Istoria parcului Oatlands de pe fluviul englez Tamisa (JEROME 1889)

< (...) Pe malul drept, lăsăm în urma noastră parcul Oatlands*, veche și vestită reședință, pe care Henric al VIII lea** a furat-o de la cineva - nu-mi amintesc de la cine anume - și în care a locuit. Parcul are și o grotă, pe care poți s-o vizitezi în schimbul unei taxe de intrare. Se zice că e minunea minunilor, cu toate că, personal, nu găsesc nimic deosebit în ea. Răposata ducesă de York, care a locuit la Oatlands, era moartå după cîini. Avea o mulțime. A pus să i se facă un cimitir anume pentru ei, în care să-i îngroape după moarte, și în care zac și astăzi vreo cincizeci de dulăi. Fiecare cu placa lui de marmură și epitaf propriu. Fie vorba între noi, cred că bieții cîini o merită tot atît de mult ca orice creștin. (...) >

Sursa
J. K. Jerome, Trei într-o barcă, trad. L. Levițchi, ed. Tineretului, București, 1966.


Notă M. T.
* Reședința Oatlands din comitatul. a fost obținută în 1538 de Henric, care a reconstruit-o, fiind folosită de succesorii săi din dinastiile Tudor și Stuart pînă în 1649. (eng.wikipedia.org)
** Henric Tudor (1491-1547) = Fiul regelui Henric VII (1485-1509). Rege al Angliei și Irlandei ca Henric VIII (1509-1547). (www.historia.ro)

Insula Magna Charta de pe fluviul englezesc Tamisa (JEROME 1889)

< (...) Ne-am abătut și pe insula Magna Charta, ca să aruncăm o privire asupra pietrei care se află într-o căsuță de acolo și despre care se spune că pe ea ar fost semnată Marea Chartă* - cu toate că eu însumi mă feresc să afirm dacă a fost semnată sau nu acolo, ori, după cum spun unii, pe celălalt mal, la "Runningmede".În sinea mea, totuși, sînt ispitit să dau crezare versiunii cum că s-ar fi semnat pe insulă. Dacă aș fi fost unul din baronii vremii aceleia, aș fi stăruit pe lîngă tovarășii mei ca regele John să fie adus pe insulă, unde un mușteriu atît de flușturatic ca el. ar fi avut mai puțină libertate de acțiune. (...) >

Sursa
J. K. Jerome, Trei într-o barcă, ed. Tineretului, București, 1966, pp. 193-194.

Notă M. T.
* La 15 iunie 1215, la Runnymede,baronii englezi l-au obligat pe regele Ioan "fără de țară" Plantagenet (1199-1216) să semneze Magna Charta Libertatum, document în latină prin care acesta recunoștea "libertățile" supușilor săi. Începutul procesului istoric de democratizare a Angliei. (www.historia.ro)

Cezar. versus Cassivelaunus pe fluviul Tamisa (JEROME 1889)

< (...) La "Șarampoii* de la Corway" - primul cot pe care-l face Tamisa mai sus de podul de la Walton - s-a dat o bătălie între Cezar** și Cassivelaunus***. Cassivelaunus pregătise fluviul în cinstea lui Cezar, împînzind toată albia cu șarampoi (a avut, bineînțeles, grijă să agațe și o pancartă pe care scria: "Păzea!"). Cezar, însă, tot a trecut. Nu era chiar atît de lesne să-l desparți pe Cezar de fluviul ăsta. De un om ca el am avea nevoie acum prin preajma răstoacelor. (...) >

Sursa
J. K. Jerome, Trei într-o barcă, trad. L. Levițchi, ed. Tineretului, București, 1966, pp. 138-139.

Note M. T.
* șarampoi = Par lung și gros folosit la construirea picioarelor de pod. (dexonline.ro)
** Caius Iulius Caesar (101 î. H. - 44 î. H.). (www.historia.ro)
*** Cassivelaunus = Șeful unui trib celtic de la nord de Tamisa, care a condus rezistența împotriva celei de a doua expediții a lui Cezar în Anglia, din anul 54 î. H. (www.britannica.com)

Regele englez Henric VIII și Anna Boleyn (JEROME 1889)

< (...) Pe terenurile casei Ankewyke (chiar lîngă Punctul Picnic) sînt ruinele unui schit vechi, prin împrejurimile căruia se zice că Henric al VIII lea* o aștepta și o întîlnea pe Anna Boleyn**. De altfel, se mai întîlnea cu ea și la castelul Hever***, în Kent****, și undeva pe lîngă St. Albans*****. Trebuie să fi fost foarte greu pentru englezi în acele zile un locșor în care acești tineri nesăbuiți să nu se giugiulească! (...) Cam așa trebuie să se fi petrecut lucrurile cînd Henric al VIII lea, um băiețandru fără minte, îi făcea curte micuței Anna. Probabil că ori de cîte ori oamenii din Buckinghamshire****** îi întîlneau făcîndu-și jurăminte de dragoste lîngă Windsor******* și Wraysbury********, exclamau: "Cum? Voi, aici?" Iar Henric, îmbujorîndu-se la față, răspundea: "Da, tocmai am trecut pe aici să văd un prieten", iar Anna, de colo: "Îmi pare grozav de bine să vă văd! Nu e nostim? L-am întîlnit pe domnul Henric al VIII lea pe alee - avem amîndoi același drum". Apoi oamenii își vedeau de-ale lor și-și spuneau: "Cît mai ține giugiulitul ăsta, am face mai bine s-o ștergem de aici. Ce-ar fi să plecăm în Kent?" (...) Plecau în Kent, iar primul lucru peste care dădeau acolo erau Henric și Anna, făcînd tot felul de nebunii în jurul castelului Hever. - La naiba! înjurau ei. Să plecăm și de aici. E pur și simplu insuportabil. Să ne ducem la St. Albans, e un ungher drăguț și liniștit. Iar la St. Albans îi așteptau cei doi îndrăgostiți, sărutîndu-se cu foc sub zidurile mănăstirii. Bieții oameni n-au mai avut încotro și s-au făcut pirați, pînă la oficierea cununiei celor doi. (...) >

Sursa
J. K. Jerome, Trei într-o barcă, ed. Tineretului, București, 1966, pp. 194, 196-197.

Note M. T.
* Henric Tudor (1491-1547) = Fiul regelui Henric VII al Angliei și Irlandei (1485-1509). Rege al Angliei și Irlandei ca Henric VIII (1509-1547). (www.historia.ro)
** Anne Boleyn (1501?1507-1536) = Fiica nobilului diplomat Thomas Boleyn. A doua soție a regelui Henric VIII (1533-1536). Mama reginei Elisabeta I (1558-1603). Executată pentru adulter. (www.historia.ro)
*** Castelul Hever, datând din secolul XIII, a fost casa copilăriei Annei Boleyn. (www.hevercastle.co.uk)
**** Kent = Comitat ceremonial (istoric) pe litoralul sud-estic al Angliei. (ro.wikipedia.org)
***** Saint Albans = Oraș în comitatul ceremonial Hertfordshire din estul Angliei. (ro.wikipedia.org)
****** Buckinghamshire = Comitata ceremonial din sudul Angliei. (ro.wikipedia.org)
******* Windsor = Oraș în comitatul ceremonial Berkshire din sudul Angliei. (ro.wikipedia.org)
******** Wraysbury = Sat în Berkshire. (eng.wikipedia
org)

Istoria orașului Walton din Anglia (JEROME 1889)

< (...) Am lopătat în susul fluviului* pînă la Walton, localitate destul de mărișoară pentru un oraș riveran. (...) Se înțelege de la sine că Cezar** avea o mică reședință a lui la Walton - o tabără, un val de apărare sau ceva în genul acesta. Cezar era îndrăgostit de cursul superior al fluviului. Și regina Elisabeta*** a cutreierat aceste meleaguri. Cromwell**** și Bradshaw (nu cel cu "mersul trenurilor"*****, ci acuzatorul****** regelui Charles*******) au locuit și ei aici, cîndva. Cred că alcătuiau o pereche foarte reușită. În biserica din Walton se găsesc un fel de chingi de fier, pe care cei de altădată le întrebuințau pentru a ține în frîu limbile femeilor cicălitoare. (...) În biserică sînt și cîteva morminte de seamă. (...) >

Sursa
J. K. Jerome, Trei într-o barcă, ed. Tineretului, București, 1966, pp. 136-138.

Note M. T.
* Tamisa.
** Caius Iulius Caesar (101 î. H. - 44 î. H.) = Politician și comandant roman. (www.istorie-pe-scurt)
*** Elisabeta Tudor (1533-1603) = Fiica regelui englez Henric VIII (1509-1547) și sora regelui Eduard VI (1547-1553) și a reginei Maria I (1553-1558). Regină a Angliei și Irlandei ca Elisabeta I (1558-1603). (www.historia.ro)
**** Oliver Cromwell (1599-1658) = Comandantul armatei Parlamentului în războiul civil (1642-1649) mpotriva regelui Charles I Stuart. Lord-Protector al Amgliei, Scoției și Irlandei (1649-1658). (www.historia.ro)
***** George Bradshaw (1800-1853) = Cartograf, tipograf și editor englez. În 1839 a lansat Bradshaw's Guide pentru circulația feroviară. (eng.wikipedia.org)
****** John Bradshaw (1602-1659) = Magistrat provincial englez. Președintele curții care l-a judecat și condamnat la moarte pe regele Charles I în 1649. (www.britannica.com)
******* Charles (Carol) Stuart (1600-1649) = Fiul regelui James al Angliei (1603-1625) și al Scoției (1566-1625). Rege al Angliei, Irlandei și Scoției ca Charles I (1625-1649). Înfrînt, capturat, judecat și executat în războiul civil cu Parlamentul (1642-1649). (www.historia.ro)

Istoria orașului Kingston din Anglia (JEROME 1889)

<
(...)
Mă gîndeam la Kingston sau "Kyningestun", cum i se spunea în zilele în care era cetatea unde se încoronau regii saxoni*. Marele Cezar** a trecut fluviul*** pe aici, iar legiunile romane și-au așezat taberele pe dealurile din apropiere. Cezar, întocmai ca și Elisabeta**** mai tîrziu, pare să se fi oprit pretutindeni, atît numai că se respecta mai mult decît buna regină Bess - el n-a poposit pe la cîrciumi.jjuu
Grozav îi mai plăceau cîrciumile reginei fecioare a Angliei! Nu știu dacă există loc mai aråtos pe o rază de zece mile în jurul Londrei la care să nu se fi uitat, unde să nu se fi oprit sau să nu fi dormit, din cînd în cînd.
(...)
Cît de mult trebuie să fi urît Kyningestun regele Edwy cel slab la minte! Bietul de el, n-a putut face față ospățului în ziua încoronării. Poate că nu i-a făcut bine capul de mistreț împănat cu caramele (...) și a băut prea mult mied și vin alb de Spania, fapt că i-a părăsit pe cheflii aceia zgomotoși, ca să petreacă un ceas tihnit alătuiri de draga lui Elgiva, sub razele lunei.
(...)
Parcă-i văd pe fiorosul Odo și pe sfîntul Dunstan cum dau buzna în odaia retrasă și împroșcînd-o cu vorbe grele pe frumoasa regină, îl tîrăsc pe bietul Edwy înapoi, în mijlocul bețivilor și al zurbagiilor.
Mulți ani mai tîrziu, în sunetele zgomotoase ale muzicii de bătălie, regii și ospețele saxone au fost îngropați alături, iar strălucirea Kingston-ului a dispărut pentru un timp, ca să renască în zilele cînd Hampton Court***** a devenit reședința Tudorilor******* și Stuarților*******, cînd corăbiile regale erau afurcate lîngă țărm, iar cavalerii îmbrăcați în mantii strălucitoare coborau țanțoși treptele debarcaderului, strigînd: "Hei! O barcă! Să vină o barcă!"
Nenumărate case din împrejurimi vorbeau deslușit despre zilele cînd Kingston era un burg regal, în care, alături de rege, trăiau nobilii și curtenii, iar drumul lung ce ducea spre porțile palatului fremăta ziua întreagă oțelul zăngănitor, de armăsari aprigi, de catifele și mătăsuri foșnitoare și chipuri nurlii. Casele spațioase, cu ferestrele lor zăbrelite și cu firide, cu căminurile lor uriașe și cu acoperișurile lor țuguiate, evocă zilele pantalonilor strîmți și ale pieptarelor, ale corsajelor brodate. cu perle și ale înjurăturilor complicate. Solidele cărămizi roșii s-au întărit și mai mult cu timpul, iar scările de stejar masiv nu scîrție cînd încerci să încet treptele.
>


Sursa
J. K. Jerome, Trei într-o barcă, trad. L. Levițchi, ed. Tineretului, București, 1966, p. 87-89.

Note M. T.
* saxoni = Popor germanic care a invadat Britania în 410, după retragerea armatei și administrației romane.(ro.wikipedia.org)
** Caius Iulius Caesar (101 î. H. - 44 î. H.) = Politcian și comandant militar roman. (www.istorie-pe-scurt.ro)
*** Tamisa.
**** Elisabeta Tudor (15 - 1603) = Fiica regelui englez Henric VIII Tudor (1509-1547) și sora regelui Eduard VI (1547-1553) și a reginei Maria I (1553-1558). Regină a Angliei ca Elisabeta I (1558-1603). (www.historia.ro)
***** Hampton Court = Palat regal în localitatea Richmond pe Tamisa (eng.wikipedia.org)
****** dinastia Tudor = 1485 - 1603.(www.historia.ro)
******* dinastia Stuart = 1603-1649; 1660-1714. (Iacob I, Carol I, Carol II, Iacob II, Maria II, Ana) (www.historia.ro)

Virus versus antivirus în 1983-1998 (DIMITRIU 1998)

<
(...)
În anul 1983, americanul Fred Cohen prezenta în cadrul tezei sale de doctorat (Computer Viruses, Theory and Experiment) modul de realizare a unor programe care se pot "reproduce", numindu-le viruși. Astfel, era folosit pentru prima dată termenul virus informatic.(...)
Deoarece Cohen nu a fost conștient de implicațiile "inovației" sale, deși "virușii" nu aveau efecte distructive, ci numai se reproduceau, el poate fi considerat autorul primului virus informatic.
După trei ani de "cercetări", în 1986 este lansat "in the wild (în sălbåticie)"primul virus destructiv: BRAIN - un "nevinovat" virus de BOOT. La mai puțin de o lună, se poate vorbi despre "prima mare diviziune a muncii": este semnalat primul virus de fișiere -  JERUSALEM.
În anul 1988 sunt semnalați virușii STONED și INTERNET, pînă la sfîrșitul anului numărul virușilor agresivi depășind o duzină.
Dar "imperiul contraatacă", astfel că John McAfee realizează primul program antivirus: VirusScan. Acesta cerceta fiecare fișier executabil, căutînd semnături de viruși - metodă numită scanare. Odată virusul detectat, alt program din pachetul VirusScan - CLEAN, putea devirusa cele mai multe din fișierele infectate.
Rebelii nu se lasă mai prejos, și astfel un an mai târziu ((1989) bulgarul care-și zice "Dark Avenger" (Răzbunătorul Întunecat))realizează programul numit Mutation Engine (MIE),  care marchează apariția celei de-a doua generații de viruși: virușii polimorfi. Aceștia își schimbă semnătura la fiecare infectare, astfel că nu mai pot fi detectați prin metoda clasică de scanare. MIE funcționează astfel: prin link-editarea cu un virus obișnuit, îl transformã într-unul polimorf.
Și iarăși "imperiul contraatacă" - apar primele programe antivirus care folosesc metode euristice de scanare,putând detecta virușii polimorfi. Tot în 1989 i-a ființă NCSA (National Computer Security Association), care are rolul de a certifica pe plan mondial programele antivirus.
Ciclul se repetă (ca în războiul de 100 de ani): apar virușii de furișare (Stealth)și bineînțeles programe antivirus capabile să-i detecteze. România "intră în Europa" cu primul virus "autohton" - ALEX.
În anul 1995 a reprezentat un moment de cotitură în desfășurarea ostilităților (comparabil cu lansarea primei bombe atomice) virusul Concept a deschis calea celei de-a treia generații de viruși - virușii macro. Aceștia nu respectă nici una din regulile stabilite pentru viruși: infectează documente nu fișiere executabile, sunt. viruși multiplatformă (se pot transmite între calculatoare cu sisteme de operare diferie), se răspândesc mult mai repede decât virușii "obișnuiți", sunt mult mai ușor de "scris" (în trei ani au fost scriși peste 2000 de viruși macro) și profită din plin de tehnologiile momentului: se pot transmite și prin e-mail (atenție la fișierele atașate).
Replica "imperiului" nu s-a lăsat așteptată, ca urmare cele mai importante programe antivirus au fost modificate pentru a putea recunoaște și elimina virușii macro (scanând chiar și fișierele atașate primite prin e-mail).
Cine afirmă că virușii "nu țin pasul cu. moda"se înșeală: la începutul anului 1998 se putea întrevedea o nouă categorie de viruși: - cei care  infectează appleturi Java.
Bineînțeles că imediat, cele mai cunoscute browser-e au început să includă opțiuni pentru încărcarea paginilor WWW fără applet-uri Java - rezolvare temporară până la apariția "antidotului".
În vara lui 1998 existau pe plan mondial cam 20000 de viruși (dintre care 200 "autohtoni"), cu o "rată a natalității" de 3 pe zi.

Sursa
George Dimitriu, Programe antivirus, ed. II, ed. Teora / col. Calculatoare personale nr. 258, București, 1998, pp. 376-377.

Idealul de viață al pictorului P. Gaugain (DECULESCU 1969)

<
(...)
Să luăm, de exemplu, cazul unui  bărbat de 40 de ani, căsătorit, cu copii, ajuns la o situație socială bună, care se bucură de întreaga stimă a celor din jur. Deodată, își părăsește familia, situația, sfidează conveniențele sociale și se apucă cu frenezie de pictură. Flămînd, hărțuit. de datorii, părăsit de prieteni, uită de toate în izbucnirea năvalnică a acestei necesități imperioase, căreia i-a sacrificat totul. Devine robul dorinței de a pe pînză idealul lui de viață, de a imortaliza viziunea lui despre lume, în linii pure, simple și naive, ca și sufletul lui de copil. O poveste?... Desigur, dar o poveste adevărată, povestea marelui meșter al penelului, care, timp de 4 decenii, nu a știut că va rămîne în amintirea posterității: povestea pictorului Paul Gaugain!
(..)
>

Sursa
Adriana Deculescu, Viața și dragostea, ed. Medicală, București, 1969, pp. 85-86.

Notã
* Paul Gaugain (1848 Paris - 1903 Polinezia franceză) = Pictor impresionst. (wikipedia.ro)

Eleganță englezească în secolul XIX (DECULESCU 1969)

<
(...)
Bunul gust, indiferent de modă, rămîne o cerință majoră. Butada celebrului arbitru al eleganței din secolul trecut, englezul George Brummell, este valabilă și astăzi. Întîlnindu-se într-o zi cu un cunoscut, acesta îl opri și-i spuse admirativ: "Te-am văzut aseară la balul ambasadei. Erai de o eleganță desăvîrșită!", la care Brummell îi răspunde: "Dacă ai remarcat-o, înseamnă că era departe de a fi desăvîrșită!"
(...)
>

Sursa
Adriana Deculescu, Viața și dragostea, ed. Medicală, București, 1969, pp. 45-46.

Notă M. T.
* George Brummell (1778-1840) = Dandy prieten al prințului de Wales, viitorul rege George IV (1820-1830) (www.britannica.com/biography/...)

Inventarea dinamului įntre teorie și practică (URSULEANU 1981)

<
(...) Inventatorul dinamului nu a fost o somitate științei, ci un mecanic belgian pe nume Zenobe Theophile Gramme. Într-o zi, Gramme a fost invitat să participe la o conferință despre mașinile electrice. Obosit după orele de lucru el adormi în timpul prea doctei expuneri. Trezit brusc de aplauzele asistenței, Gramme văzu tabla din fața sa plină de formule. Curios, îl rugă pe vecinul de scaun, fizicianul d'Arsonval, să-i spună ce reprezintă formulele și calculele de pe tablă.
- Cum, chiar nu știi? Este teoria dinamului electric, inventat de dumneata.
- Nu mai spuneți! Păi, dacă aș fi cunoscut atîta matematică, n-aș mai fi inventat, cred, niciodată această mașină!
(...)
>

Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981, p. 350.

Note M. T.
* Zenobe Gramme (1826 Belgia - 1901 Franța) = Electrician care a inventa dinamul în 1869. (www.britannica.com/biography/...)
** Jacques d'Arsonval (1851-1940) = Fizician și medic francez. (wikipedia.ro)

Automobilul în biserică în Occident în secolul XX (URSULEANU)

<
(...)
În unele țări occidentale i s-a recunoscut automobilului pînă și dreptul de a dialoga liber cu dumnezeu. Pentru exercitarea acestui drept există biserici unde accesul la volan este permis pîn fața sacerdotului. Preotul predică pe limba lui, automobilul ambalează pe limba sa. Credinciosul nu mai îngenunchează înaintea icoanelor, ci șade comod în spatele parbrizului. Mașina a răpit divinității o parte din prestigiu, s-a încoronat cu un fragment din nimbul acesteia. Este începutul unui neo-politeism.  Cîte automobile, atîția zei.
(...)
>

Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981, p. 362.

Soluție americană la crizele petroliere din anii 70 (URSULEANU 1981)

<
(...) Șirurile nesfîrșite de mașini așteptîndu-și rîndul în fața pompelor de benzină au devenit un peisaj cotidian pe multe meridiane ale lumii. (...) Așteptarea e timp și timpul e bani. Iar prețul galonului de benzină urcă, urcă...
Trebuie întreprins ceva în favoarea cetățeanului care își risipește timpul la ultraaglomeratele pompe de carburant - și-a zis într-o zi Sandy Hoffman din orașul american Beverley Hills. (...)
Cheia business-ului a constituit-o o agenție deschisă de domnul Hoffman. Orice proprietar de automobil. care dorea să scape de corvoada cozilor la stațiile de benzină, se putea abona, contra 150 dolari pe lună, la serviciile agenției. Salariații acesteia preluau mașinile abonaților, se înființau la locurile de alimentare și stăteau ore întregi la rînd, pînă li se făcea plinul rezervorului. Apoi restituiau mașina proprietarului, care pornea cu ea la treburile lui.
(...)
>

Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981, p. 359.

Circulație în Anglia versus circulație în Franța în 1914 (URSULEANU 1981)

<
(...)
În 1914, cînd Europa trepida de tunurile primului råzboi mondial, automobilele erau deja o realitate amenințătoare. În asemenea măsură încît Andre Maurois* povestește că, atunci cînd soldații englezi au debarcat pe pămîntul francez, fiecăruia i s-a distribuit un mic ghid care conținea și această frază semnificativă:"Infanteriștii ca și șoferii vehiculelor militare să-și amintească în fiecare moment cå pe continent toți șoferii conduc pe partea greșită a stråzii"! Logică britanică...
(...)
>

Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981, p. 357.

Notă M. T.
* Salomon Herzog (1885-1967) = Scriitor și academician din Franța. Din 1947, pseudonimul Andre Maurois devine numele său legal. (wikipedia.ro)

Primul automobil Ford în 1896 (URSULEANU)

<
(...)
Un filozof al automobilului a afirmat odată că: "Platon a pus ideile în cer, Aristotel pe pămînt și Ford pe roate".
(...)
Totuși Ford nu a excelat întotdeauna la capitolul idei. În sprijinul acestei teze contrariante este invocată următoarea istorioară. Henry Ford și-a construit. primul automobil în anul 1896. Scena memorabilului act de creație tehnică era o șandrama, investită vara și cu funcții de bucătărie sezonieră. Dar în acel an 1896, în bucătăria casei Ford se gătea altă mîncare de pește...
Cînd automobilul a fost în fine terminat, autorul lui a constatat fărå bucurie că ingineria lui omiseze din calcul un mic amănunt... Mașina era prea voluminoasă pentru a fi scoasă pe ușå.  Cum ferestrele erau și mai inadecvate circulației auto, constructorul a fost nevoit să procedeze asemenea. lui Alexandru Macedon cu nodul gordian: a spart unul din pereții bucåtăriei.
(...)
>

Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981, pp. 356-357.

Profesorul Launchardt versus himera automobilului (URSULEANU 1981)

<
Secolul 19 ajunsese cam pe la jumătate...
În sala Institutului Politehnic din Hamburg, profesorul Wilhelm Launchardt își încheia o nouă oră a cursului de tehnică, recurgînd la același îndemn pe care-l fåcea în orice împrejurare, studenților:
- Fiți oameni cu picioarele pe pămînt! Inventați, construiți, dar nu vă preocupați de ideea deșartă și fără sorți de izbîndă a construirii unui... automobil. Așa ceva este o himeră!
(...)
>

Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță,  București, 1981, p. 356.

Furturi auto în SUA în 1978 (URSULEANU 1981)

<
(...) Numai în 1978, hoții din Statele Unite ale Americii au izbutit să deschidă peste 1 milion de broaște auto, furînd tot atîtea limuzine, ca să nu mai pomenim de alte cîteva milioane care n-au fost "decît" devalizate. Acest important succes al răufăcătorilor a costat statul american suma de 4 miliarde de dolari: 3 miliarde plătite păgubașilor de cåtre societățile de asigurări și 1 .miliard reprezentînd cheltuieli de anchetă și urmărire judiciară.
Riposta inventatorilor a fost energică. În toamna anului trecut, au început să iasă de pe banda de montaj primele automobile americane avînd în portiere broaște... electronice. Scumpe, dar asta e situația!
Pentru a pătrunde într-un asemenea automobil, șoferul trebuie să manevreze un cadran exterior, cu cifru.  Primele 5 cifre deschid ușa din partea volanului. A șasea desferecă toate celelalte portiere. A șaptea dă acces la portbagaj.(...)
>

Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col.Cartea de vacanță, București, 1981, pp. 353-354.

Legiferarea înmatriculării auto în Franța în 1901 (URSULEANU 1981)

<
(...)
Nu mai puțin zgomotoasă a fost reacția la decizia guvernului francez, în anul 1901, de a se înmatricula toate autovehiculele. La început de secol, pe șosele Franței, păcăneau deja suficiente mașini pentru ca autoritatea statală să nu le mai lase de capul lor, ci să le supună controlului și ordinii. Lumea automobiliștilor a reacționat vehement, apărînd dreptul șoferului de a nu da seama nimănui de faptele sale rutiere.Purtătorii de cuvînt ai opoziției devin baronul de Zuylen și de marchizul de de Dion, care clamează în presă: "Vreți să ne înregistrați? Ei bine, nu! Respectați autonomia automobiliștilor!"
Disputa a durat aproape un deceniu, cu sclipitoare dueluri de argumente ale părților, terminîndu-se cu victoria guvernului.Cu tot corul de proteste înălțat. dinspre miile de volane, sistemul înmatriculărilor a fost adoptat definitiv în 1909.
(...)
>

Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981.

"Locomotives actes" în Marea Britanie în secolul XIX (URSULEANU 1981)

<
(...)
Intrarea automobilului în arenă a stimulat însă și deprinderi noi, unele consolidate prin decizii legislative.. În Anglia a intrat în vigoare legea locomotives actes.În ciuda denumirii, ea nu îi privea pe fochiștii și mecanicii de locomotivă, ci pe conducătorii auto. Aceștia erau obligați acum să fie precedați pe stradă de un pieton care să fluture o eșarfă de culoare. roșie, ziua, sau să legene un felinar cu geamuri roșii, în timpul. nopții. În anul 1896 locomotives actes a fost abolită. Era și vremea, viteza automobilelor ajunsese la 25 kilometri pe oră, ceea ce descuraja pe orice însoțitor, fie el cu eșarfă ori cu felinar.

(...)
>

Sursa

Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981.

Priimul indicator STOP în 1868 (URSULEANU 1981)

<
(...)
Venirea automobilului pe lume a fost presimțită încă din 1868. În acel an, la 10 decembrie, a fost instalat la Londra, aproape de clădirea Parlamentului, primul stop rutier.Era un lucru necesar, menirea lui fiind de să-i ajute pe domnii parlamentari la traversarea străzii.Remarcabila inovație izvora așadar din considerente umanitare: protejarea omului de flagelul circulației stradale. Dar, ca multe intenții pozitive, și aceasta s-a transformat în contrariul ei.După numai patru săptămîni de la instalare, stopul- alimentat de o lampă de gaz - a explodat, rănindu-l grav pe policeman-ul care îl comanda. Un stop care provoacă accidentele în loc să le prevină, iată numai una din ciudățeniile insulelor britanice.

(...)
>

Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981, p. 346.

Întrecere bicicletă - automobil (URSULEANU 1981

<
(...)
La Boston, în Statele Unite, niște oameni care aveau timp de pierdut (...) au organizat un bizar concurs între automobil și bicicletă. Pe un traseu de 7 mile cele două vehicule s-au luat la întrecere în 25 de curse. Culmea e că bicicleta a ieșit învingătoare în 21 de cazuri, abia 4 runduri revenind automobilului.
(...)
>

Sursa
Dan Ursuleanu, Umor pe patru roți, ed. Sport - Turism / col. Cartea de vacanță, București, 1981, pp. 342-343.