„Forsyte saga” (GALSWORTY 1906, 1920, 1921)

John Galsworthy, Forsyte Saga, 3 vol., trad. H. Y. Stahl (orig. eng. 1906, 1918, 1920, 1920, 1921), Litera, București, 1991, 360 p. +394 p. + 338 p.

Cuprins vol. 1 Bogătașul (1906)

Partea întîi
11 I. Acasă la bătrînul Jolyon
31 II. Bătrînul Jolyon se duce la operă
48 III. Masă la Swithin 
64 IV. Soames plănuiește să-și clădească o casă
75 V. Căsnicia unui Forsyte
83 VI. James intră în acțiune
93 VII. Mica greșeală a bătrînului Jolyon
102 VIII. Planurile casei
112 IX. Moartea Mătușii Ann

Partea a doua
122 I. Casa se ridică
131 II. June petrece
139 III. Plimbare cu Swithin
151 IV. James merge să vadă cu proprii săi ochi
163 V. Soames și Bosinney în corespondență
180 VI. Bătrînul Jolyon are o întîlnire în Grădina Zoologică
187 VII. O după-amiază la Timothy
202 VIII. Bal la Roger
212 IX. Seară la Richmond
225 X. Diagnosticul unui Forsyte
235 XI. Bosinney și Soames
241 XII. June face cîteva vizite
251 XIII. Terminarea casei 
260 XIV. Soames stă pe trepte

Partea a treia
265 I. Mărturia doamnei MacAnder
278 II. Noaptea în parc
283 III. Întîlnire în Grădina Botanică
299 IV. Călătorie în infern
311 V. Procesul
321 VI. Soames aduce vestea
334 VII. Victoria lui June
342 VIII. Plecarea lui Bosinney
352 IX. Întoarcerea lui Irene

Cuprins vol. 2 Încătușați de lege (1920)

5 Interludiu: Vara tîrzie a unui Forsyte (1918)

Partea întîi
67 I. La Timothy
78 II. Pleacă un „om de lume”
92 III. Soames de pregătește să ia măsuri
99 IV. Soho
107 V. James are viziuni
114 VI. La tînărul Jolyon - care nu mai era tînăr - acasă
125 VII. Mînzul și mînza
131 VIII. Jolyon își îndeplinește misiunea
139 IX. Val află vestea
149 X. Soames își face planuri de viitor
154 XI. Și se întoarce în trecut
160 XII. La „Bursa Forsyte”
173 XIII. Jolyon își dă seama de situația lui
180 XIV. Soames descoperă ceea ce vrea

Partea a doua

184 I. A treia generație

195 II. Soames face o încercare 

206 III. Vizită la Irene

214 IV. Drumuri pe care un Forsyte se teme să pășească

223 V. Jollly în calitate de judecător

233 VI. Jolyon la răscruce

239 VII. Dartie contra Dartie

251 VIII. Provocarea 

257 IX. Masă la James

265 X. Moartea cîinelui Balthazar

270 XI. Timothy face obiecții

278 XII. Urmărirea continuă

285 XIII. „Iată-ne din nou împreună!”

297 XIV. O seară stranie

Partea a treia 

300 I. Soames la Paris

308 II. În pînza de păianjen

313 III. Richmond Park

321 IV. Pe celălalt mal

323 V. Soames trece la fapte

327 VI. O zi de vară

335 VII. O noapte de vară

339 VIII. James în așteptare

344 IX. Soames scapă din pînza de păianjen

354 X. Sfîrșit de veac

366 XI. Așteptare

374 XII. Se naște un Forsyte

382 XIII. James află vestea

387 XIV. A lui

cuprins vol. 3 De închiriat (1921)

7 Interludiu: Deșteptare (1920)

Partea întîi 

35 I. Întîlnire

54 II. Fleur Forsyte e „fină”

62 III. La Robin Hill

71 IV. Mausoleul

82 V. În patrie

92 VI. Jon

98 VII. Fleur

105 VIII. Idilă pe iarbă

110 IX. Goya

123 X. Trio

130 XI. Duet

137 XII. Capriciu

Partea a doua

148 I. Mamă și fiu

154 II. Tați și fiice

171 III. Întîlniri

182 IV. În Green Street

189 V.  Afacerile familiei Forsyte

198 VI. Viața intimă a lui Soames 

210 VII. June intervine

216 VIII. Cu inima-n dinți

223 IX. Gaz peste foc

232 X. Hotărîre

237 XI. Timothy face profeții

182

Partea a treia

250 I. Apariția bătrînului Jolyon

260 II. Mărturisire

267 III. Irene!

272 IV. Soames meditează

280 V. Ideea fixă

285 VI. Deznădejde

294 VII. Misiune

303 VIII. Melodia tristă

309 IX. Sub stejar

312 X. Nunta lui Fleur

323 XI. Ultimul dintre bătrînii Forsyte

„Saloanele gotice” (STRINDBERG 1904)

 August Strindberg, Saloanele gotice, trad. C. Papadopol (orig. suedez 1904), Marc, București, 239 p.

Cuprins
5 1.Saloanele gotice
16 2.Revoluția de palat
22 3.Cei din Storo
36 4.Redactorul
52 5.Regele Lear și părintele
61 6.O situație neclară
68 7.Clasa productivă
80 8.Anii nouăzeci (Fin de siecle)
87 9.Esther
108 10.În fața consistoriului
124 11.Noul redactor
130 12.Doctorul Borg
138 13.Doamna Brita la Storo
158 14.Lezmaiestate
172 15.În pivnița operei
177 16.La morți
187 17.Sărbătoarea împăcării
203 18.Noaptea de revelion
232 Note

„Salonul roșu” (STRINDBERG 1879)

 August Strindberg, Salonul roșu, trad. C. Papadopol (orig. suedez 1879), Marc, București, 1991, 286 p.

Cuprins
3 „Rien n est si desagreable que d etre pendu obscurement” Voltaire
5 1.Stockholmul în perspectivă descendentă
17 2.Între frați
25 3.Coloriștii din Lill-Jans
37 4.Stăpîni și cîini
55 5.La editor
65 6.Salonul roșu
79 7.Urmașii lui Isus
86 8.Sărmana patrie
97 9.Înscrisuri
102 10.Societatea anonimă a ziarului Capa Gri
112 11.Oameni fericiți
121 12.Societatea de asigurări maritime Triton
130 13.Hotărîrile Providenței
139 14.Absint 
152 15.Societatea anonimă teatrală Phoenix
163 16.În munți Albi
176 17.Natura
179 18.Nihilism
189 19.De la cimitirul nou la cîrciuma Norrbacka
200 20.Pe altar
205 21.Un suflet peste bord
211 22.Vremuri grele
217 23.Audiențe
224 24.Despre Suedia
241 25.Ultimul jeton
258 26.Corespondență
266 27.Convalescența
270 28.De dincolo de mormînt
279 29.Recapitulare

Scrieri ale lui Constantin Negruzzi (1808 jud. Iași - 1868 Iași)

Constantin Negruzzi, Alexandru Lăpușneanul, antologie, postfață și bibliografie I. D. Bălan, Minerva/Arcade, București, 1979, 187 p.

Cuprins

Amintiri de Junețe
7 Cum am învățat românește - „Curier de ambe sexele” 1838
16 Zoe - „Curier de ambe sexele” 1837
32 O alergare de cai (Ckayka) - „Dacia literară” 1840 (I. O alergare de cai; II. Olga; III. Tristeță; IV. Cîteva răvașe; 
60 Toderică (poveste) - „ Foaie științifică și literară” 1844

Fragmente istorice
73 Aprodul Purice (1486) - „Albina” 1837
89 Alexandru Lăpușneanul (1564-1569) - „Dacia literară” 1840
113 Sobieski și românii (1686) - „Calendar pentru poporul românesc pe anul 1845”
120 Cîntec vechi -„ Foaie pentru minte, inimă și literatură” 1843

Negru pe alb (Scrisori la un prieten)

127 Scrisoarea IV (Un poet necunoscut) 1838

132 Scrisoarea VII (Calipso) 1839

135 Scrisoarea IX (Fiziologia provințialului) 1840

139 Scrisoarea XII (Păcală și Tîndală) 1842

146 Scrisoarea XIX (Ochire retrospectivă) 1845

155 Cîntece populare a Moldaviei - „Dacia literară” 1840

165 Postfață

183 Bibliografie selectivă (I. Ediții; II. Referințe critice)

„Lev Tolstoi” (ȘKLOVSKI 1963)

 Viktor Șklovski, Lev Tolstoi, trad. (orig. rus 1963), Eminescu/Clepsidra/32, București, 1986, 655 p.

Cuprins

Partea I
5 Despre divanul cel verde, care a fost tapițat apoi cu mușama neagră
7 Despre acea aripă a casei pe care Sofia Andreevna a tot construit-o timp de cincizeci de ani
10 Despre parc, rămășiță a pădurii
12 Primele amintiri
16 Rădăcinile în trecut
19 Un prînz în casa cea mare
25 Fumul de la Ociakov
27 Muntele lui Fanfaron
31 Dormitorul bunicii
32 Versurile
35 Cum a fost cumpărată moșia Pirogovo
38 La Moscova
42 Orfanii
43 Moartea bătrînei Gorciakova
48 Biserica Mîntuitorului
49 Tutorii cei noi
53 Din nou despre Kazan și Universitatea din Kazan
61 Ani de analiză și stabilire de reguli
71 Tolstoi citește
74 La conac
78 Tolstoi se gîndește să se apuce de scris și începe să scrie
87 Drumul spre Caucaz
92 Munții
95 Stanița Starogladikovskaia. Deziluzii, utopii, vînătoare
105 Starîi Turt. Miserbiev. Prințul Bariatinski
110 Drumul spre Tiflis și primele impresii
112 Demersuri pentru a obține o slujbă
117 Durerile și bucuriile de la Starogladikovskaia
121 În ajunul succesului

Partea II
130 Copilăria
141 Fugarul
144 Despre un tînăr ofițer din armata operativă și despre țarul Nikolai I
154 Sevastopolul în decembrie
158 Sevastopolul în  mai
169 Sevastopolul în august 1855
176 După ce bubuiturile de tun au încetat
189 Tolstoi vizitează locurile în care au trăit Rousseau și eroii lui
201 Încercarea de a afla fericirea în viața de familie
205 Îndoielile în dragoste ale lui Tolstoi
208 În străinătate
215 În vizită la Herzen
220 Înflorirea școlii de la Iasnaia Poliana
230 Cearta lu Turgheniev cu Tolsyoi
235 Vara lui 1862: I. Plecarea la Samara; II. Stepele bașkire
238 Lichidarea școlii de la Iasnaia Poliana
248 Cazacii
255 Căsătoria cu o domnișoară din societate
266 Diavolul
271 Idila
278 Holstomer

Partea III
285 Compoziția romanului Război și pace. Universul său uman.
292 Despre prototipuri
297 Despre ideile și căutările lui Tolstoi
304 Elevii școlii de la Iasnaia Poliana, Platon Karataev și Nikolai Rostov
311 Sora Sofiei Andreevna
318 Certuri, recunoașterea meritelor, cumpărături și groaza de la Arzamas
326 Abecedarul
332 Din nou în gubernia Samara
335 Încotro plutim?
341 Anna Karenina
352 Portretul
363 Elaborarea romanului
372 Arhitectonica romanului
379 Cîteva cuvinte despre Tolstoi și religie
386 De ce romanul Anna Karenina nu este un roman de familie
395 Familile din jurul Annei Karenina și a casei autorului  ei
398 Desene pe geamuri
403 Drumurile de lîngă Iasnaia Poliana
406 O temă cu ramificații

Partea IV
415 1861 - an de cotitură
428 Media
431 Căutarea unei case de locuit și căutarea sensului vieții
435 Tolstoi și Slutaev
441 Soții
445 Dragostea de mamă sau victoria plugarului
450 În Fundacul Hamovniki
458 V. G. Certkov
464 Povestirile populare
469 Despre iubire și moartea iubirii
472 Cum s-a născut o carte
477 Tolstoi caută sprijin la Herzen
479 Eseul Ce e de făcut? și nuvela Moartea lui Ivan Ilici
488 Postfața
490 Povestea de dragoste a Sofiei Andreevna
493 Lupta împotriva banului
496 Sofia Andreevna în audiență la țarul Aleksandr III
506 Împărțirea pămîntului. Renunțarea la proprietatea literară
514 Foametea: I. Îndoielile lui Tolstoi; II. Hotărîrea Sofiei Andreevna. Faptele și munca lui Tolstoi; III. Îndoielile guvernului

Partea V
524 Învierea: I. Planul romanului; II. Schimbarea planului inițial; III. Ce a văzut Tolstoi analizînd-o pe Katiușa
534 Despre duhobori și despre romanul Învierea
540 Început de veac
561 Hagi-Murad
570 Revoluția: I. Începutul timpurilor noi; II. Lev Nikolaevici trăia în trecut; III. Războiul; IV. Anul 1905; V. Tolstoiștii
581 Țăranii ruși și Nu mai pot tăcea!
586 Lev Tolstoi, oglindă a revoluției ruse
590 Despre jurnalul de însemnări și despre scrisori. Un fel de preambul la ultimele capitole ale cărții
599 Toamna lui 1909. Moscova - Krekșino - Moscova
606 Iarna, primăvara și vara anului 1910
610 Testamentul a fost încheiat
613 Toamna. Iasnaia Poliana
623 Plecarea lui Tolstoi
626 Scrisori din Iasnaia Poliana
631 Tolstoi își continuă drumul
635 Din nou pe drum
641 Înapoi la Iasnaia Poliana
645 Privire retrospectivă
647 După moartea lui Tolstoi

Românii din monarhia Habsburgilor după 1867 (IORGA 1915)

 Nicolae Iorga, Istoria Romînilor din Ardeal și Ungaria, II. De la mișcarea lui Horea pînă astăzi, Lecții ținute la Universitatea București, Editura Casa Școalelor, București, 1915

XVI: Dualismul austro-ungar și romînii

(240) (...)
La reluarea ședințelor dietei, nici un cuvînt despre noile sacrificii de sînge făcute pentru Împărat, despre marele rol de vitejie pe care l-au avut romînii în război, și mai ales nici o încercare de a fixa deosebirea între atitudinea morală pe care au avut-o în războiul de la 1866 ungurii și atitudinea morală pe care au avut-o romînii. Nimic decît obișnuitele teorii de metafizică politică. Cînd ungurii urlau în Dietă:„ Nu recunoaștem pe Împărat!”- s-a strigat, este în protocol - romînii urmau, cu puțin mai mare siguranță de sine, discuțiunea cu privire la „naționalitatea politică” și „naționalitatea genetică”, la „drepturi inarticulate” și „drepturi nearticulate” ș.a.m.d. Nici o scenă de mare pasiune măcar... și erau datori, absolut datori cu scena aceasta de mare pasiune, tumultoasă, teribilă. Nu pierde un popor toată baza sa constituțională, cum erau s-o piardă ai noștri la 1867, dizolvîndu-se dietele din Sibiu și Cluj și anulîndu-se toată opera lor, fără o protestare menită să rămăie în istoria nedreptăților. Babeș și Gozsdu au încercat doar o modestă opoziție, propunînd, de pildă, ca în loc de „națiune maghiară” să se zică „patria noastră”, cînd era vorba de a cere Împăratului restituirea „libertăților”. În discuția provocată de această propunere limpede, a vorbit Alexandru Mocioni. A început și el cu declarația că își rezervă dreptul de a vorbi altă dată românește și, dacă vorbește ungurește acuma, o face numai din motive de oportunitate. În ce privește teoria, el zicea: „țin ca lucru necorect, după modesta mea părere, ca complexul acestei națiuni să poarte numele genetic al unei națiuni aflătoare în minoritate”. Și atunci obiectă Aloisiu Vlad  că discuția aceasta samănă cu aceea care se făcea la 1453 în Constantinopolul asediat de turci, cu privirea la unirea cu Roma, ca și cum romînilor li s-ar fi putut aduce această critică.
Declarații mai energice vin iarăși din partea lui Hodoș. Se adusese înainte, cu aceeași nedibăcie ca astăzi, chestia ungurilor din județele Bacău și Roman. Sunt acolo, se zicea, vreo 80.000 de maghiari, ce ar fi dacă ar cere și ei o unitate cu ai lor din Patrie! „ Dacă am cere în Parlamentul din București pentru ungurii noștri din Romînia ce cereți dvoastră pentru romînii de aici, ce s-ar face?” Și atunci Hodoș observă: „aceia sunt <adventitii>, pe cînd noi suntem băștinași”. Și dacă ar veni ungurii cu aceste pretenții? - Eu le-aș susținea și acolo!

(241)

În momentul acesta, între discuțiile preliminare, între acordarea Ungariei reconstituite de către Împărat , între numirea, la 18 februar 1867, a lui Andrassy Gyula ca prim-ministru al Ungariei, între pregătirile pentru încoronarea din 8 iunie, veni petiția cu cele 1493 de iscălituri de „alegători romîni” cerînd unele lucruri mari în numele unei „nații oțelite”... Și Francisc-Iosif răspundea scurt acestor oameni, care stăteau și în afară de ierarhia bisericească și în afară de reprezintanța parlamentară: „Contez pe credința dv și în viitor, iar dorințele și cerințele romînilor le voi considera” (decembre 1866).
Iar, peste trei luni, cînd Ilie Măcelariu, la 7 mart 1867, citește cele dintîi și cel din urmă cuvinte romînești care s-au auzit într-un Parlament al Ungariei unificate: „Onorată cameră...”, a fost un urlet extraordinar! „La ordine! Unde este prezidentul?” Prezidentul a intervenit și a spus că nu este admis să se vorbească în limba romînească, fiindcă există în acest sens un articol de lege. S-a dovedit însă că acest articol nu există, și a trebuit o ordonanță a Împăratului care să răpească dreptul de a vorbi în limba romînească în Parlamentul de la Pesta.

„Fără întrebuințarea limbii materne, patria și naționalitatea sunt numai o iluzie”, declara, atunci, adînc mișcat, în ungurește, oratorul.
Cînd apoi s-a ridicat să vorbească un altul, Andrei Medan, l-au întîmpinat cu „Jos”. Cînd s-au pomenti de anumit emăsuri din 1848, s-a întrebat ironic: „Unde? La Blaj?” Totuși Alexandru Roman, intervenind în favoarea lui Șuluț, pe care era vorba să-l destituie pe jumătate, dîndu-i coadjutor, a amintit curagios, și de jertfa celor 40.000 de romîni care căzuseră la 1848.
S-a vorbit chiar și de Horea. Nu mai știu cine făcuse aluzie la numele blăstămat al celui tras pe roată, și un deputat romîn s-a sculat pentru a spune, rece, că este o mare deosebire între Horea și cutare din partea ungurilor de la 1848, fiindcă Horea a luptat pentru dreptate: Dacă vreți exemple de cruzime, căutați-le la naționalitatea dvoastră și nu le puneți în spinarea altora”.

„Roma familiei Borgia” (APOLLINAIRE 1919)

Guillaume Apollinaire, Roma familiei Borgia, trad. R. Ștefănescu (rig. fr. 1919) Mariana, Craiova, 1990, 134 p.

Cuprins
1 Papa Alexandru VI între amantă și cei doi copii ai săi Cezar și Lucreția - Logodnica lui Isus Hristos - Orgiile cardinalilor - Otravă și incest - Drojdia Romei aparținînd familiei Borgia
5 Prefață
Manuscrisul volumului „Roma familiei Borgia”, care face parte din Istoria romanescă, ne-a fost încredințat de văduva unui ilustru istoric în scopul publicării lui, numele autorului urmînd să rămînă însă tăinuit. Unei munci foarte atrăgătoare, ultime părți - aceea a morții papei - urmîndu-i o versiune abandonată de Istorie, noi i-am adăugat un anumit număr de documente ce sporesc intersul istoric al unei cărți nicidecum îndreptate contra religiei sau preoților săi, ea relatînd doar niște moravuri foarte deosebite unele de altele. (G. A.)
7 Prolog
Rolul social al otrăvii în Italia la sfîrțitul secolului XV - Cezar Borgia: „Principele” de Machiavelli - Renașterea și umaniștii - Slăbirea sentimentului religios - Braccio și călugării - Depravarea moravurilor - Puținul preț al vieții omenești
11 I. 
Roma familiei Borgia - Noaptea în palatul Santa Maria in Portici - C. Borgia vine să-și vadă mama, la Vannozza - Intrarea francezilor în Roma - Cezar și ducele de Gandia, fratele său - Papa Alexandru VI între amantă și cei doi fii ai săi - Politica și dușmăniile de familie - Exigențele lui Carol VIII; regele Franței - Deosebirile de caracter între Cezar și Francisc
21 II.
Primirea regelui Franței - Jefuirea palatului amantei papei de către francezi - Cezar Borgia - Cezar Borgia ordonă masacrarea jefuitorilor - Regele Franței îl ia pe sultanul Geme care moare curînd otrăvit de familia Borgia - Întoarcerea la Roma a lui Cezar Borgia luat ca ostatic de regele Franței - Festa jucată de Cezar francezilor - Alexandru VI poruncește asasinarea lui Sforza, soțul Lucreției - Cezar intră la sora lui pentru a executa sentința papală contra soțului ei - Incestul - Fuga lui Sforza - Călăreții lui Cezar urmăresc pe soțul Lucreției - Patronul de tripou din Santa-Maria, codoșul papei - Julie Farnese - Un călăreț mascat denunță poporului incesturile și orgiile familiei Borgiei - Furia poporului - Falsul din lemn - Binecuvîntarea - Capul tăiat
35 III.
Sărbătoarea viilor de la San Pietro in Vineoli - Cardinali și curtezane - Stropirea cu sulf a viilor: metodă veche - Urcioarele galante - Cezar Borgia în laboratorul său - Tăvile de aramă - Sărurile din urină - Arsenicul, mană cerească - Cantarella: otrava familei Borgiei - Antidotul - Moștenirea de la călugărul spaniol - Portretul lui Cezar Borgia - Rivalitatea dintre cei doi frați - Dona Sanzia - Dragostea incestuoasă dintre Cezar și Lucreția - În loc de șiruri de melci în viile de la San Pietro se află șiruri de călugări - Orgia cardinalilor - Jocul „cine găsește, ia” - Cardinali și madone în obscuritate - Julie Farnese și Cezar Borgia - Dragostea Juliei Farnese pentru Francisc, duce de Gandia - Mănăstirea din San-Sixto
47 IV.
Ucigașii plătiți ai lui Cezar se îndoiesc că l-ar fi omorît pe Sforza, care le scapă - Lamentabila moarte a unui călugăr - Pămătuful familiei Borgia - Cezar urmărește pe Sforza - Calul lui Gianino îl învinge pe al lui Cezar - Grajdurile familiei Borgia - Beția lui Cezar Borgia - Asasinarea lui Francisc Borgia, duce de Gandia, purtătorul al steagului de luptă al papei - Stupoare la Roma și în familia Borgia - Lucreția Borgia la mănăstire - Ea denunță crimele familiei sale - Pericolul mărturisirilor familiei Borgia - Înapoierea Lucreției Borgia la Vatican - Ea îl acuză pe Cezar de fratricid - Scrisoarea lui Jean Sforza către Ludovic le More - Familia Borgia pune la îndoială propria otravă - Pîntecele unei catîrce vii, antidotul otrăvii familiei Borgia.
57 V.
Dragostea conjugală a Lucreției pentru Jean Sforza - Visul de măreție al familiei Borgia pentru Lucreția - Unitatea italiană, visul familiei Borgia - Lucreția Borgia și corespondența Vaticanului - Bătrîna metresă pontificală izgonită din cartierul Regola - Soțul Madonnei Vannozza devine căpitan la Torre di Nona - Lucreția trece la Roma drept amanta tatălui său - Gasparo, logodnicul șantajist - Femeile și beletristica la sfîrșitul celui de al XV lea secol italian - Introducerea literaturii „fin in bordello” - Originea cuvîntului „curtezană” - Epitaful Frumoase Imperia - Luxul curtezanelor - Curtezanele înrudite și petrarchiste - Femeia bărbătoasă - Tinerele femei cochet și spirituale din secolul XV - Decameroanele la Lucreția Borgia
65 VI. 
Serbarea nocturnă de la palatul Santa Maria - Paharnicul cu urechile astupate cu ceară - Pajiști - Dezmierdările fermecătoare - Comedia mitologică - Fardul denunțător - Țapii cornuți - Don Eliseo Pignatelli - Răzbunarea Lucreției - Pajii-otravă ai ducelui de Ferrare - Răul francez 
71 VII.
Sincopele lui Alexandru VI - Taurul familiei Borgia - Gropăreasa - Ciudat aîmbinare dintre dragostea filială și cea paternă - L. Borgia cere să plece - Ea vrea ostatici: pe mama sa Vannozza pe Julie, concubina papei.
77 VIII.
Giacomo, pescarul de pe Tibru - Închisoarea de la Torre di Nona - Temnicerul papei, soțul fostei sale amante - Otrava familiei Borgia, la cantarella, își face efectul abia după cîteva  zile - Prizonierul misterios - Încăierările - Papa și pescarul - O sută de cadavre aruncate în Tibru doar într-o singură noapte - Cum a fost comis asasinatul ducelui de Gandia - Adormitul trezit - Fratricidul - Lupta țintuită în masă - „Buggiale” - Cardinalii Ascanio Forza, Monreale și Michele - Papa se spovedește - Anafura din cutia de aur - Papa se reconciliază cu fiul său - Scrisoarea sultanului Baiazid către papă, cerîndu-i moartea sultanului Geme, fratele său - Distih satiric despre simonia papală
93 IX.
Familia, în Italia, la sfîrșitul secolului XV - Soția căpitanului Morino Pisani - Disprețul curtezanilor față de amanți - Șireteniile bărbaților - C. Borgia se răzbună pe amanta cardinalului Ascanio - Fecundarea artificială -  Rugul călugărilor și groapa cu șerpi - Dulapul cu șobolani unde sînt închiși doi amanți
99 X. 
Drodia Romei - Familia Borgia - Piazza Ritonda - Campo di Fiore - Cartierul evreiesc - Taverna „La Scroafa” - Prostituata moralizatoare - Teama de răul francez - Fecioara sub trăsăturile Juliei Farnese - Sfaturile lui La Vespa către fiica sa , viitoare curtezană - Clientela căpitanului Torre Savella - Seratele desfrînatelor de la Ponte Sisto - „Stregas” sau vrăjitoarele - Chiiromanția - Mîna chiromantei - Prevestirea - Virginitățile nepieritoare
111 XI.
Madonna Adriana Orsini, codoașa Vaticanului - Scrisoarea lui Boccacio, episcop de Modena, - către ducele Hercule de Ferrare - Desfrînarea moravurilor mănăstirești - Întîlnirea îndrăgostiților în biserici - Țîrcvonicul, mesager al dragostei - Petrecerea de la castelul din Ostie -Cortegiul L. Borgia - Jocul lumînărilor - Colierul J. Farnese - Prințesele papale
115 XII.
Puterea lui Cezar - Tariful indulgențelor și tariful curtezanelor - Otrăvirea arhiepiscopului Floride - Cezar demisionează din funcțiile ecleziastice
119 XIII.
C. Borgia în Franța - Fastul ducelui de Valentinois - Lucreția, guvernatoarea permanentă a orașului Spolete - Catherine Sforza, învinsă, străbate Roma împovărată cu lanțuri de aur - Otrăvirea nepotului lui C. Borgia - Tragic aiubire dintree Cezar și soția lui don Carviglion - Valentinois oferă mamei cardinalului Orsini inima fiului său între două mii de ducați - Porumbița din perle - Strălucitoare prostituate - Sugrumarea lui Alfonso D Aragon, noul soț al Lucreției - Decapitarea unchiului lui Alfonso - Răpirea fiicei Elisabetei de Gonzague din Urbin
127 XIV.
Pustiirea unei mănăstiri - Scrisoarea tipărită adresată lui Silvius Savello despre simoniile și abuzurile papale - Taurii și vacile - Curtezana și cei cinci soldați - Cîinii Vaticanului - Iapa și armăsarii
131 XV.
Sărbătoarea Sfîntului Petru - Consistoriul - Papa cinează a cardinalul Adriano Corneto - Uitarea cutiei de aur - „Contarella” acționează uneori neîntîrziat  - Papa moare - C. Borgia scapă de otravă - Uluitoarea putrefacție a appei Alexandru VI - Sfîrșitul carierei lui C. Borgia - Civitas meretrix 

„Muntele de nisip” (DUMAS 1889)

 Alexandre Dumas, Muntele de nisp, 2 vol., trad. M. Petrișor & A. Crivăț (orig. fr. 1889), pref. M. Petrișor, Meridiane/Delfin, București, 1990, 255 p. + 301 p.

Cuprins vol. 1
3 Prefață
7 I. Kîslar
18 II. O seară al guvernatorul din Kîslar
30 III. Gavrilovici-i
43 IV. Ofițerii ruși din Caucaz
56 V. Abrecii
69 VI. Renegatul
83 VII. Ruși și munteni
103 VIII. Urechile tătare și boturile de lup
112 IX. Tăietorii de capete
124 X. Secretul
136 XI. Prințul Ali
146 XII. Dragonii regimentului Nijni-Novgorod
156 XIII. Muntele de nisip
169 XIV. Aulul șamhalului Tarnovsky
181 XV. Lesghinii
192 XVI. Karanay
204 XVII. Derbend
216 XVIII. Olina Nesterzov
228 XIX. Marele zid al Caucazului
242 XX. Caravanseraiul lui Șah-Abbas
coperta 4
Pe măsură ce ne apropiam părea că muntele de nisip iese din pămînt, în vreme ce pămîntul se afunda; creștea văzînd ochii, întinzîndu-se asemenea unui mic lanț muntos, ce slujea drept contrafort ultimelor înălțimi ale Caucazului, pe o lungime de aproape două verste.
Am coborît din trăsură ca să examinez nisipul... Acest nisip este mișcător: după fiecare furtună, muntele își schimbă forma. Dar, oricît de puternică ar fi furtuna, ea nu risipește nisipul din cîmpie, iar vîrful muntelui își păstrează înălțimea obișnuită.
Tătarii, care nu și-au putut explic acest fenomen, au găsit cu cale că e mai simplu să inventeze  legendă decît să cerceteze adevărat cauză. La ei, ca și la noi, poetul o ia înaintea savantului.

Cuprins vol. 2

3 XXI Baku

15 XXII. Orașul, bazarurile, moscheea, apa și focul

29 XXIII. Tigri, pantere, șacali, cerbi, păianjeni, scorpioni, țînțari, lăcuste

40 XXIV. Hussein-Șah

48 XXV. Adio Mării Caspice

60 XXVI: Șumaka

74 XXVII. Șamil, soțiile și copiii săi

85 XXVIII. Drumul de la Șumaka la Nuka

93 XXIX. Casa Coroanei

106 XXX. Prințul Tarakov

120 XXXI. Nuka - străzile, lesghinii, bazarul, giuvaergii, șelarii, palatul hanilor

131 XXXII. Udiucii. Lupta de berbeci. Dans și luptă tătare. Mesagerul lui Badridze

143 XXXIII. Plecarea

153 XXXIV. Castelul reginei Tamara

168 XXXV. Tiflis - cei ce sînt spînzurați

174 XXXVI. Ce ce nu sînt spînzurați

183 XXXVII. Sala de spectacol, bazarurile, orfelina

191 XXXVIII. O scrisoare

206 XXXIX. Băile persane

214 XL. Prințesa Ciavciavadze

226 XLI. Captivele

237 XLII. Prințul Ellico Orbeliani

248 XLIII. Gemal-Eddin

262 XLIV. Tiflis

275 XLV. Drumul de la Tiflis la Vladikavkaz

coperta 4

Era întuneric și frig, iar vîntul ne sufla pe la urechi cu furie, și-n mijlocul acestei nopți, pe viscol, singurul lucru care se auzea era sunetul blînd și argintiu al zurgălăului calului înaintaș.

Pentru o clipă am fost siliți să ne oprim. Vizitii noștri nu-și mai luau nici o răspundere pînă nu sondau drumul. Sunetul zurgălăului a încetat, dar s-a auzit un altul al unui clopot de biserică, ce bătea în fundul unei văi.

Mărturisesc că am încercat o senzație nemaitrăită la sunetul clopotului ce se găsea în mijlocul acelui gol înspăimîntător în care ne aflam tot atît de pierduți și scufundați ca și în mijlocul valurilor agitate ale Oceanului.

„Revolta în deșert” (LAWRENCE 1926)

T. E. Lawrence, Revolta în deșert, trad. M. Eliade (orig. eng. 1926), Ecce Homo, București, 1991, 283 p.

Cuprins
5 Prefața traducătorului 
Partea I
11 I. Storrs ajunge la Jiddah
17 II. Călare spre Feisal
26 III. Feisal și recruții săi
34 IV.  Tatonări pe lîngă Yenbo
43 V.  Feisal lovește în nord
54 VI. Tactică și politică
65 VII. Pornind spre Siria
72 VIII. Adevăratul deșert
79 IX. Ospețele triburilor
88 X. Nomazii și viața nomadă
98. XI. Lupta se îndreaptă spre mare
106 XII. Akaba, Suez, Allenby
113 XIII. Ne reorganizăm forțele
117 XIV. Sîcîim pe inamic
124 XV. Mine pe calea ferată
131 XVI. Victorie și pradă
138 XVII. Hotărîm  pe loc un plan de acțiune
142 XVIII. Din nou peste linie
148 XIX. Servicii și predici
Partea a doua
155 XX Cursa spre nord
163 XXI Pîndind un tren
169 XXII. Întoarcerea în lume
176 XXIII. Lupta pentru Tafileh
185 XXIV. Blocați de iarnă
196 XXV. Asediul Maan-ului
203 XXVI. Dawnay atacă Shaim
207 XXVII. Transporturi și aprovizionare
215 XXVIII. Buxton și corpul imperial de cămile
225 XXIX. Spălăm rufele între noi
229 XXX. În avangardă
237 XXXI. Tăiem liniile principale
246 XXXII. Lupta în aer și pe pămînt
251 XXXIII. Ajutorul forțelor aeriene
258 XXXIV. Turcii se năruiesc
268 XXXV. Ne unim cu forțele britanice
274 XXXVI. Intrarea în Damasc
278 XXXVII. Cum se face un cabinet în glumă

Memorandul din 1892 al Partdului Național Român din Trasnilvania (IORGA 1915)

 Nicolae Iorga, Istoria Romînilor din Ardeal și Ungaria, II. De la mișcarea lui Horea pînă astăzi, Lecții ținute la Universitatea București, Editura Casei Școalelor, București, 1915, 

XXI. „Memorandul” și urmările sale

(285) La 1892, delegația partidului național hotărî, îndemnată poate și de căderea atotputernicului despot ministerial Coloman Tisza, în 1890, să se înfățișeze Împăratului cu un nou act de protestare, un Memorand, și conferința a cincea din Sibiu dădu încuviințarea ei: trebuia să se condamne politica maghiară a renegaților doritori să aducă și pe alții la renegarea  care le păta sufletul - așa judeca Ioan Rațiu, care prezida adunarea. Părerea lui Alexandru Mocioni, care era pentru zăbovirea cestui act, fu răspinsă, și tineretul, biruitor acuma, și prin intrarea în comitetul dirigent de 22 membri, păși, prin Vasile Lucaciu  n. 1852 la Apa, studii la Roma, paroh în Sișești), Septimiu Albini, Eugen Brote, Aurel Popovici, Coroianu ș.a., la redactarea Memorandului.

Memorandul e un act bine redactat, aducînd o notă mai nouă, în raport cu concepțiile actuale de drept public.

Natural, un popor puțin amestecat în viața politică activă și care nu-și are conducătorii săi recunoscuți de toți, un popor la care nu este o educație politică trecînd din generație în generație, nu nimerește totdeauna tonul enunțărilor sale, întrebuințînd pe acela de disertație academică într-cu act politic - ceea ce nu trebuie, nici într-un caz. Dar în Memorand sînt foarte bine unite cele două elemente: protestarea respectuoasă împotriva încălcărilor la care, în toate domeniile, prin urmare și în domeniul electoral și în domeniul aplicării legii electorale și în domeniul împărtășirii la funcțiuni și în al tratării culturii elementare în limba romînă, au fost supuși romînii și, pe de altă parte, duioșia ceea care se cuvine să domnească în legăturile dintre supuși și Suveran, indiferent dacă Suveranul vine dintr-o cucerire și (...)