„Un ambasador american între Departamentul de Stat și dictatura comunistă din România. 1981-1985” (FUNDERBURK 1987)

David Funderburk, Un ambasador american între Departamentul de Stat și dictatura comunistă din România. 1981-1985, Dacon, București, 1994 (SUA 1987), 251 p.

Cuprins

7 Mulțumiri (ediția română)

9 Introducere (ediția română)

15 O apreciere specială pentru Leo Teohari (iulie 1994)

17 Cuvânt înainte - congresman P. Crane, martie 1987

21 Prolog

32 1.Problema Departamentului de Stat

46 2.Politica Statelor Unite față de România și Europa de Est

59 3.Politica externă a României: Mitul independenței

83 4.Tragedia impusă de comuniști în România și Departamentul de Stat

114 5.Nicolae Ceaușescu - nebunul favorit al Washingtonului

135 6.Disidența ambasadorului Statelor Unite

135 7.Întrevederile de la Washington cu președintele Reagan și cu secretarul de stat Shultz

152 8.Întrevederile de la Washington cu Lawrence Eaglerburger, Elliott Abrams și senatorul Jesse Helms

171 9.Înalți oaspeți în România: de la secretarul de stat Alexander Haig la vicepreședintele George Bush

190 10.Oaspeți americani în România: de la ministrul comerțului Malcolm Baldrige la președintele șefilor de state majore John Vesey jr.

209 Epilog

227 Anexa I - Scrisoare prezidențială referitoare la îndatoririle ambasadorului

231 Anexa II - Scrisoarea prezidențială din 29 aprilie 1985

232 Note 

245 Index

coperta IV 

David Funderburk este profesor universitar, deputat în Congresul Statelor Unite, membru al Comitetului Național Consultativ pentru Educație Internațională și președinte al Fundației Selous.

Funderburk a beneficiat de bursa Fulbright și de sprijinul IREX pentru a studia în Europa de Est. A lucrat ca funcționar al USIA în România. A obținut titlul de doctor în istorie și politică internațională al Universității Carolina de Sud. Din 1981 până în 1985 a funcționat ca ambasador al Statelor Unite în România comunistă, din însărcinarea președintelui Ronald Reagan.

Publicațiile sale includ numeroase articole și cărțile Politica britanică față de România. 1938-1940, Studiu de strategie economică și politică, Când orbii conduc pe orbi și Trădarea Americii.

Pinstripes & Reds constituie prima descriere făcută de un ambasador în țările blocului sovietic, despre colaborarea dintre elita conducătoare din Departamentul de Stat și regimurile comuniste.

Fostul ambasador al Statelor Unite în România David Funderburk  a demisionat din postul său pentru a protesta astfel împotriva politicii Statelor Unite față de România comunistă și față de celelalte țări comuniste din Europa de Est.

Ambasadorul Funderburk arată în detaliu dificultățile pe care le are de înfruntat oricine îndrăznește să atace politica de la Foggy Bottom de sprijinire a comuniștilor, modul în care disidenți curajoși sunt neglijați de  politicieni și diplomați ai SUA și felul în care Departamentul de Stat (și alte agenții guvernamentale) se poartă cu mănuși față de cei mai nemiloși comuniști din lume.

Serviciul lui Funderburk, ca ambasador, a fost lăudat de președintele Ronald Reagan pentru aportul la promovarea drepturilor omului și a intereselor de securitate națională, ca reprezentând „... o inestimabilă contribuție  la împlinirea obiectivelor administrației”.

Ambasadorul Funderburk a fost ales în unanimitate membru de onoare al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi și desemnat lider de onoare al Institutului Român pentru Credință și Libertate, datorită curajului său de a înfrunta autoritățile, pentru ca acestea să-i ajute pe români și celelalte popoare captive.

„Pinistripes & Reds” este o relatare lucidă a eșecului politicii Statelor Unite și descrie cum s-ar putea face mai mult pentru apărarea libertății, constituind un ghid pentru autorități în ceea ce privește Europa de Est.

Selous Fundation Press

„Metafora” (ȘTEFAN 1987)

Ioan Ștefan, Metafora, „Tomis”, Constanța, 1987

Cenaclul literar „Metafora” din Basarabi și-a reluat recent activitatea.

În prima ședință au citit Mona Zamfirescu - versuri și Costică Ciocodan - proză.

Vorbitorii, printre care Ion Dragomir, Aglaia Ilie, I. Ș., Violeta Simion, Marius Dunăroaia, Tudor Gheorghe, Cătălin Bisoc, Valeriu Matei și alții au apreciat că în versurile prezentate de M. Z. se întrevăd semnele unui talent autentic.

C. C., în proza prezentată, abordează o temă de actualitate - atmosfera dintr-un șantier al tineretului. I s-a recomandat mai multă atenție la eliminarea amănuntelor nesemnificative, cât și orientarea, pentru început, spre proza scurtă, unde talentul său poate fi mai convingător.

În final, membrii cenaclului Filofteia Dobre, V. M., V. S., M. D., I. D. au susținut în fața iubitorilor de literatură din localitate un recital de versuri închinate patriei și partidului.

În apărarea independenței... („TOMIS” )

 ?, În apărarea independenței (...), „Tomis”, Constanța, 1987

Ne aflăm, grație remarcabilelor eforturi întreprinse de Centrul de Studii și Cercetări de Istorie Militară din București, în fața unei noi și valoroase contribuții la dezvoltarea și afirmarea plenară a istoriografiei românești contemporane: cel de-al treilea volum din Istoria militară a poporului român.

Lucrarea tratează evenimentele a două secole de istorie militară, adică de istorie națională a poporului român, respectiv, perioada cuprinsă între anii 1550 și 1784, perioadă nu foarte limpede pentru istoria noastră și, în consecință, deloc ușor de elucidat, în esența ei.

E perioada pe care, reamintindu-ni-l pe Iorga, autorii o definesc, din chiar prefața volumului, drept „Secolul Unirii” și ”Secolul Reformelor”, iar bibliografia cuprinzând, pentru simpla enumerare a titlurilor lucrărilor cercetate, nu mai puțin de douăzeci de pagini, constituie o dovadă elocventă a efortului uriaș întreprins de autorii recent apărutei cărți, reprezentând, fiecare în parte, un nume de rezonanță în domeniul istoriografiei, unii dintre ei fiind de departe cei mai reputați specialiști în problemele pe care le abordează. 

Menționam și în recenzia la precedentul volum că istoria militară nu poate fi exclusiv militară. Mai întâi, fiindcă noi fiind așezați unde suntem, beneficiind de însemnate poziții strategice, de bogății ale solului și subsolului înnobilate prin truda statornică a brațelor și a minții, am fost nevoiți să cunoaștem războiul ca pe o parte importantă a istoriei, a existenței noastre. Nu putem, deci, judeca istoria românilor în afara fenomenului  militar defensiv, după cum nu putem înțelege complet nici unul din celelalte fenomene ale continuității noastre, fie le-a oprit sau le-a schimbat momentan direcția. Pe de altă parte, de vreme ce istoriografia noastră este încă departe de a-și fi îndeplinit angajamentul de a elabora o istorie națională, această istorie militară n-a putut beneficia de o atare istorie generală, n-a putut apela pentru aspectele nemilitare la elucidările ei. Așadar, pentru înțelegerea și definirea fenomenului militar, autorii au trebuit să îndrăznească ei înșiși a lansa idei, a trata probleme de ordin nemilitar. Și nu sunt puține cazurile în care acest al treilea volum de istorie militară a trebuit să suplinească volumul încă așteptat de istorie a României sau a românilor care i-ar fi putut înlesnea mult descifrarea celor două secole abordate. Deci, el poate fi, și este, de fapt, un locțiitor valoros al tratatului de istorie a României pentru perioada anului 1550-1784. Iar această istorie militară este una politică. Fiindcă, abordând problema complexă a „secolului unirii”, ea nu putea face abstracție de faptul că atitudinea marilor imperii a fost, indiferent de nuanțările legate de momentele diferite în care se afla evoluția acestora, una de categorică respingere a ideii recreării, de către români, a Daciei românești. Cititorul cărții poate deduce, cu ușurință, faptul că vrăjmașii momentani sau potențiali, de viitori, ai unității de neam și de țară au sesizat nașterea doctrinei „daco-românismului” înainte de a se fi afirmat ca atare. Și că s-au străduit s-o înăbușe recurgând la toate mijloacele care le stăteau în putință: diabolicele țesături diplomatice, intrigile „de cancelarie”, asasinate, acțiuni militare unilaterale sau conjugate.

Deosebit de merituos, pentru istoriografia noastră, se dovedește cel de-al șaptelea capitol al volumului, consacrat „războiului antiotoman al Țărilor Române din 1557-1662”. Desigur, problema abordată nu e cu totul nouă. Dar dacă în toate lucrările anterioare, accentul principal cădea asupra problemelor diplomatice, splendida expunere a evenimentelor militare în cadrul volumului de față nu numai că ne „obligă” să războiul românesc de apărare sau de eliberare, dar pune, într-o lumină nouă, înseși problemele diplomatice, diplomația nu rămâne doar o idee, doar o soluție teoretică, stearpă, ci e urmată, de fiecare dată, de necesara ripostă militară. Subliniind alinierea politico-militară a țărilor românești ale Moldovei, Transilvaniei și Țării Românești, importanța ei ca factor european, tratând, cu prioritate, gândirea și arta militară românească, autorii subliniază, în chip inspirat și pertinent, că românii s-au aflat în permanență și deplină consonanță cu arta militară a timpului lor, cu timpul lor în raport spațiul lor etno-istoric, cu problemele pe care le ridicau elementele „geopolitice”. Și au legat cuceririle teoriei, strategiei, armamentului de propriile lor tradiții.  Ei n-au privit elementul militar ca pe ceva rupt de viața lor. După cum nu puteau asimila din doctrinele militare ale timpului ceea ce relevau ele mai pregnant: ofensiva. Ei au studiat ceea ce considerau absolut necesar pentru apărarea pământului și ființei lor. Elementele de istorie militară continuă să puncteze major și anii de după 1662, când instaurarea regimului fanariot în Muntenia și Moldova și a regimului habsburgic în Transilvania au împiedicat, pentru o întreagă perioadă istorică, eforturile de formare a unei forțe militare de apărare moderne. Dar nici în aceste condiții vitrege, elementul militar nu a lipsit cu totul din viața românilor și meritul cărții este acela de a fi deslușit și definit ca atare, umplând acea nedreaptă „pată albă” pe care continua să o ocupe în istoriografia anterioară.

Autorul acestor rânduri nu și-a propus să facă un rezumat al cărții de mare valoare pe care o reprezintă noul volum din Istoria militară a poporului român. Se va mărgini, deci, să consemneze că, prin apariția sa, Centrul de Studii și Cercetări de Istorie Militară, reputatul colectiv al autorilor lucrării, al cărei coordonator este generalul locotenent, doctor în științe istorice Ilie Ceaușescu, și-au conjugat, încă o dată, eforturile consacrate luminării trecutului patriei, de educare a poporului român în spiritul dragostei față de țară, al credinței în viitorul strălucit la care-i dau dreptul legitim secolele și (...).

„Grupul MEDUSA” (VOICU 1987)

 Ion Voicu, Formații muncitorești. Grupul „MEDUSA”, „Tomis”, Constanța, ? 1987

Dând, încă de la înființare, o mare atenție atât liniei melodice, cât și aspectului estetic al interpretării și al ținutei scenice, artiștii muncitori componenți ai grupului „MEDUSA”, aparținând de Comitetul Sindicatului de la IMU Medgidia, au reușit, în foarte scurt timp, să se impună iubitorilor de muzică constănțeni și nu numai lor. Dovadă: spectacolele susținute în Sala Sporturilor din Constanța (locul unde, de regulă, își „permit” manifestări grupuri și soliști cu o carte de vizită recunoscută), prezența grupului în emisiunile „Radio-recording”, „Muzicoteca pentru toți” și „Curierul melodiilor” sau la televiziune, în emisiunile pentru tineret și varietăți, numeroasele turnee de concerte la Tulcea, Brăila, Galați, Slobozia, Călărași, Giurgiu, Alexandria, apariția peste puțină vreme a primului disc Electrecord (cu melodiile „Adevărul din mine”, „Adolescenții”, „Amurg”, „Sînt”, „La noi”, „Pentru pace”). Așa cum ne mărturisea conducătorul grupului, Marian Vechiu, în prezent membrii formației (Gabriel Bucur, Vasile Țigaret, Tache Tomis, Enver Husein și ceilalți) sunt preocupați de diversificarea stilistică (rock, hard rock, disco, country etc), de îmbogățirea permanentă a repertoriului, întrucât acesta... este numai începutul.

Nu am scris aceste rânduri pentru a face reclamă sau o cronică muzicală a grupului „MEDUSA”, ci dorind, doar, să punem în dezbatere un fapt evident: stă în puterea organizațiilor de sindicat și UTC să constituie în întreprinderi tot mai multe formații artistice de amatori de certă valoare, spre bucuria și beneficiul publicului. Așteptăm replica, în fapte, a altor unități economice, a altor grupări artistice muncitorești și pe care, al timpul potrivit, le vom prezenta.

Premii pentru artiști constănțeni (1986)

Premiul pentru sculptură - Wilhelm Demeter

Premiul pentru regie - Dominic Dembinski

Premiul pentru scenografie - Constantin Ciubotaru

Premiul pentru debut actoricesc - Lică Gherghilescu

„Gong 1986-1987 la Fantasio” (1986)

 După o stagiune estivală bogată, la a cărei reușită colectivul Teatrului „Fantasio” și-a adus o substanțială contribuție, toamna a adus binemeritata relaxare a concediilor, dar și grija pregătirii noii stagiuni, 1986-1987. Stagiune care, la „Fantasio”, a fost promițător preludiată de premiera „Fantasio color”. O premieră care a putut fi aplaudată de spectatorii constănțeni și apoi de publicul din Norderney (RFG), unde secția de estradă a teatrului întreprinde un turneu autumnal. Și secția de balet contemporan și clasic „Fantasio” se află într-un turneu devenit tradițional în Europa (RFG, Benelux, Austria, Elveția) - până la sfârșitul lunii ianuarie 1987 - fiind invitată să participe și la un spectacol cu opereta „Klivia”.

Celelalte premiere 1986-1987 ale Teatrului „Fantasio” se vor numi: la secția de revistă un nou spectacol din seria „Râs non stop cu Jean și Gelu”; la secția muzicală pentru copii și tineret „Pinochio”, adaptare liberă de Constantin Brehnescu după piesa lui Carlo Collodi, realizat în stilul commedia dell arte - muzica Aurel Manolache, coloana sonoră Mircea Drăgan, mișcare scenică Istvan Korotszi, regia C. Brehnescu, fiecare actor interpretând 3-4 roluri, iar schimbările de decor petrecându-se la vedere; la secția de balet clasic și contemporan premiera baletului „Cinderella” (Cenușăreasa) de Procofieff, în regia și coregrafia lui Oleg Danovschi.

O frumoasă și atrăgătoare perspectivă, care va adăuga, fără îndoială, noi izbânzi la palmaresul acestui valoros colectiv artistic. Și poate ar fi aici locul să amintim motivele de satisfacție oferite colectivului „Fantasio” de activitatea desfășurată în stagiunea estivală 1986.

În intervalul căreia secția de estradă a reușit performanța de a juca, seară de seară, în paralel, câte două spectacole („Râs non stop cu Jean și Gelu”; „Nuntă la Fantasio”; Fantasio Service - Parada glumelor - Parada melodiilor”) . Ca o noutate: concertul spectacol susținut de orchestra „Fantasio” și tinerii interpreți participanți la Concursul de creație și interpretare de muzică ușoară Mamaia 1986. De fapt, o inspirată modalitate de a prezenta publicului din stațiunile litoralului, în avanpremieră, acest festin muzical estival și de a prilejui tinerilor concurenți ocazia unor repetate și necesare ieșiri la rampă. Să notăm și participarea orchestrei de concert „Fantasio” la concursul de la Mamaia, unde a susținut acompaniamentul la secția de interpretare și a obținut Premiul II la creație cu melodia „De dragoste”: muzica A. Manolache, text Sașa Georgescu, interpretare Corina Chiriac.

„Moscova sfidează lumea” (RAȚIU 1986)

 Ion Rațiu, Moscova sfidează lumea, ediția a doua revăzută și adăugită, Signata, Timișoara, 1990 (London 1986), 367 p.

5 Cuvânt înainte - București, 6 iunie 1990: Ion Rațiu

7 Introducere la ediția românească - București, 7 aprilie 1990: Iulian Alexandru Ciomaga

10 Nota autorului - Londra, iulie 1986: Ion Rațiu

11 Introducere: Un vizionar - august 1985: Brian Cozier
14 Nașterea socialismului
16 Cât de mult s-a schimbat
20 Tabloul strategic
22 Probleme ideologice și de sistem

26 Prolog: Moscova sfidează lumea

37 Partea întâi: De ce acum?

55 Partea a doua: De ce comunismul?
55 1.Doctrina
73 2.Politică și morală
75 3.Comunism și existențialism

80 Partea a treia: De ce comunismul rusesc?
81 4.Revoluția este victorioasă în Rusia
103 5.Consecințe
136 6.Relațiile Rusiei comuniste cu lumea exterioară
203 7.Cine sunt comuniștii?

225 Partea a patra: Adevărata față a comunismului
225 8.Exploatarea omului
252 9.Egalitatea tuturor oamenilor
312 10.Un om mai bun

321 Partea a cincea: Răspunsul Occidentului

335 Epilog: Concluzii

355 Bibliografia

361 Postfață - Radu Bărbulescu

Recorduri mondiale

 ?, Modestia marilor campioni. Cursa recordurilor” continuă!, ?

Secolul nostru nu este numai secolul energiei atomice, al televiziunii, al zborurilor cosmice, ci și al recordurilor, al dorinței omului de a depăși totul și a se depăși pe sine. Până și recordurile biologice sunt în pericol. Desigur, nu rezistența la foame sau la sete, nu statura sau greutatea maximă a omului, cât, mai ales, creșterea indicilor somatici, puterea memoriei, vârsta medie, longevitatea. De altfel, câteva recorduri par și greu de depășit: 2,72 m înălțime (R. Wadlaw din SUA, mort în 1940, la vârsta de 22 de ani), 635 kg greutate (J. Minnoch din SUA, mort în 1983, la vârsta de 42 de ani), 69 de copii născuți de o singură femeie (în secolul 18, de a doua soție a lui F. Vasiliev, un țăran din împrejurimile Moscovei), 121 de ani vârsta cea mai înaintată (S. Izumi din Japonia, născut la 29 iunie 1865).

(...)

- Cel mai lung sărut l-au „reușit” Eddie Leven și Delphine Ghra din SUA: 17 zile și 9 ore! Japonezii Toshiaki Shirai și Yukiko Nagato au stat îmbrățișați sub apă 2 minute și 18 secunde, iar englezul J. Mc Pherson a îmbrățișat 4.444 femei la 18 martie 1985 (o femeie la 6, 48 secunde!)

- Recordul mingilor lovite consecutiv cu piciorul aparține tinerei americance Tricia Sullivan, care, la 21 octombrie 1984, la emisiunea Record Breakers de la BBC a ținut mingea de fotbal în aer, cu ambele picioare, lovind-o de 17.872 de ori!

- Cel mai rapid bărbier este englezul G. Harley, care, la 28 aprilie 1983, a ras cu briciul 987 voluntari într-o oră (3, 64 secunde pentru o persoană!). Celor bărbieriți li s-ar fi cuvenit un premiu pentru... curaj.

- Irlandezul S. Emerald a spus „bancuri” timp de 42 de ore, (....).

(...)

„icarii din Carpați” (UCRAIN & CRĂCIUN 1986)

 Constantin Ucrain & Dumitru Crăciun, Icarii din Carpați, Scrisul Românesc, Craiova, 1986, 248 p.

Autorii au reunit în volum biografii ale celor mai importanți zburători români începând cu a lui Traian Vuia (1906) și până la al doilea război mondial (1944-1945), precum și a primului cosmonaut român Dumitru Prunariu (mai 1981). Marea majoritate a acestor pionieri ai aviației române, inclusiv femei, au fost piloți militari. Deoarece cartea a apărut în timpul regimului comunist, evenimentele referitoare la frontul antisovietic (22 iunie 1941 - 23 august 1944) nu au fost incluse în carte. În mitologia greacă, sculptorul și arhitectul Icar a evadat din labirint cu două aripi din pene lipite cu ceară, dar este pedepsit pentru descoperirea zborului de către zeul Helios care topește ceara și-i provoacă moartea prin cădere.

7 Prefață

9 Cuvânt înainte

12 Traian Vuia - realizatorul zborului mecanic

21 Aurel Vlaicu, părintele aviației române

45 Prima jertfă a aviației române (Gheorghe Caranda)

48 Pilot și constructor de avioane (Ștefan Protopopescu)

54 Un nume de prestigiu al aviației române (Gheorghe Negrescu)

61 Aviator și prozator (Mircea Zorileanu)

65 Constructor de avioane și conducător al unei întreprinderi aeronautice românești (ing. Grigore Zamfirescu)

69 Prietenul lui Vlaicu (Gheorghe Neghel)

71 Prima româncă aviatoare (Elena Stoenescu Caragiani)

76 Voluntarul de la Verdun (Ion Romanescu)

81 De la timona navei la manșa avionului (Constantin Pavelescu)

83 Prima și ultima misiune a observatorului aerian (Iuliu Tetrat)

86 Fotograf aerian și pilot (Constantin Gonța)

89 O viață dedicată propășirii aviației române (Andrei Popovici)

97 Maestru în reglarea tirului artileriei (Tănase Rotaru)

100 Șoimul de la Mărășești (Vasile Craiu)

103 In „Icar” pe Câmpia Libertății din Blaj (Vasile Nicolescu)

108 Veteranul la datorie (Ion Peneș)

111 Doi aviatori din nordul Moldovei (Adrian Bădescu și Adrian Adamiu)

115 Observator aerian și pilot neînfricat (Gheorghe Stîlpeanu)

122 Urmașul pandurilor olteni (Romeo Popescu)

128 Pilot încercător (Octav Oculeanu)

134 Zburătorul cu proteze la ambele picioare (Gheorghe Bănciulescu)

140 Un temerar al văzduhului (Petre Ivanovici)

145 Un aviator român căzut în India (Radu Reller)

151 Performanțe ale aviatorilor români în survolarea continentelor Asia și Africa

172 Compozitorul înălțimilor (Ionel Fernic)

178 Un aviator român cucerește și inimile americanilor (Alexandru Papană)

187 Amazoana cerului azuriu (Smaranda Brăescu)

192 Mesagerii României (Ștefan Mateescu și Constantin Cantacuzino)

197 Zburătorii de la Ziliștea și Boteni 

201 Aviatoarele (Mariana Drăgescu și Virginia Duțescu)

206 O aripă frântă (Dan Ștefănescu)

209 Pilotul avionului 106 (Vasile Năsturaș)

212 Salvarea pilotului (Lazăr Munteanu)

215 Taina dealului Bobâlna (Toma Lucian)

219 Cu prețul vieții (Vasile Scripcaru)

223 Deminorii (Marin Ionescu și Ioan Cinciu)

226 Eroul de la Someșeni (Traian Dîrjan)

232 În flăcări asupra dușmanului (Gheorghe Mociorniță)

235 Primul „Icar” al României în Cosmos

„Legende populare geografice” (COATU 1986)

 Nicoleta Coatu (ed.), Legende populare geografice. Locuri și legende, Sport-Turism, București, 1986 

7 Cuvânt înainte

30 Notă asupra ediției

37 Legende despre ape

39 Izvoare
39 Toponimie

Izvorul lui Ștefan Vodă
Izvorul lui Ștefan cel Mare
Fântâna Doamnei
Fântâna sau Șipotul Gâdesii
Izvorul Babei Csejdi

47 Origine-toponimie
Izvorul din Valea Poșăgii
Fântâna lui Ducipal
Fântâna Calului

50 Pârâuri
50 Toponimie
Pârâul Dediului
Pârâiașul Serafim
Pârâul Valea Albă

67 Râuri
67 Toponimie
Râul Doamnei
69 Origine-toponimie
Mureșul și Oltul
Mureșul și Oltul (variantă)
Jiul, Oltul și Mureșul
Someșul și Crișul
Legenda Râului Buzău

85 Lacuri
85 Toponimie
Lacul Badiului
Lacul Fără Fund
88 Origine-toponimie
Iezerul Mare și Iezerul Mic
Lacul Siutghiol

92 Legende despre forme de relief

94 Munți
94 Toponimie
Găina și Cocoșul
Păgâniștea și Păgânișoara
Tătarca și Tătărcuța
Munții Vrancei
Muntele Bârsan
Vulturul
Muntele Tâmpa
Muntele Vâlcoi
Muntele Găina
Muntele Retezat
Retezatul (variantă)
Muntele Nedeiul
Vârful cu Dor
Muntele Doamnele
120 Origine-toponimie
Caraiman
Piatra Arsă

123 Piscuri
123 Toponimie
Piscul Scările lui Vodă
Piscul Doamnei
Piscul lui Mircea

128 Stânci
128 Toponimie
Stânca Corbiței
Stânca Cojocarului
Pietrele Muierilor
Turnul lui Butu
Piatra Străjii
Masa lui Ștefan Vodă
Piatra Scrisă
Stânca Doamnei
Piatra Doamnei
Vârful Ciocoaicii
142 Origine-toponimie
Piatra Teiului
Pietrele Fetei
Piatra Fetei
Detunata
Babele 
Dochia

151 Prăpăstii
151 Toponimie
Prăpastia lui Coroiu
153 Origine-toponimie
Muchea Lacului

157 Dealuri
157 Toponimie
Dealul Leahului
Piciorul Dragolei
Dealul Cetățuia
Dealul Comorilor
Dealul lui Ivan
Dealul Fetei
Dealul lui Gherman
Buneiu
Dealul Marga
Dealu Muierii
Dealului Portarului
Dealul Piscul lui Șarpe

172 Măguri
172 Toponimie
Măgura lui Ștefan
Măgura Șoimului

177 Culmi
177 Toponimie
Cetatea Tătarilor

188 Pripoare
188 Toponimie
Priporul Mândrei

196 Movile
196 Toponimie
Movila Spânzuratului
198 Origine-toponimie
Mormântul Urieșului
Movila Răbuia
Movilele din Câmpul Burcilor

202 Săritori
202 Toponimie
Săritoarea lui Negru Vodă

204 Poieni
204 Toponimie
Groapa Masa Bâra
Poiana Țigăncii
Poiana Tătarilor
Plaiul Tătarilor

218 Văi
218 Toponimie
Rătezel
Valea Dediului
Valea Oanei
Valea Urdei
Valea Doamnei. Colțul Doamnei

226 Glosar

232 Bibliografie

234 Cuprins