Faceți căutări pe acest blog

luni, 31 decembrie 1990

„KGB” (ANDREW & GORDIEVSKI 1990)

Cristopher Andrew and Oleg Gordievski, KGB. Istoria secretă a operațiunilor externe de la Lenin la Gorbaciov, trad. D. Mihalcea-Știucă, All/Lumea în care trăim, București, 1994 (1990 Great Britain)

XII Hărți

XIV Evoluția KGB

XV Listă de abrevieri


1 Introducere 

15 1.Origini țariste (1565-1917)

29 2.Ceka, Contrarevoluția și „Conspirația lui Lockhart” (1971-1921)

47 3.Informații externe și „măsuri active” în epoca Dzerjinski (1919-1927)

78 4.Stalin și spionomania (1926-1938)

107 5.„Dușmanii poporului” din străinătate (1929-1940)

122 6.Interceptare / decriptare, infiltrare și „cei cinci magnifici” de la Cambridge (1930-1939)

163 7.Al Doilea Război Mondial (1939-1941)

191 8.Marele Război pentru Apărarea Patriei (1941-1945)

242 9.Dominația asupra Europei de Est (1944-1948)

260 10.Războiul Rece: Etapa stalinistă (1945-1953)

296 11.Războiul Rece după Stalin (1953-1963)

333 12.Epoca Brejnev : Estul, Lumea a treia și Vestul (1964-1973)

375 13.Declinul și sfârșitul perioadei de destindere (1972-1984)

436 14.Epoca Gorbaciov (1985)


Anexe

467 A Șefii KGB

469 B Șefii Direcției Întâi Centrale (Informații externe)

470 C1 Organizarea KGB

472 C2 Organizarea Direcției Întâi Centrale a KGB

474 C3 Direcția Întâi Centrală - Cartierul general din Iasenovo

475 C4 Cartierul general din Iasenovo - Clădirea principală

476 C5 Organizarea unei rezidențe a KGB

477 Rezidenți KGB în marile capitale

477 D1 Rezidenții KGB în SUA

478 D2 Rezidenții KGB la Londra

478 D3 Rezidenții KGB la Dublin

479 D4 Rezidenții KGB la Paris

479 D5 Rezidenții KGB la Bonn

479 D6 Rezidenții KGB la Roma

480 D7 Rezidenții KGB la Copenhaga

480 D8 Rezidenții KGB la Oslo

480 D9 Rezidenții KGB la Stockholm

481 D10 Rezidenții KGB în Canada

481 D11 Rezidenții KGB în Australia

482 D12 Rezidenții KGB în Noua Zeelandă

482 D13 Rezidenții KGB în India

482 D14 Rezidenții KGB în Japonia

483 D15 Rezidenții KGB la Helsinki

484 E1 „Testamentul lui Petru cel Mare”

487 E2 Directivele de bază ale NKVD pentru țările din orbita sovietică


492 Note

569 Bibliografie

589 Index


duminică, 30 decembrie 1990

„Construcția ideilor literare” (MARINO)

 Adrian Marino, Construcția ideilor literare, „Tomis”, Constanța, 199?

(...) întrebărilor colective pe care le ridică critica și literatura românească actuală, scrutate cu luciditate și simț al realităților. Încercăm să gândim pentru noi și totodată, în mod împlinit, în numele culturii actuale, al cărui „destin critic” ni-l asumăm. Trecute prin noi, prin modul nostru de receptare și formulare, toate preocupările de acest tip suferă un coeficient inevitabil, nu mai puțin important, de subiectivizare și personalizare. Dar fundalul obiectiv rămâne o mare, permanentă și invincibilă realitate. Cine ignoră acest element construiește, vorba vine, în aer.

Nu stă în intenția noastră de a face în nici un fel, în acest cadru, „procesul” culturii și literaturii actuale (unde unele fenomene de modă, mimetism, superficialitate, „forme fără fond”, de neadecvare la realitățile sociale, morale și intelectuale imediate nu lipsesc) și nici măcar al criticii literare în totalitate. Ceea ce ne preocupă este o problemă precisă, de importanță centrală, și anume: substratul și conținutul de idei estetice al criticii literare, a cărei calitate, evoluție și disciplină sunt adesea, în mod evident, nesatisfăcătoare, cel puțin sub trei aspecte - după noi - esențiale: claritatea, soliditatea și explorarea sistematică.

Dintr-o serie de cauze în a căror analiză deocamdată nu intrăm, peste un fond de idei tradiționale, clasice și mai ales dogmatice, s-au suprapus, îndeosebi în ultimul deceniu, o avalanșă de lecturi foarte moderne, inevitabil neasimilate, nefiltrate, nesedimentate organic. Rezultatul? O mare interferență, concurență și confuzie de idei, o „coexistență” stranie de concepte învechite și de avangardă, de teorii plat „realiste” și „abstracționiste”, de pozitivism și structuralism, de neoimpresionism și estetică „informațională” etc. Peste G. Călinescu se suprapune B. Croce, peste amândoi Wellek și Warren, peste toți Abraham Moles și Mikel Dufrenne și așa mai departe. Totul recuperat „avid”, frenetic, peste noapte și foarte la întâmplare, după hazardul lecturilor de moment, călătoriilor în străinătate, planul de traduceri al unor edituri. A introduce în acest (la unii) cum vrem să-i spunem: mozaic, magazin de actualități, sau potpuriu estetico-ideologic un spirit de oarecare ordine și de asimilare critică, în mod sistematic, în perspectiva unor concepte cât mai limpezi și a unei metode unitare, iată un efort care merită încercat și dus, pe cât posibil, până la capăt.

Din aceleași motive, ceea  ce bântuie - uneori până la saturație - este o anume precipitare, superficialitate, aproximație, divagație și mai ales pseudoeseismul, cultivat de unii cu mari aere de distincție intelectuală, în realitate inconsistent, nebulos și improvizat. Într-o oarecare sferă a jurnalisticii literare, imprecizia conceptelor este bătătoare la ochi, verbalismul și inconsecvența - izbitoare. Pentru unii - verbi gratia - „eseiști” de duzină a avea și a cultiva idei limpezi (ceea ce nu vrea să spună și dogmatice), profesate metodic (ceea ce nu vrea să spună pedanterie sau spirit didactic), pe un fond de lecturi bine selecționate (ceea ce nu vrea să spună erudiție livrescă), în cadrul unui „discurs” sistematic (ceea ce nu vrea spună dogmatism și rigiditate) înseamnă o mare... eroare. Când - dimpotrivă - tocmai neseriozitatea și neadâncirea problemelor, lipsa studiului sistematic, a orientării și documentării teoretice și istorice reprezintă adevărata insuficiență, împotriva căreia o reacțiune (nu obligatoriu deschis polemică) devine necesară.

Lipsește, în sfârșit, ca o consecință inevitabilă, și preocuparea (...) valoarea și funcția sa specifică. Dar și investigația metodică, în adâncime, într-o perspectivă de sinteză și de totalizarea are valoarea sa indiscutabilă. Fragmentarismului excesiv urmează deci să i se opună ori de câte ori este cazul - pentru restabilirea echilibrului - viziunea integratoare, globală: specializării înguste sau „decupate” - orizontul larg, „universalist” și „enciclopedic”. Într-o cultură unde excesul sistematic n-a însemnat niciodată o primejdie, tocmai ideea de „sistem”, „construcție de idei”, „metodă” are, în mod ironic, paradoxal, în unele medii publicistice minore, o presă proastă. Cauza este evidentă: depreciezi, minimalizezi doar ceea ce umilește, îți este refuzat, știi că nu vei realiza niciodată. Complexul de superioritate antisistematic acoperă, în realitate, frustrația, complexul de inferioritate, un stadiu inferior al dezvoltării intelectuale.

Această situație, care nu trebuie exagerată, dar în nici un caz ignorată sau bagatelizată, se reflectă în modul cel mai direct în starea vocabularului critic, a terminologiei literare: destul de aproximativă, empirică, diletantă și, mai ales, la unii, foarte confuză. În legătură cu această problemă a apărut până și o pseudo-teorie ad-hoc: a scepticismului total, a relativismului absolut. Iată o opinie foarte curentă, care are toate notele anonimatului, de unde și caracterul ei reprezentativ: „Critica literară e un domeniu în care „formele” - în sensul speciilor literare - sunt relativ puține la număr, iar preocuparea de a le defini și cunoaște, să spunem așa, un indiferentism definitiv consacrat (?! n. n.). Ce folos cp diverse dicționare propun definiții docte în materie, de vreme ce cutărui „material” i se poate spune tot atât de bine articol, eseu, foileton critic etc”? O mai elocventă și superbă indiferență pentru rigoare, fie și minimală, a conceptelor, un dispreț mai neacoperit pentru un întreg efort istoric, analitic și teoretic, de mari proporții - de la Bayle la Voltaire, de la Chambers la Enciclopedia franceză și la numeroase reluări actuale - ar fi greu de citat. Cu câțiva ani în urmă, o revistă (amintim toate acestea doar cu titlu de document) își punea aceeași întrebare, în termeni dea- dreptul insultători: Cui prodest? Cui folosesc astfel de preocupări? „Și asta tocmai acum - savuroasă autoironie involuntară, n. n. - când istoria, teoria critica literară fac substanțiale eforturi de autodepășire”!

Noi refuzăm acest refuz terminologic și susținem (în baza argumentelor aduse și ale altora care vor urma) că necesitatea clarificării literare este imperioasă, că momentul actual de construcție și consolidare pe fundamente solide cere și o astfel de critică și că noțiunile abuzive, aproximative și haotice impun filtrarea și demistificarea sistematică. Se uzează și se abuzează prea mult de o serie întreagă de cuvinte devenite goale: avangardă, experiment, eseu, modern și altele de asemenea calibru. Rezultatele rectificării pot sta uneori sub semnul incertitudinii și al efemerității tuturor eforturilor omenești. Ele au, chiar în această tristă eventualitate, semnificația lor intrinsecă. Dar că o mică „poliție” a ideilor literare reprezintă o instituție utilă și deci binevenită, iată (nu numai pentru noi!) un adevăr indiscutabil.

marți, 2 octombrie 1990

„Lami” („TOMIS” 1990)

 C. A., Lami, „Tomis”, Constanța, oct. 1990

Lami și icoanele pe stică; Lami și aerosolii; Lami și întruchipările lui din lemn care bucură visele copiilor în noaptea cosmică; Lami și oțelul de Toledo, panopliile lui Lami, medaliile lui coclite de mâlul Dunării; Lami și „Almanahul Mării”; Lami și revista TOMIS (nimic mai doveditor decât ilustrațiile acestui număr); drumurile lui Lami, din nicăieri spre nicăieriul plin de sămânță; Lami și amurgurile de la Capidava; Lami și amprenta timpului risipită printre rădăcinile teiului de la Carsium; Lami figurant în filmul „Dacii”; Lami și zidurile unei biserici tomitane de cretă de pe pereții căreia s-au șters toți sfinții, el rămânând singurul, covârșit de alb; bocancii lui Lami, berea lui Lami; Lami și maladiile lui despre care se exprimă cu frică, dar și cu o dragoste secretă, ca un altfel de cronicar de harem ce e uneori. Doar ștatele de plată, prea sărace și prea puține, pentru a-l măsura, cu adevărat, munca, îl cunosc pe adevăratul lui nume - VLADIMIR HAGIU:

luni, 1 octombrie 1990

„Powershift. Puterea în mișcare” (TOFFLER 1990)

 Alvin Toffler, Powershift. Puterea în mișcare, trad. M. Columbeanu, Antet, București, 1995 (1990 eng.), 480 p.  

3 Prefață de ordin personal


9 Partea Întâi - Noile sensuri ale puterii

11 1.Era powershift-ului
Sfârșitul imperiului. Dumnezeu-în-halat alb. Bombardați de viitor. Făurirea unei boierimi în zdrențe.

20 2. Mușchii, banii și mintea
Puterea de înaltă calitate. Un milion de deducții. Fapte, minciuni și adevăr. Diferența democratică


29 Partea a Doua - Viața în economia supra-simbolică

29 3. Dincolo de era glitz-ului
Commando-urile afacerilor. Dale Carnegie și hunul Attila. Misiunea ascunsă a consultantului

41 4. Forța: componenta Yakuza
Sânge și bani albi-ca-zăpada. Despre zek-i și goon-i. Un monopol al forței. Pușca ascunsă. Traiectoria puterii.

51 5. Averea: Morgan, Milken și... după aceea
Biroul în formă de X. Milken Morgan. Deschizând porțile. Contraatacul. Tampoane și închirieri de mașini. Era post-Wall Street. Zigzagul puterii. Atotcuprinzătoarea luptă pentru controlul global  

66 6. Cunoașterea: o avere formată din simboluri
Înăuntrul țestei. Epitaf pentru hârtie. Monezi proiectante și para-bani. Prăbușiri ale puterii. Banii secolului XXI

75 7. Material-ismo
Noul sens al șomajului. Spectrul muncii mintale. Frunți înguste contra frunți înalte. Ideologia frunților înguste. Ideologia frunților înalte

89 8. Substitutul final
Alchimia informației. Cunoaștere versus capital
 

97 Partea a Treia - Războaiele informațiilor

99 9. Bătălia controlului
Dincolo de luptele cu arme de foc. Parfumul lui Miss America. Pozna cu „banii-de-împingere”. Dincolo de supermarket. Dubla plată. Supermarket-ul inteligent. O amenințare la adresa „șogun-ilor” 

110 10. Extrainteligența
Bach, Beethoven și Wang. Capriciul telefonului. Secrete și secret-are. Șosele electronice. Rețeaua conștientă se sine însăși. Încurcături cu mesajul

122 11. Puterea de rețea
În căutarea docului. Angrosistul trosnit. Proprietăți funciare și căi ferate. Mobilizarea pentru războiul electronic. Bucla clientului. Blitzkrieg în afaceri. Ascensiunea info-monopolurilor?

133 12. Războiul lărgit
Miza de o jumătate de trilion de dolari. Standarde strategice. Plecăciunea principală. Democrația computerelor. Paradoxul normelor. Berea și menuetul cârnatului

144 13. Poliția executivă a gândului
Niveluri de luptă. Campania cu două tabere. Retragerea strategică. Era creierului gigant. Etica informației. Bomba paradoxului

156 14. Războiul total al informațiilor
Căi ferate ruginite și sunete sexuale în hotel. IM-uri și OUT-uri. Spionaj completist. O eroare de 75% 
  

167 Partea a Patra - Puterea în flex-firmă

169 15. Catastrofa boxei
Distrugătorii birocrației. O infinitate de boxe. Putere contra rațiune. Cămilelefanți și cartofi fierbinți. Canale înfundate. Cunoașterea în curgere liberă. Cunoașterea e putere e cunoaștere

183 16. Flex-firma
Sfârșitul companiei de tăiat fursecuri. Decolonizarea afacerilor. Dansând pe mese. Firme familiale ale viitorului  

193 17. Șefi de trib și comisari de corporație
Organizație pulsatilă. Organizația cu două fețe. Organizația tablei de șah. Organizația comisarilor. Organizația biro-baronească. Organizația sconcșilor. Echipa cu auto-start. O diversitate de puteri. Panaceul lipsă. Limitele controlului
 
207 18. Angajatul autonom
Minți care se deblochează. Fermierul neeficace. Noile lanțuri. Proletariatul electronic. Regimul de muncă al zilei de mâine. Persoana non-interșanjabilă. Două imperative. Cererea de acces

220 19. Mozaicul puterii
De la monoliți la mozaicuri. Administrația satârului de carne. Monopoliștii interiori. În burta behemoth-ului. Bogăția relațională. Putere în mozaicuri. Dincolo de corporație

234 CODA: Noul sistem de crearea  a averii
Noul metabolism electronic. O grindină de pretexte. Bogăția zilei de mâine
 

243 Partea a Cincea - Politica de powershift

245 20. Deceniile decisive
Dinastii și democrații. Niveluri de comutare. Politici mondiale. O explozie de etnici. Democrație în mozaic. Minorități-pivot

258 21. Partidul invizibil
Ministerul secolului XXI. Cuvântul de ordine global. Despuiere pentru acțiune. Dispariția ierarhiilor. Instalatori și echipe secrete

267 22. Info-tactici
Secrete ale lucernei și scurgeri dirijate de informații. Sursa mascată. Pumnale în spate și canale prin spate. Complotul pe dublu-canal. La celălalt capăt al firului. Masaje la mesaje. Luptători lăuntrici și șefi atotștiutori

279 23. Meta-tactici
Eschimoși și muncitori-mintali. Adevăr contra putere. Degetul răpit. Cernobâl în urna de votare. Dă-mi-un număr. Înșelăciuni la baza de date. Oameni-fantomă

295 24. O piață pentru spioni
Fluturi și bombe. Limuzinele Kremlinului. Principalii competitori. Troc de secrete. Giganții atot-dominatori. Avioane militare și liste de supraveghere. Linia X contra James Bond. Eco-războaiele care urmează. Privatizarea spionajului

319 25. Info-agenda
Foamea de a ști  Bombe teroriste și victime SIDA. Noul fedback global. Codul Indiana Jones 

331 26. Creatorii de imagini
Societatea multi-canalizată. Sosirea opțiunii. Euroviziunea de după colț. Vânzarea globală. Noii baroni. Făurirea opiniei globale

346 27. Mass-media subversive
Piticul cel rău de la televizor. Trei moduri mass-media. Media-fuziune. Văile ignoranței. Strategia mass-media a revoluționarilor. Sindromul chinez

358 28. Generația „televizomanilor”
Sclavul jucător de golf. Un lux decadent. Mai mult decât compasiune. Activism electronic. Divizarea informațiilor. Noua alianță

371 CODA: Dorul de un nou ev întunecat
Sfânta frenezie. Eco-teocrația. Noii xenofobi


387 Partea a Șasea - Powersfhiftul planetar

389 29. „Factorul K” global
Piramide și lansări spre lună. Economia hainelor-de-gata 

394 30. Rapidul și lentul
Întoarcerea acasă. Proprietatea funciară strategică. Dincolo de materiile prime. Costisitoarea muncă ieftină. Hiper-viteze. Goluri electronice și minorități dinamice

410 31. Coliziunea socialismului cu viitorul
Punctul de fracturare. Mașina pre-cibernetică. Paradoxul proprietății. Cât de multe șurubelnițe „de mâna stângă”. Lada de gunoi a istoriei

420 32. Puterea balanței
Democratizarea morții. Oceanul de capital. Noua arhitectură a cunoașterii. Sovietul cu un picior 

426 33. Triade: Tokyo - Berlin - Washington
Pușca japoneză. Godzila economică. Cursa Juku. Dimineața următoare a Europei. De la stângism la semiologie. Gigantul rănit. Germanii în declin. Impactul Woody Allen O alegere de parteneri

453 34. Gladiatorii globali
Resurecția religiei. Imperiul cocainei. „Opresorul” disperat. Condotierii corporatiști. ONU - plus. Organizații globale de stil nou

464 Coda - Libertate, ordine și șansă

471 Ipoteze

475 Mulțumiri


Coperta IV
„Șocul viitorului” și „Al treilea val” de Alvin Toffler se numără printre cele mai influente cărți ale vremurilor noastre. Acum, în „Puterea în mișcare”, autorul aduce la punctul culminant ideile avansate în operele anterioare, pentru a oferi o viziune cutremurătoare asupra viitorului, care vă va schimba viața.
În lucrarea „Power shift”, Toffler argumentează că, în vreme ce titlurile de prima pagină ale ziarelor se concentrează asupra comutărilor de putere la nivel global, permutări la fel de semnificative au loc în lumea cotidiană pe care o locuim cu toții - lumea magazinelor universale și a spitalelor, a băncilor și instituțiilor administrative, a televiziunii și a telefoanelor, a vieții politice și personale. Însăși natura puterii se schimbă, chiar sub ochii noștri. 
„Powersshift” cartografiază „onfo-war”-urile de mâine și conturează un nou sistem de producție a averilor bazat pe individualism, inovație și informație. Pe măsură ce vechile antagonisme politice se sting, Toffler identifică zona unde vor apărea următoarele diviziuni, incomparabil mai importante - nu între Est și Vest, sau între Nord și Sud, ci  între „rapid” și „încet”.
În „Puterea în mișcare”, Alvin Toffler a formulat cea mai profundă și mai inteligibilă sinteză scrisă vreodată, despre civilizația în apropiere rapidă a secolului douăzeci și unu. Este una din cele mai importante cărți pe care le veți fi citit vreodată. 

Arheologia biblică (TENU 101 Istorie)

 

Arheologia biblică

            Cunoasterea trecutului istoric reprezinta cheia succesului pentru intelegerea prezentului si a fortelor care continuau sa dea forma culturilor,limbilor,granitelor nationale cit si asociatiilor politice.                 

Din punct de vedere istoric, arheologia biblica alaturi de arheologia crestina se poate incadra in arheologia laica propriu-zisa(studierea materialelor pastrate).

As putea mentiona ca aceasta disciplina teologica expune in mod stiintific situatia naturala,religioasa,sociala,economica si culturala a poporului Israel,de la origini pina in anul 70d.H.Sursa de informare fiind constituita din marturisirile Sfintei Scripturi (Biblia) imbinate cu cercetarile istorice si arheologice, oferindu-ne suportul de care avem nevoie pentru intelegerea mai aprofundata in privinta vietii poporului evreu in contextul gindirii si a mentalitatilor antice.Astfel ca pentru o receptare cit mai corecta a realitatilor exprimate in Vechiul Testament,arheologia biblica ofera cadrul necesar deoarece moravurile,obiceiurile,expresiile si conceptiile de atunci sunt diferite cu mult fata de cum suntem obisnuiti in zilele de azi.O incercare de interpretare a textelor biblice fara  cunoasterea contextului cultural si mai ales cel religios nu duce decit la concluzii pripite si superficiale care intuneca imaginea reala pe care ar trebui sa o avem fata de Vechiul Testament si mai ales de Dumnezeu.Importanta cunoasterii Vechiului Testament pentru intelegerea Noului Testament a fost recunoscuta chiar de insusi Mintuitorul(Luca 4),astfel ca ni se dovedeste importanta doctrinara si figurativa pe care o are Vechiul Testament fata de Noul Testament,nu doar ca fiind o concluzie a noastra ci ca o apreciere cu  autoritate a insusi Fiului Dumnezeiesc constient de faptul ca…….’trebuie sa se implineasca toate cele scrise de Mine in Legea lui Moise ,in prooroci si in psalmi(Luca 24,44).

Si Sfintii Apostoli au fost constienti de valoarea  Vechiului Testament care aveau la baza invataturile zise’umbra celor viitoare’(Coloseni 2,17,Evrei 10,1)ce se implineau in Noul Testament.Evanghelistul Matei in intentia de a dovedi ca Iisus din Nazaret  care a fost rastignit a inviat a 3-a zi dupa scripturi este Messia prezis de profeti.Sf.Apostol Pavel a evidentiat rolul tipic pe care il joaca Vechiul Testament in baza caruia persoane si evenimente mentionate in Vechile Scripturi au rol prefigurativ pentru evenimentele mintuitoare provocate de Intruparea Mintuitorului Iisus .Astfel El este Arhiereul Mare ,care a strabatut cerurile (Evrei 4,14) …..si s-a invrednicit de mai multa slava decit Moise, pentru ca acela a fost o sluga credincioasa in casa stapinului,pe cind Acesta este Fiul Stapinului…(Evrei 3,3-5)

Hristos este in veac Arhiereul nostru,preot dupa asemanarea lui Melchisedec(Evrei7).Daca singele jertfelor Vechiului Testament aduceau curatirea trupului celor spurcati,cu atit mai mult singele lui Hristos care,prin Duhul  cel vesnic ,Sa adus  lui Dumnezeu pe Sine,jertfa fara de prihana,ce va curati cugetul nostru de faptele cele moarte,ca sa slujim Dumnezeului celui viu.Adam este chipul celui  ce avea sa vina(Romani5,14)adica numit cel nou prin care....’cei ce primesc prisosinta harului si a darului dreptatii vor imparati in viata prin Iisus Hristos(Rom.5,17).Biblia este baza religiei  si a credintei noastre in Dumnezeu,de altfel si se cunosc o serie  de izvoare  Arheologice biblice:- Izvoarele nescrise(adica dovezile arheologice gasite pe teritoriul Israelului dar si in cadrul popoarelor invecinate care vorbesc despre viata Vechiului Testament,e o colectie de carti scrise sub inspiratia Duhului Sfint pe baza unor fapte reale,petrecute cu adevarat).

Dovezile arheologice au scos la lumina asezari fortificate,unelte ,obiecte de cult,figurine sculptate sau pictate,arme si multe alte lucruri.Toate acestea ofera informatii despre gradul de civilizatie al locuitorilor,cit si preocuparile,religia apartenenta etnica.Cercetarile arheologice au debutat la inceputul sec.XIX datorita unor societati si institutii cu preocupari si specializari atit biblice  cit si arheologice.In Palestina(Tara Sfinta)au fost scoase unele asezari ca: cetatea iebusita Lachis(anul 3.000 i.H)care fusese cucerita de israeliti sub conducerea lui Iosua Navi sec.XIII i.H. si alte cetati cucerite de el ca:Ierihonul(8000-3.150 i.H); Cetatea canaeneana Ai(2.900-2.500 i.H.);Cetatea Iebus aflata pe amplasamentul Ierusalimului,pe muntele templului,cucerita de regele David(sec.XI i.H.)etc.

Egiptul a fost o tara cu care evreii au avut multe interactionari incepind cu -Avraam  care s-a refugiat temporar aici din cauza unei secete;-Iosif ajunge mare demnitar ai Egiptului chemindu-si tot neamul sau,posibil in timpul ocuparii acestei tari de catre regii hicsosi;-Evreii au locuit in Delta Nilului timp de 4 secole,posibil ca pina la intronarea lui Ramsess al II-lea(1290-1224 i.H.);Dumnezeu ia eliberat de robia Egiptului prin intermediul lui Moise(aprox.1250-1230 i.H.);in timpul regalitatii evreiesti relatiile cu egiptenii au fost numeroase,putem mentiona chiar  cartile ‘Regi si Paralipomena’ cit si profetii Isaia si Eremia.

Toate acestea au determinat aparitia influentelor dar si a mentionarii documentelor pe teritoriul Egiptului care vorbesc despre evrei(asemanarile intre cartile canonice didactico-poetice ale Vechiului Testament si unele texte egiptene).Literatura ebraica are la baza o conceptie religioasa monoteista spre deosebire de cea egipteana, profund politeista.Textul ‘Proverbele lui Akigar’ descoperite pe insula Elephantine-Siene din Egipt se compara cu Pildele si Eclesiastul apartinind unui asirian contemporan cu Senaherib si Asarhadon.

Inscriptia de onoare intr-un templu din or.Teba contine numele Israel(pe timpul domniei  lui Merenptah (1220i.H.).In Tell el Amarna,capitala temporara a Egiptului pe vremea faraonului Amenofis al IV-lea(1379-1362 i.H.)s-a gasit cancelaria acestuia plina de tablite de corespondenta cu orase-state din Orientul Mijlociu scrise in limba accadiana,aici se afla si o scrisoare a regelui Abd-hiba din cetatea Urusalim actualul Ierusalim,ce se plingea de amenintarile unor popoare’ habiru’.S-au descoperit pe ins.Elephantine 10 texte aramaice despre evrei.Asiria si Babilon devenite imperii ofera mult material informativ pentru viata oamenilor din Orientul Mijlociu datorita civilizatiei pe care au impus-o ,faptul ca sint popoare inrudite cu patriarhul Avraam,numite popoare semito-asiro-babiloniene.Orasul Ur amintit a existat in realitate,identificindu-se un strat de aluviuni de 3m grosime,apartinind unui potop din 4000i.H.,traind aici patriarhul Avraam in vremea I dinastii din Babilon(1894-1525 i.H);Cetatea Haran descoperita pe cursul superior al Eufratului,avind aceeasi cultura si civilizatie ca Urul;Cetatea Babilonului;scrierea aparuta in cadrul civilizatiei sumeriene(3300i.H.),la inceput pictografica apoi cuneiforma;textele cuneiforme au oferit informatii despre civilizatia israelita si asiro-babiloniana;Cele mai vechi coduri de legi asiro-babiloniene ale regilor Ur-Namu din dinast.3 din Ur(2113-1991i.H.) ,Bilalama din Esmena(sec.XX i.H.),Lipit Istar(1932-1906 i.H.),Hamurabi contemporan cu patriarhul Avraam(1792-1750 I.H)-aceste legi au constituit un progres asupra civilizatiei umane dar  legile mozaice totusi si-au dovedit superioritatea.In Siria cetatea Mari cu populatie semita,pe linga numeroase vestigii pastreaza urme de zigurate(piramide in trepte) considerate model in Mesopotamia inclusiv si turnul Babel,unele elemente descoperite aici au analogii din Vechiul Testament(folosirea altarelor din piatra ,ceremoniile ungerii regilor de catre zeita Istar).Templele erau slujite de preoti care jertfeau animale fara  vre-o selectie ca jertfe de pace sau  de multumire.Fenicia-in textele biblice Liban avea credinta politeista,cu o populatie hamita si o limba semita,fiind in relatii bune cu evreii in timpul regilor David si Solomon.

Intre  Arabia si Tara Sfinta s-au desfasurat un intens comert numit mai apoi ‘drumul tamiiei’.Credinta lor  era politeista,iar popoarele semite din zona aceasta erau amonitii si moabitii,descendenti din Lot(nepotul lui Avraam).Sodoma,Gomora,Adma,Teboim si Toar au fost cetati  la est de m. Moarta descoperite partial de arheologi  in 1924,confirmind texte scripturice Vechiului Testament cu precizari asupra cunoasterii vietii religioase  si sociale a  popoarelor semite.Manuscrisele de la Qumran sunt o descoperire incredibila atit pentru arheologie cit  si pentru  Biblie,in  1949 cercetatorii arheologici au descoperit 11 manuscrise si fragmente de text,cercetarile fiind extinse asupra a 3 zone din pustiul Iuda(Kirber Qumran,Wadi Muraba at,Kirber Mird)din 11 grote s-au scos la iveala 40000 de fragmente ce provin din  600 carti,din care doar 11 s-au recuperat integral,vechimea lor este plasata intre sec.III si I i. H. continutul fiind impartit in 4 categorii:

-Manuscrisele biblice; -Comentariile la anumite carti ale Vechiului Testament si parafrazari la textile biblice; -Creatii literare pe teme biblice sau apocaliptice(Apocriful Genezei,Apocalipsa lui Lameh etc.); -Carti despre viata sociala si religioasa a comunitatilor din Qumran.

Cercetarea textelor a dovedit ca in ansamblul crestinismului ,valoarea dogmatica a Septuangitei a fost neglijata, insa ea a respectat fondul doctrinar si canonul Vechiului Testament autentic.Romano-catolicii adoptind traducerea Vulgatei in sec.V d.H.,iar protestantii cu sec.XVI d.H.au imbratisat textul masoretic(evreu).Manuscrisele au apartinut unei comunitati evreiesti de natura sectara ascetica(secta).

Motivele alcatuirii gruparii se gasesc in istoria poporului evreu in sec.III i.H.de ordin strict religios.Principiile religioase eseniene erau pentru toate paturile sociale,avind si centre construite special pentru a sluji lui Dumnezeu,6 zile din saptamina erau considerate de lucru iar a 7 zi era sfinta si se dedica cunoasterii Legii lui Dumnezeu.  Evaluind dupa  preocuparea de a studia si de a cunoaste Legea,dobindirea capacitatii proorocesti si caracterul doctrinei comunitatii au avut ca rezultat alcatuirea unor adevarate biblioteci cum e cea de la Qumran.

Principalele izvoare scrise ale arheologiei biblice (Sfinta Scriptura,Iosif Flaviu, Filon din Alexandria si Talmudul-palestinian si babilonian)au bogate informatii necesare cunoasterii si intelegerii antichitatilor biblice.Legea lui Moise este de provenienta divina ,unele din legea naturala,altele din obiceiul pamintului(sabatul,casatoria,si altele).Legea Talionului prevedea ca un ucigas sa-si plateasca vina cu propria viata.La fel mai erau si multe alte sacrificii religioase.Tara Sfinta a fost locuita inca din cele mai vechi timpuri de canaaneii,anakeii,evrei,arameii,fenicienii,amonitii,moabitii si popoare nomade .Evreii se ocupau cu pastoritul si agricultura mai apoi au dezvoltat si alte indeletniciri,pe vremea lui Solomon si David comertul era o sursa de dobindire a produselor noi,adica de care nu aveau poporul lor,principalul partener  fiind regatul fenician.

Casatoria insemna comuniunea fizica si spirituala dintre barbat si femeie pentru a alcatui familia (asezamintul rinduit de Dumnezeu in Gradina Edenului)….Asa a dorit Dumnezeu familia primilor oameni si ia binecuvintat pentru a se inmulti si stapini pamintul…Astfel ca acest adevar a stat la baza oricarei organizatii politico-sociale sau religioase.Voi sustine faptul ca legatura dintre popor, conducatori si credinta monoteista a poporului fata de Dumnezeu a fost privita ca o legatura matrimoniala,in baza devotamentului si afectiunii.Familia monogama a supravietuit in cadrul poporului evreu chiar daca si poligamia a aparut pe linia descendentilor lui Cain(cel blestemat de Dumnezeu pentru I omucidere).

Legea data de Moise a dus la limitari ale poligamiei si concubinajului.Copii erau socotiti un dar al divinitatii,iar cei care nu aveau copii erau socotiti blestemati,sau purtatori de vre-un pacat.Pentru a rezolva aceasta situatie critica exista un obicei ca sotia sai dea pe una din sclavele sale pentru ai naste un copil socotit al stapinei.Relatiile dintre copii si parinti erau calde si orice nume dat copiilor trebuia sa  aiba o semnificatie:Rahela=mieluseau,Gad=noroc,Avraam=tata al inaltimilor,David=cel iubit etc.Mai apoi infuientele romane au adaugat si numele tatalui:Bartolomeu=fiul lui Tolemeu,sau nume  de provenienta:Iuda Iscarioteanul,Simon Canaanitul etc.

Sa ne amintim si de sclavie care a fost un flagel al societatii umane inca din antichitate.Patriarhul Avraam avea slujitori,evreii insusi au ajuns sclavi in Egipt.Legile mozaice aveau o viziune mai calda si in privinta sclavilor,astfel ca evreii erau persoane ospitaliere –salutul continind si o binecuvintare.Stiintele si artele au fost puse in cinstea religiei,in scrierea ebraica i s-au adaugat vocalele,la citeva secole dupa Nasterea Mintuitorului,devenind in cazul textului Vechiul Testament ’textul masoretic’.Vechiul Testament e scris in alfabetul paleo-ebraic(hamito-semite).

Pentru evrei moartea reprezinta plata pacatului,o trecere in lumea de dincolo,iar bolile ce surveneau erau pedepse,evreii aveau ritualele lor de ingropare a mortilor.Pacatele impotriva lui Dumnezeu reprezentau un pacat impotriva armoniei universale.Crucificarea se practica la greci,persi si romani.

Cultul mozaic –era actiunea de cinstire a lui Dumnezeu,Avraam fiind ales pentru pastrarea religiei si cultului divin adevarat.In Egipt evreii jertfeau animalele considerate sacre de egipteni (vitelul de aur-idolatrizarea divina).Moise organiza si perfectiona cultul divin mozaic pentru a ajunge la misiunea dubla a lui Israel(adica pastrarea credintei in unicul Dumnezeu si pregatirea omenirii pentru venirea Mintuitorului),el a construit Cortul Marturiei(dedicate cultului divin public),avind ca obiecte din Sfinta:altarul tamierii,masa punerii inainte, candelabrul cu 7 brate,chivotul Legii din Sfinta Sfintelor si alte obiecte sacre.

Templul lui Solomon a fost construit dupa modelul Cortului Sfint,fiind mai apoi jefuit de Nabucodonosor pierzindu-se Chivotul Legii in 597 i.H.si in 585 i.H. templul fiind distrus din temelie.Personalul de cult erau levitii ,preotul si arhiereul.Actiunile de cult obisnuit erau jertfele si rugaciunea,iar de cult extraordinar era circumciderea,sacrificiul Legamintului si sacrificiul vacii rosii.Jertfele nesingeroase erau piinea si vinul.Alte actiuni cu caracter religios erau Primitiile(primele roade),fagaduintele solemne, binecuvintarea, juramintul,purificatii levitice(adica prin spalare) si cultul zilnic .Doua sarbatori durau 7 zile(Pastele si Sarbatoarea Cortului)cea  mai des intilnita era sarbatoare Sabatul(a se odihni),cuv.’Sabath’are intelesul si de an,din 7 in 7 ,evreii sarbatoreau anul sabatic(anul iertarii,anul Domnului).Se formasera grupari si partide religioase( fariseii ,carturarii ,saducheii, samaritenii ,irodienii ,elenistii).

                   Vom sustine faptul ca Legea mozaica este rod al revelatiei divine si al  geniului lui Moise,care apartine divinului in esenta si umanului in forma.Sfinta Scriptura este sfinta deoarece expune faptele istorice,adevaruri religioase descoperite si indemnuri practice necesare oamenilor in viata.Scopul studiului biblic este de a face posibila intelegerea cit mai corecta a Sf. Scripturi,iar pentru asta e necesar sa o intelegem prin caracterul divin al Bibliei,acela de carte Sfinta.

Exista 26 de carti religioase pe care oamenii credinciosi cred ca sunt inspiratie divina (Vedele, Bhadvad-Gita, Mahabharata,Coranul,Cartea Mormonilor,Tripitaka)din aceste carti nici una ,macar una nu contine vre-o profetie implinita, Biblia s-a dovedit a fi asa exacta incit  arheologii se refera la ea ca la un ghid atunci cind incep noi zone de cercetare.De aici rezulta ca Sfinta Scriptura este Sfinta si canonica,de origine divina,deci unica,ea fiind ‘Cuvintul lui Dumnezeu’.Canonul este un catalog al cartilor bisericesti,treptat s-a format si canonul iudaic.Evreii pina astazi au 39 carti in canon si pe care le avem si noi ortodocsii,romano-catolicii au in canon 45 de carti numite ’deuterocanonice’,Biserica ortodoxa le considera insa necanonice.Cele mai vechi Biserici(armeana,copta,etiopiana etc.)au pastrat in canon si cartile anaghinoscomena.

Dovezi pentru caracterul inspirat al Vechiului si Noului Testament prin numeroase texte scripturice,traditia iudaica marturisind ca scrierile rabinilor si Talmudul sint dovezi clare in acest sens,traditia crestina afirma caracterul inspirat al Vechiului Testament,fapt remarcat inca din sec.I d.H.

Biserica marturiseste ca toate scrierile canonice sunt integral inspirate.

In concluzie integritatea dogmatica s-a pastrat,insa cea verbala nu din cauza imprejurarilor istorice sau a neputintei umane.Textul Vechiului Testament are o dubla recenzie:ebraica si greaca,ambele fiind autentice.In baza analizei documentelor vechi ,codicilor manuscriselor,critica textului  incearca restabilirea textului original.Vechimea unui codice e indicat de semnele critice paleografice.Exista colectii si liste de codici manuscrisi ebraici cca 15-16 mii codici aflati in diferite biblioteci ale lumii,cei mai vechi datind din sec. IX d.H.,in limba ebraica sunetele nu se notau grafic ci doar consoanele.Talmudul prezentind restabilirea textului original.In limba romana cel mai vechi text biblic din Vechiul Testament este ’Psaltirea Scheiana’ datind din sec.XV-lea.In 1914 este tiparita intreaga Biblie in editia Sf. Sinod,in 1944 apare Biblia,adica Dumnezeiasca Scriptura,tradusa de Patriarhul Nicodim.Clasicii greci din antichitate(de la Homer la Herodot)au scris despre popoarele din estul Mediteranei.Datorita acestor scrieri lumea occidentala a fost multa vreme intrigata de piramidele si templele Egiptului,de mumiile si papirusurile egiptene la fel si monumentele ,tablitele Babilonului.In Tara Sfinta in locurile unde se banuieste ca au avut loc evenimentele semnificative ale istoriei biblice sunt construite biserici si moschee vechi de secole,iar in intreaga regiune pot fi vazute ruine antice.

Sapaturile arheologice au inceput in Italia cu peste 250 ani,in urma,in siturile de la Herculaneum (1738) si Pompei(1748)benefica pentru studiul Noului Testament,insa datorita si lui Schlliemann(1822-1890)care a descoperit in Grecia cetatea Troia,unii cercetatori ai Bibliei s-au gindit ca arheologia ar putea sa slujeasca la studiul Bibliei si a lumii ei.  Ur din Caldeea,caminul lui Avraam (Geneza 11:28,31) a fost excavat de Sir Leonard Woolley in 1922-1934.Cel mai vechi document scris vreodata in Ierusalim a fost scos la lumina de o echipa a Hebrew University,datind din sec.XIV i.H. fragmentul contine simboluri cuneiforme in limba akadiana gasite sub un turn din sec.X i.H. pe vremea lui Solomon. Alt grup de exploratori chinezi si turci aflati in cautarea relicvelor biblice au anuntat recent ca e posibil sa fi descoperit Arca lui Noe la o altitud.de 4000 metri,pe muntele Ararat din Turcia,datindu-se cu ajutorul radiocarbonului stabilind originea 4800 de ani in urma,perioada de coincidenta cind a avut loc Potopul lui Noe.Dovezile arheologice sunt din pacate limitate si fragmentate.

Avind 39 de autori diferiti ,Biblia a fost scrisa intr-un interval de aprox.1500 ani.Primele carti scrise catre 1500-1400 i. H. autor fiind Moise,ultima carte Apocalipsa-scrisa de Apostolul Ioan catre sf.sec.I d.H.alti autor(David si Solomon,Amos,Daniel,Matei,Luca ).Biblia sugereaza ca pamintul este rotund in timp ce unii savanti,filozofi ai antichitatilor ca Plato,Aristotel,Ptolemeu sustineau ca el este plat,(exista citeva pasaje biblice ce spun acest adevar….’jucind pe rotocolul Pamintului Sau….El sade deasupra cercului Pamintului…)Biblia la fel afirma ca pamintul nu se sprijineste de nimic si ne vorbeste despre spatii nesfirsite care exista intre corpurile din univers si ca pamintul a fost masurat si cintarit la creatiune,la fel si aerul are greutate,si ca raportul dintre suprafata uscatului si cea a apei este de 1 la 3,ne vorbeste si despre Legea a 2-a a termodinamicii.Toate acestea au fost scrise cu multi ani in urma inainte de a fi descoperite si cercetate.Astfel evaluind tot ce afirma Biblia este Adevarat dar si misterios.               Pot confirma din propria mea experienta si din experienta altora ca arheologia biblica poate trezi si stirni interesului Bibliei.Si nu trebuie sa uitam niciodata de faptul ca multe parti specifice ale Bibliei au existat cu siguranta si ca au fost dovedite deoarece exactitatea ei continua sa fie      validate inca de’ lopata arheologica’.                                                                                                                                                                                                   

Biblia este un izvor de cunoastere,e piatra de temelie a crestinatatii si cartea de capatii a peste 1mld. de credinciosi din intreaga lume.Aceasta Carte detine numeroase mistere,o suita de subiecte si episoade cu ‘atingere’ divina in care noi cautam raspunsuri…Zece dintre acestea disting prin mistificarea tesuta in jurul lor: 1)Sf.Graal(pocalul sau a fost folosit de Iisus in Cina Cea De Taina); 2)Chivotul  Legamintului (cufarul masiv poleit cu aur ,ce pastra relicvele sacre si cele 10 Porunci); 3)Sodoma si Gomora(orase care nu se stie exact daca au existat); 4)Gradina Edenului(din perspective stiintei se presupune ca ar fi fost in regiunea celor 4 riuri Pison,Gihon,Tigru si Eufrat dar cel mai probabil in tinutul Etiopiei); 5)Codurile Biblice(mesaje incifrate)care dezvaluie anumite evenimente; 6)Triburile pierdute(cele 10 triburi ale lui Israel);   7)Faraonul Exodului(perioada cind Moise a despartit Marea Rosie 1445 i.H.ar fi fost la putere faraonul Amenhotep al 2-lea sau Thutmose al 3-lea); 8)Arca lui Noe(probabil in muntii Ararat);  9)Sarpele ispititor(cum aratau animalele inaintea pacatului ispititor); 10)Fuga lui Cain(daca mai existau oameni pe pamint in afara de Adam ,Eva, Cain si Abel).                                                                        

In concluzie :Arheologia are de-a face cu realitatea (vestigii,cladiri,orase,tari ,fapte tangibile sau chiar evenimente din trecut,in Biblie insa este nevoie tot mai mare de cercetari arheologice minutioase in Orientul Mijlociu ,desi arheologia se afla inca intr-un stadiu destul de mic,incepe sa umple detaliile marii povestiri biblice din cele mai vechi inceputuri ale ei.

 

miercuri, 1 august 1990

Concurs la Secția Copii a Biblioteii Județeane Constanța („TOMIS”)

 La dispoziția dumneavoastră

Grupul de elevi ai cenaclului „Steluța” Medgidia

Ca și cum v-am fi ghicit dorința, am luat deja decizia de care ne scrieți. La Biblioteca Județeană pentru copii din Constanța puteți afla detalii despre concursul ce va avea loc la jumătatea lunii septembrie din inițiativa cenaclului „Sandy Bell”, la care vă așteptăm. E bine să vă grăbiți, fiindcă e vorba și de o bibliografie și o temă. Dar e bine să luați singure inițiativa de a vă întruni, de a lansa invitații, de a organiza întâlniri cu alte cenacluri etc.

vineri, 27 iulie 1990

„Triumful națiunilor” (CARRERE 1991)

 Helene Carrere d`Encausse, Triumful națiunilor sau Sfârșitul imperiului sovietic, ed. II, trad. S. Oprescu (Paris 1991), Remember SIC Press Group/Politica la zid 2, București, 1993, 316 p.


5 „Tovarăși, avem tot dreptul să spunem că am rezolvat problema naționalităților. Revoluția a deschis calea egalității în drepturi în plan atât juridic, cât și social și economic, ea a contribuit din plin la egalizarea nivelelor de dezvoltare economică, socială și culturală din toate republicile și regiunile, ale tuturor popoarelor. Prietenia dintre popoarele sovietice este una dintre cele mai mari cuceriri ale Revoluției din Octombrie. Fenomen unic în istoria mondială, această prietenie este pentru noi reazemul principal al puterii și solidității statului sovietic.” Mihail Gorbaciov (Raportul la ședința comună a CC al PCUS, Sovietului Suprem al URSS și Sovietului Suprem al RSFSR cu ocazia celei de a 70 a aniversări a revoluției, Moscova, 2 nov. 1987, p. 47) 

„Este absolut necesar să reamintim că odinioară, înainte ca mișcarea istoriei ruse să fie oprită  [de revoluția din 1917], eram niște oameni normali, știam să deosebim binele de rău, știam să vedem și să auzim”. Aleksandr Țipko („Moskovskie Novosti”, nr. 26, 1990, p. 3) 


Cuprins


7 Introducere 


11 Partea întâi - Neputința de a înțelege

13 Capitolul I Ce fel de perestroika pentru imperiu?
Reușita imperială în declin
O derivă a comportamentelor locale
Reconstruirea imperiului
Rușii în ajutorul URSS-ului

25 Capitolul II „Mafiocrația”
De la corupție la mafie: problema uzbekă
Vechiul „răufăcător”
Corupția, pretext al rusificării: Kazahstanul


41 Partea a doua - Explozii

43 Capitolul III „Kazahstanul pentru kazahi!”
Nu conducerii rusești
„Noi suntem cei mai numeroși”
Fiecare pentru sine?
Din nou „internaționalismul”

59 Capitolul IV Libanizarea Caucazului
„Un popor, o republică!”
Un pogrom programat
Uneori, încercând să câștigi timp, nu faci decât să-l irosești
Pe ruși!
De la compromis la război civil
Libanizarea
Puterea sovietică sub semnul întrebării

87 Capitolul V Duminica neagră
Situația confuză din Abhazia
De la escaladare la masacru
Tienanmen la Tbilisi
Întrebări fără răspuns
„Un bun georgian este un georgian mort”

111 Capitolul VI Valiza ori sicriul
Ura față de celălalt
În centrul conflictului: respingerea imigranților
Universul disperării
Fraternitatea islamică?


129 Partea a treia - Sfârșitul federalismului

131Capitolul VII „Dubla putere”
Avangarda - fronturile populare baltice
Contagiunea
Concilierea națiunii cu democrația
Victorii simbolice - lanțurile unității
Victoria concretă : bătălia electorală
Victoria zilei de mâine: limba

161 Capitolul VIII De la suveranitate la independență
Câștigarea suveranității
David împotriva lui Goliat
Goliat încurcat
„Modelul” baltic

191 Capitolul IX Rusia împotriva URSS-ului
Salvarea trecutului 
Rusia privită în ochi
Gorbaciov și naționalismul rus
Pluralismul național rus
Viitorul politic al națiunii ruse
Sondajul real: alegerile din 1990


217 Patra a patra - După imperiu

219 Capitolul X De la Federație la Casa Comună
Provocarea constituțională
Un Centru puternic, republici puternice
Președinție imperială și federație
Legea asupra „non-secesiunii”
Instituțiile în ajutorul puterii

241 Capitolul XI Un popor nou: „Persoanele strămutate”
Câți sunt cei strămutați
Popoare în căutarea unui teritoriu
Ce să faci cu popoarele strămutate?


253 Concluzii - Națiune contra democrație sau națiune și democrație

261 Note


275 Addenda - Organizarea descompunerii Uniunii Sovietice
Care Uniune? Cine va face parte din ea?
Puciul și sfârșitul speranțelor „federale”
Comunitatea economică, substitut al Uniunii politice?
Un proiect nou, un nou eșec
Ucraina - Rusia, adevărata dezbatere
Tulburările interne din republici


309 Indicații bibliografice


316 De aceeași autoare

L-Empire eclate, Paris, Flammarion, 1978
Lenine, la revolution et le pouvoir, Paris, Flammarion, 1979
Staline, ordre par la terreur, Paris, Flammarion, 1979
Le Pouvoir confisque, Paris, Flammarion, 1980
Le Grand Frere, Paris, Flammarion, 1983
Le Destalinisation commence, Paris-Bruxelles, Complexe, 1986
Ni paix ni guerre, Paris, Flammarion, 1986
Le Grand Defi, Paris, Flammarion, 1987
Le Malheur russe, Essai sur le meutre politique,  Paris, Fayard, 1988
La Gloire des nations, Paris, Fayard, 1990; ed. II, adăugită, 1991
Victorieuse Russie, Paris, Fayard, 1992
L-URSS de la Revolution a la morte de Staline. 1917-1953, Paris, Seuil, 1993

Premii
„Aujourd-hui”, 1978
„Louise Weiss”, 1988

coperta IV „La începutul anilor 90, întrebarea atât de dragă a lui Lenin - Care pe care? - și-a găsit răspunsul în Uniunea Sovietică și în Europa pe care a dominat-o timp de o jumătate de secol. Răspuns lipsit de orice ambiguitate: sentimentul național a împins comunismul în istoria utopiilor moarte.

Acest eșec subit al comunismului, sub loviturile conjugate ale comunităților naționale hotărâte să-și determine singure destinul, a avut loc mai întâi în URSS. Firească întâietate: comunismul a pornit din Rusia; Uniunea Sovietică, urmașa Rusiei, s-a străduit să-l impună în exterior. numai din slăbiciunea ei se putea naște criza generală a sistemului reprezentat de ea. Solidaritatea între popoare, această comunitate de state sporită mereu și dorită de Moscova s-a întors, într-o bună zi, împotriva sistemului și i-a dat lovitura de grație.”


duminică, 1 iulie 1990

SIDA la Constanța postcomunistă (MARGA 1990)

 Interviu realizat de dr. Ecaterina Marga

(...)

- Pentru că SIDA a evoluat la Constanța cu anumite particularități, vă rog să ne vorbiți despre profilaxia acestei boli

+ Epidemia de SIDA are un caracter particular la noi în țară și mai ales la Constanța. Așa spun toți specialiștii veniți din partea OMS și din Franța, SUA, Belgia, Germania. De ce are un caracter particular? Pentru că nu s-a mai văzut în nici o țară o epidemie cu caracter exploziv care să cuprindă așa de multe cazuri cu cale de transmitere parentală. Sunt afectați mai ales copiii din leagăn, dar și alți copii care au primit transfuzii de sânge. Numărul lor crește formidabil de la o zi la alta. Până acum eu am fișele și am văzut mai mult de 300 de copii. Sunt grupați în mai multe locuri: la Leagănul Cernavoda, Năvodari (acum în curtea Spitalului Municipal), la Medgidia. Nu putem cuprinde în această secție a bolilor infecțioase decât copii în stadiul final al bolii; în jur de 60 avem acum în secție, deci adunând copii din tot județul care sunt în ultimul stadiu al bolii.

Am putut grupa copii și în alte părți, pentru că acest virus nu se transmite altfel decât pe cale parentală.

Dacă se iau măsurile cele mai elementare, normale într-o secție de boli infecțioase și în orice secție de pediatrie, posibilitatea de transmitere a infecției e nulă.

De câteva luni nu ne mai este teamă că personalul se poate contamina cu acest virus. Ne este teamă de ce s-a întâmplat până la luarea acestor măsuri de protecție, deoarece bănuim că infecția cu virusul imunodeficienției umane a debutat la Constanța pe la sfârșitul anului 1988, mai ales în secțiile de pediatrie. Ca specialistă în SIDA, prevăd că o să mai avem probleme cu totul deosebite în următoarele 6 luni: copiii care au primit sânge cu 6 luni în urmă ne așteptăm ca în următoarele 6 luni să facă boala în forma gravă și chiar să decedeze. Dar, după aceea, ne așteptăm la o epidemie la adulți și, mai ales, la femeile care au primit transferuri de sânge (secțiile chirurgie și secțiile ginecologie) cu sânge care nu a fost testat pentru HIV.

De trei săptămâni se se trimite tot sângele recoltat la București pentru a fi testat. Numai sângele bun este transfuzat la bolnavi. Măsura trebuia luată de foarte multă vreme, dar, din păcate, nu a fost luată decât acum. 

- Ce priorități sunt luate în considerare pentru efectuarea diagnosticului serologic?

+ Acolo unde bolnavii pot fi îngrijiți la domiciliu, nu este obligatorie internarea. Noi vom testa mai întâi suspiciunile clasice de boală, vom testa donatorii, familiile celor bolnavi, persoanele cu comportament sexual libertin, homosexualii. Vom trece apoi la testarea personalului medico-sanitar. Au venit atât de multe echipe din partea OMS și din alte țări, încât sperăm să facem față situației.

*

În județul Constanța au fost depistați 405 seropozitivi, 56 au murit, 200 au ARC (Aids Related Complex - manifestări asociate), 23 sunt purtători de HIV. În imensa lor majoritate, bolnavii provin din leagăne și cămine de copii. Cazurile declarate de SIDA numără 30 de inși. Cele trei categorii de bolnavi sunt: seropozitivii asimptomatici (purtători, aparent sănătoși, de virus), seropozitivii cu simptomatologie asociată cu SIDA (ARC) și cei bolnavi de SIDA -boală majoră declarată. Știind că virusul se transmite doar pe cale sexuală sau pe căi sângerânde, primele două categorii de bolnavi pot avea statut social normal, încadrați în muncă și ducând viață de familie, desigur după ce vor fi instruiți asupra riscului de contagiune pe care îl reprezintă. Copiii aparținând primelor două categorii se vor bucura de o viață de familie normală, știind că SIDA nu se transmite pe cale aerogenă sau prin contacte interumane obișnuite. Cei din grupa a treia trebuie spitalizați în secțiile cu profil de boli infecțioase.

joi, 3 mai 1990

„Istoria romantismului” (GAUTIER 1872)

 Theophile Gautier, Istoria romantismului, 2 vol., trad. (franceză 1872) și note M. Izverna, Minerva/Biblioteca pentru toți 1348-1349, București, 1990 

II.

5 Gautier despre el însuși

16 Gavarni

28 Domnișoara Rachel

32 Progresele poeziei franceze

110 Balzac

183 Lamartine

193 Alfred de Musset

197 Doamna de Girardin

205 Heinrich Heine

215 Charles de Baudelaire

277 Moartea lui Baudelaire

joi, 26 aprilie 1990

„Icebergul” (POPESCU 1990)

 Dan Popescu, „Icebergul”. Secvențe din epopeea dezvoltării, Albatros, București, 1990


5 Introducere


Partea I: Repere în timp și spațiu
10 Cuceritori și eroi
24 Anzii în flăcări
60 „Vine trenul!” - începutul unei lumi
91 Reacție la șoc: „Gheață sau foc sub zăpadă?”

Partea II: Idealul de nestins al libertății
98 Însemnele eternității
103 „Uniți în cuget și simțiri”
113 Gând și fapt lângă inima țării
120 Pe urmele unor fotografii

Partea III: În culisele dezvoltării
125 Epopeea diamantelor
160 „Imperiul clandestin”
174 Un play-boy fără succes în afaceri

Partea IV: Sfârșit agitat de secol
204 Preambul
206 Crizele sunt explozii cu rădăcini în timp
212 Prefață la un posibil scenariu
220 „Icebergul”
245 „Cifrul” căilor salutare


257 Încheiere