„Jurnalistul universal” (RANDALL 1996)

 

David Randall, Jurnalistul universal. Ghid practic pentru presa scrisă, trad. A. Ulmanu (eng. 1996), pref. M. Coman, Polirom/Media (M. Coman), Iași, 1999, 265 p.

5 Mihai Coman, Prefață

9 Annemiek Hoohenboom & Alexandru Ulmanu, Cuvînt înainte la ediția în limba română

11 Alexandru Ulmanu, Nota traducătorului

15 1.Jurnalistul universal
„Prima datorie a presei este să obțină cele mai noi și mai corecte informații despre eveimentele vremii și, dezvăluindu-le de îndată, să le împărtășească întregii națiuni.” Editor al ziarului The Times, Londra, 1852
„Jurnalistul este un nemulțumit, un cenzor, un sfătuitor, un regent al suveranilor, un tutore al națiunilor. Patru ziare ostile sunt mai de temut decât o mie de baionete.” Napoleon

20 2.Limitele jurnalismului

„Ziarele sînt controlate de persoane și corporații, dar libertatea presei aparține poporului.” Anonim
Valorile celor care dețin sau controlează presa

Cultura jurnalistică
Valorile cititorilor
Standarde și cunoștințe universale

„Acești yankei sînt fără îndoială niște băieți insistenți, cu n mare talent de a descoperi adevărul.” Managerul ziarului The Times despre J. MacGahan

37 3.Valoarea de informare

„Ziarele sînt incapabile, se pare, să discearnă între un accident de bicicletă și colapsul civilizației.” G. B. Shaw
Domeniul
Evenimentul / Sursa - Cunoașterea - Sincronizarea
Cititorii
Contextul / Cel mai jo spe scală se află articolele despre ceea ce se declară - Următoarele pe scala valorilor știrilor sînt articolele despre ceea ce se spune că se va întîmpla - Urmează articolele despre ceea ce se spune că se întîmplă sau că s-a întîmplat - În vîrf sînt articolele despre ce s-a întîmplat - Un element important în judecarea valorii de informației este numărul de cititori care vor fi interesați de un anumit subiect - Cu cît efectul lucruirlor despre care informezi este mai îndelungat, cu atît mai bun și mai important este articolul
Știri vs. Features

„În acest ziar separarea articolelor de știri de paginile editoriale și de opinie este serioasă și completă. Această separare se dorește a servi cititorul, care are dreptul de a cunoaște faptele din articolele de știri și opiniile din paginile editoriale și opinie. Dar prin această separare de funcții nu se intenționează în nici un fel să se elimine din articolele de știri gazetăria onestă, aprofundată, analiza ori comentariul, atuni cînd acestea sînt etichetate în mod clar.” Ben Bradlee, editor al ziarului Washinton Post

48 4.Calitățile unui bun reporter

„Jurnalistul este cel mai harnic leneș din lume.” Anonim
Echipament general și cunoștințe / Carnete de notițe - Stenografie - Reportofon - Agendă - Aparat de fotografiat - Cunoștințe de lucru pe computer - Limbi străine - Abilitatea de încadrare în spațiul tipografic și de a scrie sub presiunea timpului
Atitudini / Simț dezvoltat al știrii - Pasiunea pentru precizie - Nu faceți niciodată presupuneri - Niciodată să nu vă fie teamă că păreți proști - Fiți suspicioși față de toate sursele - Abandonați orice prejudecată - Conștientizați că sînteți parte a unui proces - Empatia cu cititorii - Dorința de a cîștiga - Simțul urgenței - Individualitate accentuată
Caracterul

„Faptul că cineva este ziarist este dovada unei oarecari lipse de caracter.” L. B. Johnson, președinte SUA 1963-1969
Toți reporterii sînt niște duri, nu-i așa?

„Ori de cîte ori sute și mii de oameni sănătoși la minte care încearcă iasă de undeva, în timp ce cîțiva nebuni încearcă să intre, este sigur că aceștia sînt reporteri.” H. R. Knickerbocker

64 5.Interviul

„Ziariștii pun întrebări stupide. Se uită în sus sus la soare și te întreabă dacă strălucește.” Sonny Liston
Linii de conduită generală / Trebuie să știți ce vreți înainte de a încep interviul - Documentați-vă cît mai temeinic înainte de interviu - Întrebările simple sînt cel mai bune - Cereți ca anumite secvente să fie povestite „cu încetinitorul” - Verificați numele și funcțiile - Obțineți cît mai multe numere de telefon cu putință - E mai bine să aveți prea multe informații decît prea puține - Nu vă fie teamă că păreți proști - Dacă aveți dubii, expuneți modul în care înțelegeți situația - Puneți întrebări pentru a obține informații, nu opinii sau reacții - Încercați să evitați întrebările-clișeu - Căutați să obțineți anecdote - Nu-i lăsați să vă „aburească” - Ascultați răspunsurile - Recapitulați răspunsurile la sfîrșit - Niciodată nu promiteți sursele că subiectul va fi tratat într-un anume fel
Off the record, context și anonimat
Intervievarea surselor incomode / Alegeți cu mare atenție locul și modul în care discutați cu sursa - Adaptați-vă - Formați-vă o opinie în legătură cu ei - Dacă aveți timpul necesar, încercați trucul cu „povestea vieții” - Dacă interviul se face în persoană, nu vă scoateți imediat carnetul cu notițe - Împărtășiți-le intențiile dumneavoastră cu onestitate , dar nu spuneți chiar totul - Nu începeți direct cu întrebarea cea mai importantă - Utilizați pauza semnificativă - Dacă toate celelalte încercări dau greș, apelați la mila lor - Mențineți conversația 
Intervievarea surselor evazive și ostile / Fiți insistenți - Dacă telefonați, nu vă lăsați amăgiți de „Vă va suna mi tîrziu” - Dacă cineva refuză cu orice preț să vă răspundă la o întrebare factuală, puneți-i la dispoziție opțiuni - Cîteodată, încercați să pretindeți că știți mai mult decît cunoașteți cu adevărat - Aveți grijă la negările non-negare - Atenție la dezmințirile fără invitație - Nu folosiți întrebări „capcană” - Rugați-i să-și imagineze cam cum ar fi să apară „no comment” în ziar - Fiți agresivi numai dacă ați epuizat toate posibilitățile - 

Conferințe de presă
Interviuri cu personalități

„Cei mai vicleni dintre reporteri sînt cei care par prietenoși, îți zîmbesc și dau impresia că vor să te ajute. Ei sînt aceia care vor încerca să-ți ia gîtul cu orice ocazie.” Ed Koch, primar al orașului New York

81 6.Sursele

„Cîne etrezit în mijlocul nopții, un pompier trebuie doar să-și tragă pantalonii și să stingă incendiul. Reporterul trebuie să spună unui milion de persoane cine a prins chibritul și de ce.” Mort Rosemblum, Associated Press.
Surse potențiale / Contacte - Politicienii - Rapoarte oficiale - Grupuri de presiune - Organizații internaționale - Universități și institute de cercetare - Jurnalele de specialitate și academice - Reviste esoterice- Anunțurile de mică publicitate - Poliția și alte servicii de urgență - Articolele de urmărire (follow-up) - Observarea - Aniversări și comemorări -  Întîlnirile - Reputația de jurnalist fără prejudecăți - Alte ziare 
Documentarea de bază
Surse ce trebuie tratate cu circumspecție / Întrebați-vă care sînt motivele lor - Întrebați-vă, întrebați și sursa, care este cealaltă față a monedei - Este sursa în măsură să cunoască ceea ce pretinde că știe? - Încercați să obțineți documente ori de cîte ori este posibil - Dacă aveți vreo îndoială, căutați o a doua sursa - Nu cădeți în capcana de a crede ce vi se spune numai pentru că, dacă ar fi adevărat, ar constitui un subiect interesant - Cu cît mai pasionantă este sursa, cu atît mai puțină încredere trebuie să aveți în ea - Nu acceptați surse anonime - Nu plătiți niciodată bani pentru subiecte - Fiți atenți și la sursele care încearcă să vă vîndă înregistrări audio sau video - Fiți riguroși în a contacta și cealaltă parte - Atenție la apelurile la „responsabilitatea” dumneavoastră
Jurnalism specializat

„Cît e ziulica de lungă, reporteri de la Hollywood stau întinși la soare, iar cînd soarele apune, se mai întind puțin.” Frank Sinatra

105 7.Jurnalismul de investigare
Elemente distinctive / Cercetarea originală - Subiectul implică nereguli sau neglijențe, despre care nu există dovezi - Cineva încearcă să țină informațiile secrete
Cunoștințe necesare pentru jurnalismul de investigare / Cunoașterea legilor privind accesul public la informație - Cunoașterea surselor standard de referință - Contacte - Cunoștințe de lucru pe computer - 
Pericolele jurnalismului de investigare

Cum se desfășoară operațiunile de investigare / Obțineți arhivați orice document - Transcrieți toate interviurile și fișați observațiile - Fiți insistenți - Re-intervievați „sursele vechi” - Cultivați sursele cu adevărat avizate - Sprijinul șefilor - Condițiile în care se lucrează sub acoperire 

8.Noua etică profesională

„Un om talenta și pe care nu-l interesează banii este foarte greu de îmblînzit” Alistair Cooke, BBC
Reguli generale / Jurnaliștii trebuie să-și servească numai ziarele și cititorii lor - Orice articol trebuie să reprezinte căutarea onestă a adevărului - Nu trebuie acceptate nici un fel de stimulente pentru publicarea unui articol - Jurnaliștii nu au voie să le permită celor ce se ocupă cu publicitatea să influențeze, direct sau indirect, conținutul redacțional al ziarului - Articolele nu trebuie trimise spre aprobare sau verificare nimănui din afara ziarului - Întotdeauna citați cu acuratețe - Nu vă folosiți de poziția dv. pentru a obține avantaje - Nu faceți promisiuni de suprimare a un or articole pentru prieteni sau în schimbul unor favoruri - Nu păcăliți oamenii să vă dea informații - Nu inventați și nu „îmbunătățiți” informația - Niciodată nu vă deconspirați sursele - Întotdeauna corectați-vă greșelile - Nu aveți voie să beneficiați de pe urma articolelor pe care le scrieți 
Zone gri

„Nu accepta niciodată un bilet gratuit de la un director de teatru, o excursie gratuită de la camera de comerț sau o favoare de la un politician.” Ernest Hemingway

137 9.Scriitura de presă

„Cea mai importantă unealtă a unui jurnalist este un dispozitiv anti-șoc de detectat rahat” Ernest Hemingway
Planificarea
Claritatea / Aveți grijă ca lucrurile să fie clare, înainte de a fi așternut primul cuvînt pe hîrtie - Aveți grijă să includeți fiecare etapă într-o narațiune, fiecare eveniment dintr-o secvență și fiecare treaptă într-un raționament - Nu porniți de la ideea că cititorii ar cunoaște deja subiectul sau că l-ar cunoaște în amănunt - Explicați jargonul - Asigurați-vă că propozițiile pe care le scrieți sînt cît se poate de clare - Evitați să impresionați prin scriitură și limbaj complicat - Un ultim element care ține de claritate: simplitatea
Limbajul proaspăt / Priviți fiecare subiect ca pe un lucru nou, particular - Feriți-vă  de orice clișee - feriți-vă de automatisme - Aveți mare grijă cînd folosiți jocurile de cuvinte - Străduiți-vă să găsiți noi comparații, metafore și formulări - Atenție la cuvintele și frazele la modă
Onestitatea / Scrieți numai ce știți că este corect - Toate articolele trebuie să fie rezultatul unui efort conștient de a fi echilibrat și de a reflecta adevărul atît prin detalii, cît și prin linia generală a materialului - Nu hiperbolizați - Feriți-vă să folosiți un limbaj de titlu simplist, în alb și negru, fără nuanțe intermediare - Nu încercați să deduceți motive
Precizia / Niciodată nu abstractizați, ci particularizați - Folosiți valori cunoscute și nu necunoscute - Nu folosiți adjective vagi - Evitați eufemismele - Sex
Armonizarea / Articolele de acțiune ș mișcare trebuie scrise în ritm real - Dacă evenimentele redate în articol sînt întunecate și îngrozitoare, rezistați tentației de a face exces de cuvinte - Dacă scrieți despre lucruri care implică emoții puternice, e mai bine să sublicitați, decât să supralicitați - Atenție la umor 
Eficiența / Dați fiecărei fraze și propoziții sens - Evitați construcțiile de prisos - Scrieți fără să vă uitați pe notițe - Vînați și îndepărtați fără milă orice remarci prostești sau care se referă la lucruri evidente - Folosiți diateza activă, nu pe cea pasivă - Folosiți citatele cu economie - Cînd scurtați un citat, trebuie ca acest lucru să fie vizibil pentru cititori - Folosiți buline și liste pentru a reliefa anumite aspecte într-un articol - Evitați expresiile fără sens - Evitați tautologiile - Nu folosiți citate pentru a reafirma lucruri pe care le-ați spus deja în text - Obișnuiți-vă cu acele cuvinte care pot fi folosite în locul expresiilor lungi
Reviziuirea
Satisfacțiile scrierii

„Va trebui să scrii, să lași la o parte sau să arzi o grămadă de material înaintate de a te simți în elementul tău în acest mediu. Poate ar fi bine să începi chiar acum munca. Pentru că eu cred că, în cele din urmă, cantitatea va ține loc de calitate.” Ray Bradbury

165 10.Intro-urile

„Întotdeauna apucă cititorul de gît în primul paragraf, afundă-ți degetele în beregata lui în cel de-al doilea și țintuiește-l de perete pînă la ultimul rînd.” Paul O Neil, scriitor american
Reguli generale / Intro trebuie să capteze interesul cititorilor și să dea tonul articolului pe care îl precede - Intro trebuie să fie direct, ordonat și clar - Intro trebuie să fie autonom - Niciodată nu începeți un articol cu o propoziție subordonată - Niciodată nu începeți un articol cu cifre - Niciodată nu începeți un articol cu numele organismelor oficiale - Numai rareori începeți cu citate - Nu fiți obsedați de mărimea intro-urilor
Abordarea tip hard news
Alte abordări / Narativ - Anecdota - Picătura întîrziată - Intro tip glonț - Intro rezumat - Intro declarație - Intro șoc - Intro punere în scenă - Intro interogativ Intro umoristic- Intro filozofic - Intro istoric - Intro-urile false - Scrieți întotdeauna intro la început? 

„Scriitorii proști sînt cei care, atunci cînd scriu, se referă la un context obscur, pe care cititorul nu are cum să-l cunoacă.” Albert Camus

179 11.Construcția și descrierea

„Orice lucru scris spre satisfacția autorului este fără valoare.” Blaise Pascal

Reguli de construcție / Lucrați fiecare aspect al subiectului pe rînd - faceți legăturile între blocuri cît mai natural cu putință - În cazul articolelor lungi, faceți chiar din intro unul din blocuri - Atenție la fundături - Dacă evenimentele despre care scrieți au o structură cronologică, folosiți-o - Aveți grijă ca dezmințirile sau negările să urmeze acuzațiilor, cît mai curînd posibil - Niciodată nu vă temeți să explicați lucrurile - Nu dați informații de context în blocuri mari de text, greu de digerat - Feriți-vă de construcția consecutivă -  Utilizați citate pentru a schimba ritmul într-o secțiune lungă de citat indirect - Declarațiile scrise în citat indirect din intro trebuie să fie sprjinite prin citate în paragrafele ulterioare     - La articolele de urmărire, nu uitați să recapitulați
Analiza structurii articolului
Finalurile
Atribuirea / Unde atribuirea nu este necesară - Dați sursele pentru orice informație care este sau poate deveni controversată - Nu folosiți niciodată atribuirea pasivă - Să fie clar cum a fost obținută informația - Fiți cît mai expliciți cu putință - Surse anonime - Alcătuiți o scală de gradare a surselor anonime - Locul în articol unde trebuie să se facă atribuirea - Începerea unui articol cu sursa
Descrierea / Ceea ce vă este dumneavoastră familiar poate să nu fie și pentru cititori - Evitați pasajele descriptive lungi - Dați viață oamenilor pe care îi aduceți în atenția cititorilor - Fiți exacți - Atenție la comparații - Formați-vă ochiul pentru a surprinde detaliul - Folosiți referințe familiare 

„Coșul de hîrtii este totuși cel mai bun prieten al scriitorului.” Isaac Singer

194 12.Comentariul, între intenție și orice altceva

„Un articol nu poate fi corect dacă reporterii își marchează parti pris-urile și sentimentele prin expresii peiorative subtile ca „fără valoare”, „în ciuda faptului”,„să admitem” și „important”.” Ben Bradlee
Comentariul în articolele de informare / Atribuirea declarațiilor - Politica - 
Marele Eu
Corectitudine politică
Analiza
Articolele de fond sau editorialele
Comentatorii / Recenzii 

„Dintre toate închipuirile care s-au născut din ceața confuziei umane de la marele război încoace, ce a mai futilă și în același timp cea mai mai pretențioasă este aceea a profundului analist sau comentator cu reacție imediată, care știe toate răspunsurile pe loc și poate rezolva marile probleme, cu finalitate absolută, trei sau chiar șase zile pe săptămînă.” Westbrook Pegler 

207 13.Editarea știrilor

„Un ziar fără crime și jafuri, violuri și incest, bestialitate și sodomie, sacrilegiu, scrisori incendiare și falsuri, execuții și dueluri, se spune că este lipsit de știri.” Anonim, 1783
Rolul editorului de știri / Agenda subiectelor de știri - Ideile - Citiți ziare și reviste - Faceți și refaceți lista subiectelor - Gîndiți-vă tot timpul la cititor - Asigurați-vă că există variație - Faceți în așa fel încît să aveți suficient timp de gîndire - Găsiți reporterul potrivit pentru subiectul potrivit - Instruiți reporterii - Informați-vă despre activitatea lor - Rescrieți articolele dacă este necesar - Trebuie să cunoașteți diferitele modalități de a povesti un subiect - 
Dezastre
Campaniile / Trebuie să explicați cititorilor, în termenii cei mai clari, ce anume faceți - Asigurați-vă că aveți în fiecare număr un articol legat de campanie - Publicați cît mai puține materiale de opinie - Solicitați sprijin - Fiți încrezători în reușita campaniei
Articolele de la colaboratori
Eratele

225 14.Conducerea redacției

„Din experiența mea, un ziar nu e o democrație bine ordonată.” Sir Gordon Downey, 1990
Bunele practici în conducere / Îndepărtați barierele dintre dv. și echipă - Asigurați-vă că sînteți considerați imparțiali - Discutați în fiercare zi cu toți cei care lucrează pentru dv. - Încurajați ideile novatoare - Informați membrii redacției cu privire la ceea ce faceți - Stabiliți reguli și vegheați ca oamenii să le respecte - Dacă trebuie să dați afară pe cineva, faceți-o rapid și direct - Dați veștile proaste în mod direct - Niciodată nu dați vina pe lucruri care v-au scăpat de sub control” - Recunoașteți-vă greșelile - Nu cereți niciodată oamenilor din subordine să lucreze mai mult decît dv. - Nu vă ieșiți niciodată din fire - Lăudați în public, criticați în particular - Trimiteți mesaje de apreciere - Asigurați-vă că echipa înțelege modul în care se iau deciziile - Păstrați secretele - Asigurați-vă că membrii echipei se distrează

„Este o latură a misiunii sale sociale ca fiecare mare ziar să fie un refugiu și un cămin pentru cît mai mulți salariați excentrici.” Lord Thomson, proprietarul ziarelor The Timnes și Sunday Times din Londra 1961-1981

234 15.Tehnologia și viitorul jurnalismului

„Anunțurile de mică publicitate și cotațiile de bursă sînt fundamentul presei. Dacă se va găsi o sursă alternativă de acces facil la o asemenea diversitate de informații zilnice, presa va cădea.” Marshall McLuhan
Cererea și oferta
Procesul de adaptare a ziarelor / Pe hîrtie - Pe ecran
Ziarele trebuie să-și valorifice avantajele specifice

„Se spune că o mașină poate acoperi munca a 50 de oameni obișnuiți. Cu toate acestea, nici o mașină nu poate acoperi munca unui om neobișnuit.” Tehyi Hsieh, 1948

247 Note

249 Bibliografie selectivă / Colecții de jurnalism - Memorii scrise de de reporteri - Lucrările critice - Cărțile de tip „how to”)

251 Index

coperta 4: Jurnalismul de calitate nu se referă doar la cîteva obiective universale: el trebuie să implice și dobîndirea unor abilități care pot autoriza jurnaliștii să opereze într-o industrie în care proprietatea, tehnologia și informația sînt într-o continuă schimbare. Acesta este un manual util, care contestă vechile atitudini, proceduri și tehnici ale jurnalismului acolo unde ele sînt considerate cinice și confuze.
Randall ne arată că există o cale, adesea mai multe căi, de a produce jurnalism onest și profund și de a restabili încrederea într-o practică asaltată din exterior de dușmanii liberei exprimări și din interior de trădătorii celor mai înalte standarde jurnalistice: statul sau ambițiile uzurpatoare ale magnaților presei din Est sau Vest.
„Mă încîntă caracterul practic, credința fermă într-un jurnalism onest și angajamentul pentru calitate... Stilul fluent al lui Randall și paleta superbă de exemple transformă această carte în însăși plăcerea lecturii. Cel ce visează să devină jurnalist ar trebui să o parcurgă o dată, de două ori, de cîte ori va simți nevoia.” (Val Williams, Departamentul de presă, The Thomson Foundation)
Randall, de origine britanică, este jurnalist și consultant de presă. Inițial redactor-șef adjunct la Observer (Londra), unde paginile sale de știri au fost premiate de două ori, a edita articole și a susținut conferințe la diferite redacții de ziar din Marea Britanie, Africa și estul Europei. În prezent este Director General la Independent Press din Moscova.

Premiile Colegiului Național „Mircea cel Bătrân” Constanța la olimpiadele naționale din 1996

 Redacția, Rezultate calitativ superioare

În 1996, numărul elevilor din liceul nostru distinși la olimpiadele școlare naționale pe discipline de studiu e ceva mai mic decât la precedentele două ediții. Însă privind mai atent rezultatele,constatăm că numai trei au obținut mențiuni, iar toți ceilalți, premii, îndreptățindu-ne să vorbim despre o evidentă creștere calitativă, cu speranța că vom avea din nou mai mulți reprezentanți în echipele naționale și, ca de atâtea ori, premii la olimpiadele internaționale.

Matematică
Berbec Ioan, XI A, premiul I (prof. Gheorghe Andrei); Mihalache Ciurdea Nicolae, XI B, premiul I (prof. Constantin Caragea); Anton Ramona, XI A, premiul II (prof. Gheorghe Andrei); Secăreanu Monica, XI A, premiul III (prof. Gheorghe Andrei)

Fizică
Popa Lucian, X D, premiul I (prof. Lucian Oprea); Rotaru Cristian, IX A, premiul II (prof. Ion Băraru); Petrică Tiberiu, X D, premiul II (prof. Lucian Oprea); Petre Cristina, X B, premiul III (prof. Lucian Oprea); Cândea Marius, XI B, premiul III (prof. Marian Sârbu)

Chimie
Dumitrescu Cristina, XI B, mențiune (prof. Violeta Vasilescu); Lungu Florin, XI F, mențiune (prof. Mariana Doicescu)

Istorie
Trancă Ana Maria, XI B, premiul II (prof. Maria Wild); Iorgescu Cristian, XI F, premiul III (prof. Rodica Neacșu)

Filosofie
Moraru Radu, clasa XII C, premiul special (prof. Mircea Marica)

Germană
Belcea Mircea, IX G, mențiune (prof. Daniela Ignat)

„Empty Space Theater” (TAVITIAN 199 )

Anaid Tavitian, Empty Space Theater, „Tomis”, Constanța, 199?

Dacă anul trecut, în luna martie, Teatrul Dramatic „Metamorfoze” Constanța și orașul Constanța au fost gazdele oamenilor de teatru din Țara Soarelui Răsare, anul acesta oaspete ne-a fost Empty Space Theatre din Londra. Înființat în 1985 de Andrew Holmes, actualul regizor artistic, teatrul londonez a întreprins primul turneu internațional în 1991. De atunci Empty Space a prezentat spectacole în toate colțurile Regatului Unit și în trei continente.

Distins cu premiul Pringe First, pentru activitate remarcabilă, la Festivalul de la Edinburgh, Empty Space prezintă spectacole novatoare, într-un decor esențializat, în cele mai înalte standarde ale măiestriei artistice. În centrul operei lor se află arta de a povesti.

Cazul straniu al doctorului Jekyll și al domnului Hyde este spectacolul pe care Empty Space l-a prezentat în turneul său în România, în orașele București, Constanța și Galați (în cadrul Festivalului Festingal).

Spectacolul este o adaptare după povestirea lui Robert Louis Stevenson, semnată de Robin Brook. Regia îi aparține lui A. Holmes. În distribuție actorii: Andrew Wheaton, Adam Fahey, Simon Walter, Steph Bramwel. Scenografia: Anna Georgiadou, iar muzica este compusă de Richard Heacock.

Fiecare dintre creatorii acestui spectacol, regizori, actori, scenografi, autorii adaptării, compozitor au o carte de vizită ce vorbește despre o importantă carieră artistică: A. Holmes, directorul artistic al companiei, a regizat toate cele 14 producții ale Empty Space și a realizat scenariul pentru primele șapte. A pus în scenă Dr. Jekyll and Mr. Hyde și la New Repertory din Boston, SUA.; R. Brook a debutat cu o piesă pentru radio la BBC și a scris scenariul pentru (...) Empty Space; de asemenea, a adaptat Orlando, romanul Virginiei Woolf, pentru Red Shift; S. Bramwell este absolventă a Darinton College of Arts. A jucat nu numai în spectacole ale Empty Space, ci și ale Cheek by Jowl, Harrogate, The Finborough; de asemenea, a jucat multe roluri la televiziune; Adam Fahey este nu numai actor, dar și regizor și scenarist; a mai jucat pe scena King s Head Theatre; a fost co-scenarist al spectacolului The Dinner Party și a regizat spectacole la Red Alert Theatre Company și Dark Half Theatre Company; S. Walter a mai jucat pe scenele de la Donmar Warehouse, Cheek by Jowl, Bristol Old Vic și în turneul mondial al spectacolului Furtuna regizat de Silviu Purcărete în Anglia; de asemenea, a înregistrat multe programe radio pentru BBC; A. Wheaton a mai jucat la Young Vic, Theatre Royal, Adelphi și Rites of Passage; scenografa A. Georgiadou a lucrat cu Empty Space la patru spectacole; în Grecia a realizat decorurile pentru spectacole ale Theatre Semeo și ale Teatrului Național din Salonic; a mai colaborat cu canalul de televiziune ET1; R. Heacock a compus muzica pentru toate producțiile Empty Space începând din 1989; a mai scris partituri pentru Royal National Theatre, Vanessa Ford Productions, Show of Hands și Canalul patru de televiziune.

Nu putem încheia această prezentare a Empty Space și a creatorilor săi fără să nu cităm fragmente din cronici apărute pe marginea spectacolului Dr. Jekyll and Mr. Hyde în publicații precum The Times și The Independent: „Adaptarea lui Robin Brook vede dihotomia orașului lui Stevenson ca o metaforă pentru dublul naturii umane: <Omul nu este cu adevărat unul, ci cu adevărat doi.>” (Martin Hoyle, The Times) „Această producție hipnotică izbutește să reevoce povestirea în termeni bogați, distinct teatrali... Plină de imagini de neuitat, piesa își face complimentul de a-ți exersa singur imaginația mai degrabă decât a-ți oferi totul pe tavă”. (Paul Taylor, The Independent)

Cultură la Constanța în 1996 („TOMIS”)

 O. D., ?, „Tomis”, 199?

(...)

*

Teatrul Dramatic (...) în pregătire o nouă premieră - „Pescărușul” de Cehov - în regia lui Alexa Visarion.

*

„Iarna” este numele piesei scrise special pentru România în cadrul programului cultural cu Anglia. Această coproducție între Teatrul Old Vic din Bristol și Teatrul Dramatic „Metamorfoze” din Constanța va fi jucată în această vară și în România și în Anglia cu distribuție dublă.

*

La Festivalul internațional de operă și balet, care s-a desfășurat în luna mai la Timișoara, Teatrul de balet „Oleg Danovski” a prezentat spectacolul „Romeo și Julieta” în regia și coregrafia maestrului Oleg Danovski, pe muzica lui S. Prokofiev. În distribuție: Aliss Popescu, Cristian Tarcea, Traian Vlas, Horațiu Cherecheș, Delia Hanțiu, Stela Cocârlea, Francisc Simad, Oleg Danovski jr., Daniel Precup, Mariana Molnar.

*

În cadrul centenarului „Brahms” organizat de Filarmonica „Marea Neagră” Constanța, a fost prezentată integrala concertelor pentru pian și orchestră a marelui compozitor. Solist: Andrei Deleanu. Dirijor Florin Totan, conducătorul Filarmonicii din Botoșani și al Orchestrei „Simfonia Bucureștiului”.

*

Dirijorul și compozitorul Remus Georgescu, directorul Filarmonicii Banatul din Timișoara, s-a aflat la pupitrul Filarmonicii constănțene în dublă ipostază. Programul său a cuprins Handel - „Concerto grosso op. 8 nr. 6 în sol minor”, R. Georgescu - „Mică suită de cântece și dansuri vechi din Banat” (Suita I Almăjeană), Stravinski - „Pulcinella” și Schubert - „Simfonia IV” („Tragica”).

*

Luna mai a început cu debutul Corului Filarmonicii sub bagheta maestrului Sabin Nicolaină, care a susținut un program special cu lucrări aparținând lui Mozart. În același concert a fost invitat Fernando Fracassi (Italia), care a interpretat „Fantezia pentru flaut și orchestră” de Joachim Rodrigo. La pupitrul dirijoral s-a aflat Radu Ciorei.

*

Invitați importanți ai Filarmonicii, în luna mai, au fost: dirijorul turc Nezih Seckin, violonistul Ștefan Ruha, dirijorul Iosif Conta, violoncelistul Marin Cazacu, violonista Cristina Anghelescu, violoniștii Daniel Podlovshi și Paul Florin.

*

Soprana Elena Rotari de la Opera din Constanța a susținut nouă reprezentații cu „Lucia di Lammermoor” în tot atâtea orașe din Olanda, reputând un binemeritat succes. Ea i-a avut parteneri de spectacol pe tenorul Rumen Doikov (Bulgaria), pe baritonul Aleksandr Krunev și pe dirijorul Matakin Melodi.

*

Spectacole de mare forță, care au ținut afișul acestei luni la Opera constănțeană au fost „Rigoletto” și „Trubadurul” de G. Verdi. Distribuțiile lor s-au bucurat de prezența unor invitați de renume. Astfel, între soliștii spectacolului cu „Rigoletto” s-au aflat: George Martin (Germania) și Emil Iurașcu (București). „Trubadurul” i-a avut la rampă pe Sabina Niagalova (Bulgaria), Robert Hvalov (Chișinău), Rodica Toma și Viorel Săplăcan (Cluj).

*

Tot la Operă, în luna maia continuat seria spectacolelor de inițiere muzicală („Îmi place opera”), prezentate de Cristian Mihăilescu și a celor de diversificare a ariei tematice (Bijuterii camerale).

Teatrul Fantasio are în lucru trei spectacole. Primul, „Să vezi și să nu crezi”, spectacol de varietăți conceput și realizat de actorul Florin Zăncescu, cu care teatrul intenționează să-și reia deplasările în comunele și orașele Dobrogei. În distribuție: Emil Sasu, Alina Sârbescu, Ștefan Glință, Georgeta Mocanu, Ileana Șopoteanu, Sorin Mocanu. Al doilea spectacol, „Încurcă lume” de A. de Herz, este o savuroasă comedie muzicală. Regia aparține lui Andrei Mihalache, muzica este semnată de Dumitru Lupu, iar scenografia de Ion Stoica. În distribuție: Laurențiu Vlad, Ovidiu Popescu, Ramona Caraș, Florența Popescu, Gheorghe Maximencu. A treia premieră, „Am pierdut ultimul tren”, îi are ca autori pe Florin Pretorian și Dumitru Lupu. Regia Andrei Mihalache, coregrafia Fănică Lupu.

*

„Păstorița și homarul” este spectacolul la care se lucrează pentru Ziua Copilului la Teatrul de Păpuși „Elpis”. Inspirat de textul lui H. Andersen, el are ca scenarist și regizor pe Mona Chirilă

„Mircea Vărzaru” (CRUCERU 1996)

 Fl. Cruceru, Pictori contemporani. Mircea Vărzaru, „Tomis”, Constanța, 1996, iunie

Mircea Vărzaru a apărut în pictura românească în deceniul șase, venind din spațiul Bărăganului, ca loc de naștere. Poate în dorul vastelor întinderi ale acestuia s-a stabilit la Constanța, într-o toamnă cu soare cald, de culoarea mierii a anului 1961. Cu doi ani înainte absolvise Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, la clasa profesorului Alexandru Ciucurencu. Peste ani, s-a conturat cât de mult au însemnat pentru el cei șase ani de ucenicie în preajma profesorului. Căci „meșterul” l-a urmărit pe elev prin marea lecției a operei proprii. Pentru tânăr el a fost, după iubirea cea a purtat-o mamei sale, Ioana, a doua persoană a vieții venerată, până în plină maturitate. Comunicarea mentor-elev s-a adâncit prin înțelegeri tainice, de cele mai multe ori prin rostiri „nerostite”, neformulate în cuvinte, doar simțite și implicit asimilate. Exemplul lui Ciucurencu - pictorul și omul - deopotrivă a fost continuat prin adâncirea în studiul altor mari artiști: Cezanne pentru soliditatea construcției formei; Palady pentru inegalabilele calități ale picturii sale privind sinteza raporturilor dintre forme, model de ordine în organizarea unei opere, carte de căpătâi a uceniciei sale de după absolvirea institutului; apoi Matisse pentru culoarea ca mijloc creator de spații decorative. Muzeele din Leningrad, Moscova, Budapesta, Praga, Berlin, ca și albumele de artă i-au prilejuit cunoașteri și nu numai.

Pictor prin destin, Mircea Vărzaru a înțeles de timpuriu că nu va putea înfăptui o operă numai prin talent, fără o muncă continuă, perseverentă, tiranică, fără trăirea intensă a „nașterii” dinlăuntrul său, a artei. El poartă în sine dragostea de natură, de liberă mișcare de (...) a ei într-o pictură agresată care respinge idilicul. Natura este pentru Mircea Vărzaru ambianța necesară; inegalabila ei armonie rezidă în cele mai simple motive. Meditația „sentimentală” rostită cu sinceritate capătă formă prin semnul pictural direct. Motivul din natură este adesea simplificat în sensul datului sentimental al momentului; de aceea el apare pe pânză într-un firesc egal cu cel al naturii contemplate. Și astfel peisajele lui devin fragmente „noi” ale marelui portret al naturii pe care sufletul său de artist și-l însușește, reconstituindu-l apoi din părțile lui componente.

Mircea Vărzaru este un desenator puternic; suitele de peisaje cu bărci sau cele cu faleza Cazinoului o demonstrează. Deși linia este tăioasă, ea sugerează, prin grosimi variate ale ductului, volumele; desenul apare mereu „încălzit” de ușoare tente de culoare. Este ca și cum pictorul, confruntat atunci cu dificultatea procurării culorilor recurge la acuarelă, căci nu poate lucra fără culoare! Vigoarea desenului, creator de forme, dar mai ales înțelegerea rolului culorii au rămas, pentru artist, repere trainice  ale propriei creații. Uneori el reia, în pictură, același peisaj realizat în culori de apă, deși aceasta din urmă există ca lucrare finită și nu ca schiță de idee. În aceste reluări, reală demonstrație de forță, în care logica articulării desenului apare accentuată prin culoare se conturează în bună măsură calitățile acestui artist nebun de „pictură”. Este un mod al său de a-și verifica mereu, de câteva decenii, „permanentul său debut”(!).

Predispoziția lui Mircea Vărzaru către pitoresc a devenit, în anii din urmă, confesiune și, într-o oarecare măsură, crez; ca mai toți pictorii serioși, care au făcut din peisajul dobrogean motivul principal al propriei creații el se află mereu într-un paradoxal impas. Acela al cunoașterii totale a tot ceea ce școala românească de pictură a dat mai valoros în contactul nemijlocit, incitant cu peisajul local - includem aici perioada interbelică, dar și cei peste 40 de ani ce i-au urmat - pe de o parte. Pe de altă parte, acela al înfăptuirii unei opere relevante care să consoneze în contemporaneitate, dar și să rămână mărturie demnă. Este sensul, perspectiva din care trebuie privită mereu creația contemporană inspirată de această parte a țării, în care se integrează și opera lui Mircea Vărzaru.

Se susține că retina lui Ciucurencu pare să fi fost impregnată de universul copilăriei și concluziile sale picturale să-și aibă originea în satul lipovenesc. E o supoziție! Să fi operat, oare, involuntar, aceleași impulsuri senzoriale în cazul peisajelor lui Mircea Vărzaru inspirate de Tulcea și Babadag? Căci forța cromatică a lucrărilor rezultate din acest contact rămâne distinctă: ele sunt repere reprezentative, de referință în cazul unei pertinente analize a etapelor operei sale. Fără să fie îndatorat, ca mod de exprimare a maestrului său, el a ajuns la aceleași concluzii: prin observații proprii, lecția a fost înțeleasă în toată consistența ei și s-a înțelenit în complexitatea structurii interioare și de meserie a lui Mircea Vărzaru.

În acest sens cred că este cea mai fructuoasă influență pe care maestrul a avut-o asupra elevului, conducându-l spre observația proprie, spre concluzii proprii, astfel încât într-o ipotetică alăturare de opere pe simeză, legătura între lucrările celor doi - maestru și elev - să se simtă doar în profunzime, dar nu aparent. S-ar demonstra că elevul nu este emul, că profesorul nu este „copiat”, ci înțeles, fiecare pictează în felul său, pornind de la aceleași concepții despre meșteșugul picturii, despre motiv ca „subiect” ales...

(...) 

Istoria politicilor sociale. Europa sec. XIX-XX (DEMIER 1996)

 Francis Demier, Istoria politicilor sociale. Europa sec. XIX-XX, trad. C. Secăreanu (fr. 1996), Institutul European / Memo-8-Istorie, Iași, 1998, 111 p. 

5 Introducere

7 1. Moștenirea. Biserica și marile monarhii
A. Sărăcia recunoscută și protejată
a. Caritatea medievală
b. Organizațiile de meserii
c. Regele protector
B. Statul mercantilist față de sărăcie
a. Statutul social al săracului
b. Secularizarea politicilor sociale
c. Taxa săracilor în Anglia
d. În Franța: protecție și represiune
C. Caritatea administrativă contestată
a. Apariția unui model liberal
b. Europa între conservatorism și inovație
c. Țările din Nord

13 2. Liberalismul față de chestiunea socială

A. Revoluția franceză
a. Bulversarea politicilor de asistență
b. Comitetul pentru cerșetorie
c. Dreptul la asistență
B. Optimismul economiștilor liberali
a. O analiză rațională a sărăciei
b. Creșterea contra sărăciei
c. O definiție foarte restrictivă a socialului
C. Anglia în avangarda reformelor
a. Taxa săracilor sub acuzație

b. Workhouses

c. Regatul Țărilor de Jos

19 3. Industrializare și pauperism
A. Noua sărăcie
a. Schema liberală, discutabilă
b. Neliniștea elitelor
B. Limitele „revoluției liberale”
a. Anglia săracilor
b. Franța: discursul liberal și ponderea tradițiilor
C. „Spitalul general, pilon al asistenței”
a. Proba Revoluției
b. Spitalul între asistență și medicalizare
D. Mișcarea de externalizare
a. Birourile de binefacere
b. Economia caritabilă
c. Copiii nevoiași

26 4. Prevederea modernă împotriva nefericirii sociale
A. Modernizarea protecției sociale
a. Asigurările și prevederea
b. Casele de economii
c. Recurgerea la casele de amanet
d. Limitele „auto--asistenței”
B. Societățile de ajutor mutual
a. Friendly Societes
b. Mutualismul francez
C. Primele case de pensii
a. O aplicare limitată în Franța
b. Reușitele: Anglia, Prusia, Belgia

32 5. Liberalismul pus la încercare de revoluțiile din 1848
A. Primăvara anului 1848: liberalii în defensivă
a. Eșecul vechilor sisteme de protecție
b. Prevederile dirijate de stat
B. A II a Republică între conservatorism și inovație
a. Intervenționismul necesar
b. Noile legi sociale
c. Casa națională de pensii
C. Al Doilea Imperiu: protecție și autoritate 
a. Impulsul statului
b. Limitele unei protecții autoritare
D. Calea conservatoare în Prusia
a. Căutarea stabilității
b. Între modelul englez și corporatism

38 6. Asigurările sociale germane
A. Bismarck și reconstrucția socială
a. Protecție socială contra libertate politică

b. „Tehnocrații” protecției sociale
c. Consens în jurul unei „monarhii-providență”
B. O nouă protecție muncitorească
a. Asigurarea de boală și de accident
b. Un sistem descentralizat
c. Prezența statului în sistemul de pensii
C. Consolidarea sistemului bismarckist
a. Un nou model pentru Europa?
b. Spre un nou echilibru social

44 7. Democrațiile parlamentare, contraatacul liberalismului
A. Regatul Unit: liberalism politic și reformism social
a. Moștenirea trectului
b. Sindicate și politică socială
B. În Franța: democrație republicană și liberalism social
a. Liberalismul republicanilor
b.  Critica radicalilor
C. Ponderea paternalismului
a. Controlul mâinii de lucru
b. Catolicism social și filantropie protestantă
c. Poliția socială a marilor întreprinderi
D. Limitele încadrării tradiționale
a. Presiunea celei de „a II revoluții industriale”
b. Paternalismul în dificultate
c. Redescoperirea săracilor
d. Leon al XIII lea și enciclica Rerum novarum

51 8. Sfârșitul secolului: căutarea păcii sociale
A. Liberalismul european contestat
a. Reformismul englez
b. Economia socială belgiană
c. Mișcarea reformistă în Franța
d. Solidarism și socialism moderat
B. Schița unui sistem de prevedere socială
a. Noua generație liberală engleză
b. Începuturile Welfare State-ului
C. În Franța: achizițiile sociale din „Belle Epoque”
a. Progrese limitate
b. Franța - logica asistenței
c. O majoritate socială ostilă schimbării
D. O Europă a progresului social
a. Difuzarea modelului german
b. Productivismul social belgian
c. Reformismul european

60 9. Lecțiile Marelui Război
A. Marele Război și progresul social
a. Susținerea „spatelui” frontului
b. Cererea de reforme
c. Progres limitat după război la aliați
d. Legislația germană împotriva presiunii revoluționare
B. Weimar și consensul social
a. Lărgirea politicii sociale
b. Politica socială și marele capital
c. Rolul hotărâtor al sindicatelor
C. Anglia: stagnare economică și politică socială
a. Impactul deflației
b. Urmarea reformelor
D. Reticențele franceze față de asigurările sociale
a. Nostalgia echilibrelor tradiționale
b. Efortul de modernizare
c. Un compromis cu trecutul

69 10. Criza economică și naufragiul politicilor sociale
A. Criza socialului, criza democrației
a. Naufragiul „statului social-german”
b. Regatul Unit - o schimbare cu descreșteri
c. Franța anilor 30: o politică socială fără un nou consens
B. Fascismul: comunitatea națională contra comunității sociale
a. Fascismul și glorificarea socialului
b. Veleitățile familialiste ale sistemului totalitar
C. Protecția socială, rotița statului totalitar
a. Sechestrarea instituțiilor sociale
b. Rasismul în politica socială
c. Politica socială în Europa fascismului

77 11. Statul-providență, rotița democrației
A. Înființarea regimurilor de securitate socială
a. Antifascism și securitate socială
b. Lecția engleză: Beveridge
c. Cealaltă lecție: Keynes
d. Sistemul național englez
B. Securitatea socială franceză
a. Moștenirea Rezistenței
b. De la asigurare la protecție socială
c. Ruptura cu trecutul
d. Limitele schimbării
C. „Economia socială de piață germană”
a. Retopirea moștenirii bismarckiste
b. Protecție socială și capitalism modern
c. De la reconstrucție la redistribuire
d. Un model european de welfare state

87 12. Protecția la ora miracolelor economice
A. Protecția extinsă la toți cetățenii
a. O unificare mai puternică a țesutului social
b. Rolul crescut al statului
B. Protecția socială în centrul creșterii
a. „Fordism” și siguranță socială
b. Politică socială și mișcare a creșterii
C. Solidaritatea socială, factor de echilibru al democrațiilor europene
a. Un factor de integrare socială
b. Efectul redistributiv și limitele sale
c. Limitele protecției

93 13. Moștenirile naționale în Europa siguranței sociale
A. Europa statului-providență
a. Avansul Europei
b. Beveridge
c. Asigurările sociale de tip german
d. Franța: o cale mediană
B. Disparitățile sistemelor medicale
a. Costul ridicat al opțiunii franceze
b. Medicina inegal supravegheată
C. Regimurile de pensii
a. Sisteme contrastante
b. Mutația sistemului englez
c. Europa Nordului, Europa Sudului

99 14. Statul-providență în discuție
A. Protecția și criza sistemului productiv
a. Problema costului muncii
b. Costul crescut al protecției sociale
c. Mutație socială și protecție
B. Noul liberalism împotriva statului-providență
a. Presiunea exemplelor anglo-saxone
b. Prudență europeană față de modelele străine
c. Reforme limitate
d. Reculul progresiv al „achizițiilor sociale”
C. Statul-providență, soclul democrațiilor europene
a. Opinia legată de siguranța socială
b. Secuitate socială și echilibru economic
c. Europa securității sociale
D. Concluzie

110 Bibliografie

111 Bibliografie selectivă în limba română

Relațiile Est-Vest 1945-1991 (BONIFACE 1996)

 Pascal Boniface, Relațiile Est-Vest 1945-1991, trad. L. Săruleanu (fr. 1996), Institutul European/Memo-14- Istorie, Iași, 1998, 80 p. 

4 1. Lumea în 1945
A. Slăbirea Europei
a. Europa devastată
b. Imperii coloniale șubrezite și amenințate
c. Un continent depreciat
d. Conferința de la Yalta
B. URSS-Statele Unite, noii stăpâni ai lumii
a. URSS
b. Statele Unite 

9 2. Divizarea Europei
A. Construirea unui bloc sovietic
a. Expansiunea sovietică
b. „Cortina de fier”
c. Lovitura de la Praga
d. Eșecul în Iugoslavia și Finlanda
e. Doctrina Jdanov
B. Reacțiile occidentale
a. Doctrina Truman
b. „Îndiguirea”
c. Planul Marshall
C. Crearea alianțelor militare
a.NATO
b. Pactul de la Varșovia

16 3. Divizarea Germaniei
A. Germania, o miză între URSS și Statele Unite
a. Situația după război
b. Blocada de la Berlin
c. Sfârșitul blocadei
B. Cele două state germane
a. Împărțirea oficială
b. Integrarea RFG în tabăra occidentală

20 4. Conflictele războiului rece
A. Noțiunea de Război Rece
B. Războiul din Coreea
a. Originile războiului
b. Războiul
c. Lecțiile conflictului
C. Războiul Suez-ului (1956) 
a. Naționalizarea canalului
b. Operațiunile militare
c. Bilanțul

27 5.  Descurajarea nucleară
A. Apariția evenimentului nuclear
a. Planul Manhattan
b. Bombardarea orașelor Hiroshima și Nagasaki
B. Conceptul de descurajare nucleară
a. Bombardamentele strategice
b. O strategie de non-război
c. Cursa înarmărilor
C. Strategiile nucleare
a. Represalii masive
b. Riposta graduală
c. Strategia franceză

33 6. Criza din Cuba
A. Originea crizei
a. Castro la putere
b. Rachetele din Cuba
B. Desfășurarea crizei
a. Înfruntarea verbală
b. Negocierea secretă
c. Acordul sovieto-american

37 7. Destinderea 
A. Motivațiile destinderii
a. Pentru Statele Unite
b. Pentru URSS
c. „Realpolitik”
B. Bilanțul destinderii
a. Destinderea limitează rivalitatea
b. Ea nu pune capăt competiției

42 8. Controlul armamentelor 
A. Noțiunea de control al armamentelor
B. Tratatele multilaterale
a. Tratatul de interzicere parțiale a testelor nucleare
b. Tratatul de non-proliferare a armelor nucleare (TNP)
c. Celelalte tratate multilaterale
C. Acordurile SALT
a. Motivațiile 
b. Tratatul SALT I
c. Tratatul SALT II

47 9. Conflictele și crizele internaționale
A. Războiul din Vietnam
a. Angajamentul american
b. Un război criticat
c. Pacea
B. Războiul Kippourului 
C. Războiul din Afganistan
a. Intervenția sovietică
b. Eșecul sovietic
D. Bătălia eurorachetelor
a. Rachetele SS-20
b. Dubla decizie
c. Victoria occidentală 

52 10. Dificultățile statu-quo-ului în Europa 
A. Sciziunile din Est
a. Budapesta 1956
b. Primăvara de la Praga
c. Vara de la Gdansk
B. Ieșirea Franței din NATO
C. Ostpolitik și CSCE
a. Zidul Berlinului
b. Ospolitik
c. Acordurile de la Helsinki

58 11. Perestroika 
A. Slăbiciunile URSS
a. Izolarea diplomatică
b. Greutățile economice
B. Reformele lui Gorbaciov
a. Perestroika și Glasnost
b. Încântarea internațională

63 12. Sfârșitul imperiului sovietic
A. Sfârșitul imperiului internațional
a. Retragerea din lumea a treia
b. Eliberarea Europei de Est
c. Prăbușirea regimurilor comuniste
B. Sfârșitul Uniunii Sovietice
a. Eșecul lui Gorbaciov
b. Lovitura de stat din august 1991
c. Sfârșitul URSS

68 13. Reunificarea Germaniei
A. Marșul spre reunificare
B. Noua Germanie

71 14. Dezarmarea
A. Dezarmarea bilaterală
a. Tratatul asupra forțelor nucleare de rază medie
b. Acordurile START
B. Dezarmarea multilaterală
a. Limitarea armelor clasice
b. Dezarmarea chimică

74 Cronologie

77 Bibliografie
Boniface Pascal, Atlas des relations internationales, Iris, Dunod, 1993.
Colard Daniel, Les relations internationales de 1945 a nos jours, Masson, 1993.
Moreau-Defarges Phillippe, La Politique internationale, Hachette, 1990.
Nouschi Marc, Le XXe siecle, Armand Colin, 1995.
Vaisse Maurice, Les Relations internationales depuis 1945, Armand Colin, 1995.
Zorghibe Charles, Histoire des relations internationales, Hachette / Pluriel-Reference, 1994, t. III.
Fontaine Andre, Histoire de la guerre froide, Seuil / Points Histoire, 1983, t. I-II.
(...)
Funk Arthur, 1945, de Yalta a Potsdam: des illusions a la guerre froide, Complexe / La memoire du siecle, 1995.
Laloy Jean, Yalta aujourd hui, demain, Robert Laffont, 1988
Marcou Lilly, 1947, la guerre froide, l engrenage, Complexe, 1987.
Badie Bertrand & Smouts MArie-Claude, Le Retorunement du monde: sociologie de la scene internationale, Dalloz / Amphitheatre, 1992.
Delmas Phillippe, Le Bel Avenir de la guerre, Gallimard / NRF Essais, 1995.
Grosser PIerre, Les Temps de la guerre froide, Complexe, 1995.
Laidi ZAiki, Un monde prive de sens, Fayard, 1994.
Lellouche Pierre, Le Nouveau Monde: de l ordre de Yalta au desordre des nations, Gasset, 1992.
Levseque Jacques, La fin de l Empire, Presses de la FSNP, 1995.
Parmentier Guillaume, Le Retour d el histoire: strategie et relations internationales pendant et apres la guerre froide, Complexe / Questions au XXe siecle, 1993

79 Bibliografia editorului

Berg Eugene, Chronologie internationale 1945-1977, Paris, Presses Universitaires de France, 1979, 127 p.

Bogdan Corneliu & Preda E., Sferele de influență, București, Ed. Științifică și Enciclopedică, 1986, 324 p.

(...)
Campus Eliza, State mici și mijlocii din centrul și sud-estul Europei în relațiile internaționale, București, Editura Politică, 1988, 328 p.
(...)
Dobrinescu Valeriu, România și organizarea postbelică a lumii 1945-1947, Editura Academiei RSR, 1988, 267 p.
(...)
Fischer-Galați Stephen, Europa de Est și Războiul Rece. Percepții și perspective, trad. L. Pârvu, D. Popescu și F. Tecuceanu, Institutul European, Iași, 1996, 139 p. 
(...) 

Jouve Edmond, Relations internationales, Presses Universitaires de France, 1992, 478 p.

Martens Wilfried, O Europă și cealaltă. Discursuri europene 1990-1994, prefață H. Kohl, București, Metropol, 1995, 241 p.
Loth Wilfried, Împărțirea lumii: istoria războiului rece 1941-1955, trad. din lb. germ. de A. M. Josup, Saecolum I. O., București, 1997, 316 p.
Organizația Tratatului de la Varșovia. 1955-1975. Documente, Editura Politică, București, 1976, 264 p.

„Scriitorul modern și sentimentul identității” (MĂDĂLIN 1996)

 Teodor Mădălin, Scriitorul modern și sentimentul identității, „Tomis”, Constanța, mai 1996, p. 1, 2.

„Poetul modern a pierdut, în genere, sentimentul identității, al personalității sale”, observa Eugen Simion în capitolul consacrat Poeziei din Scriitori români de azi, când analiza o asemenea criză, o ruptură a sinelui cu sinele, la Nichita Stănescu. Se pare că un corolar al maximei intelectualități e tocmai înstrăinarea de propriul eu cunoscător care, în elanul obiectivizării absolute, tinde să se contopească cu obiectul cunoașterii sale și sfârșește prin a se dizolva în profunzimile implicite ale acestuia. Tot din aceleași motive, probabil, prozatorul se amestecă printre personajele sale, își rezervă de regulă un rol (...) de confident sau colportor, fără să aibă nicio contribuție la desfășurarea acțiunii. Contribuția sa se reduce la conștiință și reflexie, din punctul de vedere al evenimențialului fiind ca și inexistent, Ubicuitatea lui ni-l evocă adesea pe Omul Invizibil. Perfect obiectiv e geniul, așa cum l-a aproximat Schopenhauer, adică reprimându-și orice subiectivitate, cenzurându-și orice sentiment în favoarea cunoașterii pure, delestate de omenesc. Se întâmplă însă uneori ca acest produs al imaginației filozofice își depășește utopia, caracterul strict utopic, și se realizează în acei oameni în care omenescul însuși e contestat de exces de cerebralitate, de intelectualitate. Meseria de scriitor e, în acest context, una dintre cele mai ingrate și mai pline de primejdii...

Într-un interviu acordat lui Michael Jackob, Cioran remarca pe bună dreptate că „oamenii care nu scriu au mai multe resurse decât aceia nu se exprimă, pentru că păstrează totul înlăuntrul lor. A scrie înseamnă a expulza din tine însuți ce era important. Prin urmare, cel care scrie e cineva care se golește, iar la capătul unei vieți e neantul. Din acest motiv sunt scriitorii atât de puțin interesanți. Mă gândesc serios la asta, sunt goliți de ei înșiși, sunt fantoșe. Pot fi strălucitori în conversație, dar nu mai au ființă.” Nu la altă concluzie ajunge Julesc Renard, chiar dacă nu în termeni atât de categorici, în celebrul său Jurnal. Cioran încheia în tonul dezabuzat-amar care-i este propriu: „În general am constatat că oamenii care au produs prea mult într-un domeniu sau altul devin fantoșe, mai devreme sau mai târziu. Din acest motiv, marile prezențe n-au produs cel mai adesea nimic.” Altfel spus, avem de ales între a ne trăi plenar și autentic viața și a ne îndepărta de ea încercând să-i conferim, prin literaturizare, o iluzorie nemurire. Câteodată, propria viață nu ne mai e suficientă. Încercăm atunci să-i transgresăm limitele prin imaginarea altor moduri de existență sau prin participarea la alte modele ontologice. Jurnalul nu mai puțin celebru al lui Andre Gide mărturisește acest tip de depersonalizare, tălmăcită în românește de Nichita Stănescu astfel: „Poetul, ca și soldatul, nu are viață personală.” Contopindu-se până la identitate cu personajele sale, cu vocile sale biografice retroactive, scriitorul descoperă cu spaimă că demult a încetat să ființeze în stare genuină, originară, și capabil să se exprime cu sinceritate pe sine însuși. Suntem surprinși să constatăm că mult citata sinceritate de care sunt suspectate scrierile lui Gide și-au pierdut definitiv orice noțiune, în lipsa unei identități precise a autorului lor. Eticheta de autenticitate, la fel de uzitată, ni se pare în acest context mult mai la locul ei. Reiese ideea că lectura sau scriitura pot falsifica pe cel care le practică, iar dacă efectele receptării nefaste sunt clare pentru toată lumea - suficient să evocăm valul de sinucideri provocat de apariția Suferințelor tânărului Werther - atunci decelarea consecințelor scriiturii nu-i o operație tocmai ușor de întreprins. Referințele despre scriitură sunt în general favorabile, reținându-se aspectele ei pozitive, valențele terapeutice (Cioran) sau Plăcerea textului (Barthes). Singura ipostaziere ingrată a scriiturii pare să fie cea procustiană („les affres du style”) și aceea invocată de fiecare dată cu subînțeles demonstrativ-didactic că dificultățile de ordin tehnic sunt cu siguranță surmontabile de către un spirit aplicat și guvernat de înalte comandamente artistice. O replică decisivă în problema relației creator-operă este dată de Valery pentru care „artistul este un produs exclusiv al operei altul decât acela care a început s-o scrie (...) Ca Dumnezeu care s-a retras din lume după ce a făcut-o, artistul, în gândirea valeryană, se îndepărtează (sau este îndepărtat, exilat) din operă. Se îndepărtează de ea ca să se lase mai bine inventat de ea. O absență productivă, o retragere strategică” (apud Eugen Simion Întoarcerea autorului, în timpul căreia identitatea autorului este violentată, contestată, pusă între paranteze. „Creatorul creat de propria operă își pierde total identitatea. Devine o retorică, o ființă de hârtie, cum va zice, mai târziu, Barthes. Autorul devine „o victimă care-și adoră călăul pentru că de la el va veni, poate, adevărul”. Așadar, în durata aparte a scriitorii, autorului i se cere să-și lase identitatea la garderobă, ca la intrarea într-o incintă sacrosanctă. Precum spunea Platon în Fadon, sufletul nemuritor se leapădă de impuritățile pe care, odată cu corpul, i le impune existența, înainte de a accede la lumea ideilor pure și a se delecta în compania lor. Pe acel tărâm ideal Adevărul și Frumosul fuzionează, ca mai târziu în estetica lui Valery, pentru care deliciile gândirii sunt situate la același nivel cu ale artei. Însă, atât din fața Adevărului cât și a Frumosului, omul trebuie să se retragă. Aidoma matematicienilor cu care avea afinități deosebite, Valery cultiva iluziile unui limbaj în care tranzitivitatea să domine în chip absolut. Ca în Legenda Meșterului Manole, creatorul e un mediator care se estompează dindărătul propriei creații, căreia îi sacrifică și propria-i identitate. Și Flaubert crede că „scopul vieții scriitorului e în opera, restul nu există”. După ce-și îndeplinește funcția de creator al frumosului, poate să dispară asemenea anumitor insecte după actul reproducerii. „Mulțimea nu mai vrea să știe de autor, ea nu recunoaște decât opera”. Ideea primează asupra individului prin intermediul căruia se realizează după cum cuvântul Sfânt are nevoie de sacrificiul personal al lui Isus. Piesa lui Blaga pune foarte bine în valoare, la un nivel cu adevărat semnificant, sentimentul acut al depersonalizării care urmează actului creației. Suferința nu dispare de îndată ce dificultatea tehnică e învinsă, ci are consecințe profunde și pe termen lung. „Sunt vu rostul pierdut”, exclamă unul dintre zidari. Probabil că nu altfel a exclamat Dumnezeu însuși în ziua a șaptea. Dumnezeu a devenit un Monsieur Teste căruia îi repugnă mondenitatea; închistat în propria-i perfecțiune fără fisură, a decis să cultive o desăvârșită discreție. Plecând de la observația că într-o descriere cu cât sunt mai multe atributele obiectului descris cu atât sfera lui este mai restrânsă, reiese că un număr mic de cuvinte exprimă o cantitate de realitate mai amplă, iar absența oricărui cuvânt face loc infinitului însuși. „La început a fost cuvântul și Cuvântul era Dumnezeu”. În acel cuvânt încă în stare latentă germinau virtualități infinite, nu doar ceea ce există, ci tot ceea ce e cu putință și chiar cu neputință. O dată rostit, Cuvântul s-a așezat la temelia lumii, anulând toate celelalte posibilități de existență. Orice alegere este o limitare. Prin Creație, Dumnezeu s-a negat pe sine în nesfârșita lui disponibilitate. Astfel se explică prestigiul ne - încă întâmplatului față de ce s-a întâmplat deja. E principiul loteriei și al pariului lui Pascal. Rezultă că logosul e o absență și opera se ridică prin anularea creatorului ei. Ce se poate spune de pildă, despre părintele Domnului Teste? Autorul acestui sublim elogiu al intelectualității trăiește cu sentimentul unei mari nedumeriri în privința propriei existențe și al deplinei imposibilități de a o explicita. Răsfoind imensul Jurnal al lui Valery, scris în 281 de caiete, de-a lungul întregii sale vieți, Constantin Noica e dezamăgit să descopere că autorul acestuia nu e de fapt Paul Valery, ci Monsieur Teste. Nimic din reflexul vieții personale (de va fi avut cu adevărat vreuna) nu transpare în acest jurnal în care se oglindește, dimpotrivă, ca principiu, decât în grad maxim. Valery recunoștea, glumind, că-și acordă dreptul de a fi imbecil după-amiaza atâta vreme cât în zori, când își redactează jurnalul, este Dl. Teste însuși, inteligența personificată. Povestea asta cu dedublări tare mi-amintește de Dr. Jekyl and Mr. Hyde! Ce poate să releve o biografie a lui Valery? Iată un extras din Le Nouvel Observateur care poate da un răspuns acestei întrebări: „În viața privată, particulară, autorul Cimitirului marin nu semăna deloc cu portretul pe care posteritatea i l-a păstrat. E de ajuns să citești incredibila relatare a vieții lui de către Denis Bertholet, biografia unui poet despre care e foarte greu, dacă nu cumva imposibil, să povestești. Rămâne întrebarea: Paul Valery a trăit cu adevărat? Și Valery însuși e atât de tranșant în această problemă încât, pentru a demonstra prin reducere la absurd imposibilitatea unei biografii a sa ar trebui să-l lăsăm să se destăinuie: „N-am știut niciodată cine sunt ... Dacă aș fi întrebat, sub amenințarea pedepsei cu moartea, ce-am făcut aseară, n-aș prea ști ce să spun!” Valery nu-și amintește foarte mult, dar cel puțin regretă teribil anii 1890, când avea 20 de ani și când , spun el, „cum nu publicam nimic, nimeni nu mă lua drept ceea ce nu eram de fapt”.

Locuia la Montpellier și-și petrecere verile în Italia. Nu se plictisea, avea doi prieteni foarte haioși: Andre Gide și Pierre Louys. Scrisorile lui Valery trădează un strașnic amuzament. Lui Louys îi scria: „Scumpa mea, ești băftoasă că ai un tip ca ăla! Măcar își face niște chestii despre care se vorbește în toate bisericuțele. Niște pupicuri acolo, că e băgăcios, la că știm noi”. Și scrisoarea se termină astfel: „Adio, frumușico, o să mă faci să plâng. Ei, lasă, o să rezist, dar totuși nu-s prea fericită. Sora ta care te sărută, Soricuța de ciocolată, foarte nefericită”.

Cu Andre Gide, Valery e mai reținut: „Dragul meu Andre, tocmai am primit minunata trusă de compasuri pe care mi-ai trimis-o. Ești arhi-nebun, sunt dansatoarea, herghelia, colecția ta, mă ridici în slăvi!” Mai scrie: „maică-ta, căreia în sfârșit i-am cerut adresa ta, mă roagă să nu-ți scriu lucruri prea excitante”. Suntem în 1893 și Andre Gide e totuși un flăcău de 23 de ani. Dar să nu cădem într-o eroare de lectură: libertatea tonului Valery în aceste scrisori nu e câtuși de puțin datorată faptului că Valery ar fi fost homosexual. Dimpotrivă, n-a crezut o singură secundă că Gide și Louys ar fi fost homosexuali.

Valery e de părere că viața fiecăruia, și a sa în primul rând, e o „acțiune neregulată de circumstanțe neprevăzute asupra unui personaj real instantaneu”. Nu vede cum „o ființă a hazardului, incompletă, asimetrică”, ar putea fi recunoscută într-o povestire totuși continuă - biografia. „Cine sunt? Trebuie că sunt efectul pe care-l produc asupra unuia sau altuia? E povestea vocii înregistrate, pe a mea nu mi-o recunosc niciodată... Trec drept inteligent și știu bine că nu sunt”.

Orice biografie tinde mai mult sau mai puțin către portret, sau ceva care să aducă a portret. cel al lui Valery scapă, din motive pe care el însuși le definește în ceea ce au ele accesibil sau inaccesibil. De pildă: „Ceea ce mă interesează cel mai mult nu e deloc și ceea ce are importanță cel mai mult”. Sau: „Ce mi-am dorit cel mai mult nu era în afara mea, ci în mine, dar nu și în puterea mea.”. La care ar trebui adăugat că opera lui Valery nu oferă nici un indiciu asupra persoanei sale. De la bun început am fost preveniți: „Nu-mi place să scriu. Nu pot să creez o operă literară normală”. E adevărat: creația sa e atât de puțin normală încât își limitează receptarea la scriitori, universitari și anumiți studenți. Dar un rânduleț extras la întâmplare din oricare din cărțile sale iradiază o energie și un sentiment al descoperirii incomparabile.

Cu ce să începi , când e vorba de Valery? Cu onoruri peste onoruri și omagii peste omagii când el e în egală măsură un copil teribil  („N-am nimic în devlă”) care, de două sau trei ori într-o viață de om, se întreabă „Ce se întâmplă? Am compus eu o poezie adevărată ca la mama ei?” Și, de fapt, nici nu minte: nu-i place să scrie, detestă „aerul agasant al acelor volume dense în care te pierzi”. În consecință, „m-am dat de partea poeziei și a geometriei,  care, și una și alta,  dar fiecare în conformitate cu propria natură, se folosesc de limbaj fără nici cea mai mică iluzie”. (Cât despre geometrie, să ne amintim de trusa dăruită de Gide.)  Cu puțină vreme înaintea  morții, Valery îi scria lui Gide: „Datorez tot ceea ce sunt prietenilor mei  Au crezut în mine când eu însumi nu mai credeam... M-au învățat atâtea și despre atâtea lucruri... Bătrâne, nu trebuie să uităm asta, și nici eu să te uit!”

Valery cel atât de greu de prins în cuvinte! „Evenimentele sunt spuma lucrurilor, dar ceea ce mă interesează e marea” (Care mai e atunci utilitatea unei biografii? pare să întrebe Valery - nota trad.). Dar a mai scris și că „amintirile noastre cele mai dragi ne mușcă inimile în umbră” (Tot el pare să răspundă, invocând latura profund umană a „poetului național” care devenise în timpul vieții - n. t.) „Habar n-am acuma de am ajuns atât de străin” (s. n.)

„Breviar tulcean” („TOMIS” 1996)

 O. V., Breviar tulcean, „Tomis”, Constanța, mai 1996

*

Salutăm apariția, la Măcin, a primului număr din „Mesagerul Măcinean”, periodic local de informație și cultură, care continuă, peste ani, activitatea ziarului „Gazeta Măcinului” (1930).

Am reținut, dintr-un sumar divers, „Mărturiile unui veteran”, „O idee veche ca neamul însuși”, Fundația „Armonia” (cadrul organizatoric pentru familiile etnic mixte din România), versuri de C. Buruiană, un interviu cu primarul orașului, Lucian Matei, precum și rubricile de larg interes cetățenesc și divertisment.

Sincere felicitări pentru această inițiativă, deschisă către dialog, implicare și responsabilitate, redactorilor Sorin Mureșanu, Baear Chiazim și Vladimir Ivanov (tehnoredactare computerizată), alături de tradiționala urare Vivat, Cresceat, Floreat!

*

Pe simezele Muzeului de Artă din Tulcea a avut loc vernisajul expoziției de grafică, pictură și obiecte (lemn pictat, metal, semințe, mărgele, ace gămălie, materiale diverse) semnată de Teodor Hrib.

Recunoscut ca un „sihastru” în sensul unicității și interiorizării actului de creație, laureat al Premiului UAP și participant la numeroase expoziții internaționale (Spania, Franța, Germania, Norvegia, Japonia, Iugoslavia, Brazilia), T. H. se prezintă iubitorilor de artă tulceni ca o personalitate deosebită în modalitățile de realizare a unor teme plastice.

Ne-au reținut interesul câteva titluri: „Unduire”, „Câmp semănat și miriște”, „Revărsare”, „Obiect inutil” etc.

„Viața filialei” („TOMIS” mai 1996)

 *Editura Leda și Filiala Dobrogea a Uniunii Scriitorilor din România a organizat la sediul revistei „Tomis” lansarea cărții În voia gândurilor de Alexandru Voivozeanu, autor aflat în exil în Germania.  Au vorbit: Constantin Novac, secretar executiv al Filialei, Dan Antonoaie-Zepa, directorul editurii, Valentin Sgarcea, director editorial, Ovidiu Dunăreanu și Dan Perșa, redactori ai revistei, și Corina Apostoleanu de la Biblioteca Județeană, care au consemnat valoarea și semnificațiile acestui volum ce se vrea un jurnal al stărilor de spirit ale autorului. În prezența rudelor scriitorului, invitații - oameni de cultură și presă - au primit câte un exemplar gratuit al cărții.

*Filiala în colaborare cu Inspectoratul pentru Cultură al Județului Tulcea au realizat la Biblioteca orășenească din Babadag o seară literară, în cadrul căreia au fost prezentate cele mai noi apariții editoriale care trăiesc în spațiul dintre Dunăre și Marea Neagră. Au participat scriitorii: Constantin Novac, Florin Șlapac, Ovidiu Dunăreanu, Sorin Roșca din Constanța, Mihai Molesag, Ștefan Caraman, Vasile Drăgușanu, Olimpiu Vladimirov din Tulcea și profesorul Gh. Dascălu din Babadag. Publicul a primit autografe pe volumele de proză și poezie ale autorilor prezenți.