistice au putut fi investigate mai profund, dar ideea că artistul ca om nu poartă răspunderea totală a creației sale s-a menținut, în forme voalate, la unii esteticieni și teoreticieni ai artei, iar, odată cu aceasta, și presentimentul că artistul și omul în care el se întruchipează nu coincid perfect, prin urmare trebuie disociați.

Deseori artiștii înșiși, cei obișnuiți să reflecteze asupra propriei condiții și a artei lor, au fost mai conștienți decât teoreticienii de antinomia dramatică în care se aflau implicați prin firea lucrurilor, iar unii dintre ei au simțit în mod violent  nevoia de a se disocia ca artiști de persoana lor umană. Cazul cel mai cunoscut și mai edificator este cel al lui Flaubert, dar și la noi Eminescu distingea, pe linia  romantismului, între persoana umană, căreia îi sunt hărăzite „toate relele ce sunt / Într-un mod fatal legate de o mână de pământ” și spiritul artistului, a cărui „lumină” se revarsă asupra oamenilor.

În estetica secolului XX, ideea că „omul” și „artistul” sunt două realități distincte, chiar dacă pe plan empiric se între pătrund și se confundă, mijește pe neașteptate din teoriile cel mai noi despre artă. Ea poate fi descoperită, printre altele, în cartea lui G. Picon, L ecrivain et son ombre, în considerațiile privind sinceritatea scriitorilor. Nici Montaigne, nici cardinalul de Retz, nici Rousseau, nici Chautebriand, nici Stendhal și nici Gide, susține esteticianul francez, n-au fost în realitate, ca oameni, așa cum apar în memoriile și confidențele lor: „o forță misterioasă le-a deviat mâna”. Forța aceasta misterioasă este a operei care, avându-și propria sa structură și fiind o „realitate nouă”  se impune artistului ca un obiect pe care el trebuie doar să-l desfacă din neguri și să-l dezvăluie. De aceea scriitorul nu-și poate realiza intenția de a se exprima pe sine ca om, dea-și transmite gândirea, idealul, gustul; opera ascultă de legile ei interne, fiind un obiect „ce se dezvăluie făcându-se”. Dar făcându-l totodată și pe scriitor, adică acea imagine umană refractată, deviată, modificată, ce nu coincide cu cea a persoanei autorului. Care din cei doi trebuie socotit atunci cu adevărat „scriitorul”? Spre care trebuie să se îndrepte prețuirea, admirația și lauda noastră - ca și critica sau chiar dezaprobarea? 

„Enescu și sentimentul mării” (COSMA)

 Viorel Cosma, Enescu și sentimentul mării, „Tomis”, Constanța, 198?

(...)

Conținutul succintelor rânduri ne îndreptățește afirmația că George Enescu mai trecuse pe la familia arhitectului Grigore Cerchez din Constanța. Faptul că Maria Cerchez studiase pianul la Conservatorul din Viena și făcuse muzică de cameră cu E. ne îndeamnă să credem că în Ville Soutzo s-au consumat o serie de ședințe muzicale.

Altă întâlnire cu Marea Neagră s-a produs în 1909, când G. E. a plecat în turneul său de concerte în Rusia. Călătoria a avut itinerarul Iași-Odessa-Moscova-Petersburg. Ajuns în nordul Rusiei, în Petersburg, desigur că nu a scăpat prilejul de a călători pe Neva până la confluența cu Marea Baltică.

Izbucnirea primului război mondial l-a obligat pe G. E. să evite uscatul Europei răvășită de conflicte, înapoindu-se cu vaporul „Armand Behic ”în 1914 pe ruta Marsilia-Salonic-Brusa- Constanța, deci Marea Mediterană, Marea Egee, Marea Marmara și Marea Neagră. Pe puntea acestui vas, violonistul a susținut un recital în folosul Crucii Roșii.

Desigur că a revenit în marele port de la Marea Neagră cu prilejul concertelor sale din 1915, 1916, 1921, 1923. După acest an, au început marele traversări ale Oceanului Atlantic datorate turneelor sale în SUA și Canada. Aceste călătorii pe ape au avut darul să contureze exact imaginea matelotului din poemul simfonic „Vox Maris”. Poate sub puternica impresie a imensității oceanului, compozitorul a schițat în deceniul al treilea partitura ce avea să o poarte în suflet până în ajunul morții.

Între 1938-1947, compozitorul a părăsit pentru o lungă perioadă calea apei. Izbucnise cel de-al doilea război mondial și E. a rămas din nou pe pământul patriei. Nostalgia mării însă nu l-a părăsit! În liniștea vilei Luminiș de la Sinaia, a schițat „Simfonia a V a”.  Finalul lucrării apelează la versurile lui Eminescu: „De-oi adormi cerând / În noaptea uitării / Să mă duceți tăcând / La marginea mării...”.

Întâlnirea geniilor, sub semnul acestui copleșitor sentiment al mării, avea însă un profund substrat popular. Versurile - în metrică și rimă folclorică - i-au îngăduit compozitorului Zeno Vancea să afirme - într-un studiu dedicat „Simfoniei a V a” - următoarele: „Tălmăcirea conținutului cantatei finale nu îmbracă forma unei dramatice răzvrătiri împotriva morții, ci constituie expresia unui sentiment - caracteristic, de altfel, și pentru cele două lucrări din urmă ale compozitorului („Cvartetul nr. 2” și „Simfonia de cameră”) - de împăcare cu destinul, așa cum acest sentiment se desprinde și din acele poezii populare, în forma artistică cea mai desăvârșită - „Miorița”. Dacă, întra-adevăr, stenicul în fața morții. ne poate duce cu gândul la „Miorița”, în schimb, atitudinea lui E. în lupta cu destinul, ne sugerează altă sursă. „Simfonia a V a” este mai strâns legată de „Vox Maris” decât de cele două piese citate mai sus, iar liantul ambelor piese rămâne sentimentul mării ca expresie a forței supreme. Lupta omului cu natura era pentru E. confruntarea titanică a individului cu destinul. Or, nicicând înfruntarea nu pare mai nedreaptă decât în clipa în care stihiile naturii se dezlănțuie cu furie asupra omului. Să nu omitem perioada în care E. elabora „Simfonia a V a”: cataclismul războiului mondial. Chiar și materialul sonor, unele teme, intonații, ne trimit cu gândul la poemul „Vox Maris”.

În volumul „Les souvenirs de Georges Enesco”, marele nostru creator dezvăluie - pe marginea libretului poemului „Vox Maris” - un amănunt biografic ce întărește legătura cu marea: „Eu însumi mi-am făcut scenariul, mai bine zis l-am trăit. Da, am văzut tot ce voi descrie”. Așadar, E. se identificase cu matelotul din povestea simfonică. Nevoia de a încheia partitura, începută cu un sfert de veac înainte, s-a născut la compozitor după ce-al doilea război mondial. E. a părăsit în 1946 patria cu sentimentul tragic al despărțirii matelotului de țărm. Câteva imagini fotografice în portul Constanța înainte de plecarea vaporului „Ardealul” (...).