„Raportul CC cu privire la activitatea PCR în perioada dintre Congresul XII și Congresul XIII...” (CEAUȘESCU 1984)

 Nicolae Ceaușescu, Raportul CC cu privire la activitatea PCR în perioada dintre Congresul XII și Congresul XIII și activitatea de viitor a partidului în vederea înfăptuirii obiectivelor dezvoltării economico-sociale în cincinalul 1986-1990 și, în perspectivă, până în anul 2000, a României, Editura Politică, Buucrești, 1984, noiembrie 1984

8 Bilanțul îndeplinirii hotărârilor Congresului XII și Conferinței Naționale ale partidului

16 Direcțiile de dezvoltare economico-sociale în cincinalul 1986-1990

33 Orientările de perspectivă privind dezvoltarea economico-socială a României până în anul 2000

41 Perfecționarea activității statului și organelor sale, a întregului sistem de conducere democratică a vieții economice și sociale

50 Creșterea rolului conducător al partidului în societate în organizarea și desfășurarea întregii opere de construcție socialistă

56 Activitatea politico-ideologică de ridicare a conștiinței socialiste și formare a omului nou

72 Situația internațională, politica externă a partidului și statului nostru

„Drumurile lui Ion Neculce” (SMÂNTÂNESCU 1984)

 Dan Smântânescu, Drumurile lui Ion Neculce, Sport-Turism, București, 282 p.

5 Înainte vorovire

7 I.La porțile vieții

11 II.Amarnice vremuri

24 III.Săvârșirea grămăticului Enache și înscăunarea Brâncoveanului

44 IV.Intrigi și răzbunări

63 V.Se-nfiripă dragoste nevinovată

72 VI.Zguduitoarea poveste

91 VII.Săvârșirea lui Constantin Cantemir și înscăunarea lui Dumitrașcu Cantemir

128 VIII.Nuntire domnească

146 IX.Domnie nouă

161 X.Din jupâniță, doamnă

174 XI.La Țarigrad

193 XII.Pribegirea 

212 XIII.Înfrângerea lui Carol XII și a lui Mazeppa

221 XIV.Alte orânduiri

231 XV.Schimbări noi, furtuni noi

257 XVI.Ultima luptă a șvedului

264 XVII.Desprinderi dureroase

269 XVIII.Pământul patriei

277 XIX.Viața trece în file

280 Cea din urmă vorovire

Dan Smântânescu (1909 București - 2000 București) a fost publicist, traducător și istoric literar. https://clasapalatina.wordpress.com/profesorii/dan-smantanescu/

Cartea este un roman istoric având ca subiect biografia lui Ion Neculce (1672 Prigoreni/Iași - 1745 Târgu Frumos/Iași). El este considerat de istoriografia română ca al treilea mare cronicar moldovean după Grigore Ureche (1590-1647) și Miron Costin (1633-1691) a căror operă, Letopisețul Țării Moldovei, a continuat-o.

Despre stilul literar al romanului, autorul mărturisește în ultimul capitol, care este de fapt o foarte scurtă postfață: „(...) Am păstrat - uneori - aidoma acelor voroave care prin strălucirea și mireasma lor cronicărească  încânta-vor veacuri de-a rândul plecați ochii ai cetitorilor și, smerit, rogu-te a nu-mi căuta într-aceasta pricină, căci prea au fost frumoase și inima mea înduioșată nu le-a putut îndepărta de inima dumitale. (...)”

Viața personală și publică a cronicarului este prezentată în contextul politic intern și extern al Moldovei. Succesiunea domnilor pe tronul de la Iași este legată de relații Moldovei cu Valahia și de relațiilor ambelor țări cu puterea suzerană, Imperiul Otoman, a cărui decădere a început după eșecul asediului Vienei în 1683. Acțiunea romanului este străbătută de aventuri și povești triste de dragoste, cu participarea personajelor secundare fictive. Apărută în timpul regimului comunist, cartea nu este lipsită de accentul ideologic inerent, poporul revenind periodic ca o victimă a domnilor și boierilor.

Ion Neculce s-a născut pe moșia Prigoreni. azi Ion Neculce, a tatălui său, vistiernicul Enache Neculce, și a mamei sale, Catrina, fiica lui Iordache Cantacuzino.

După moartea vistiernicului în luptă cu polonezii, soția sa, împreună cu copiii Ion, Maria și Sanda, s-au refugiat la București, unde domnea Șerban Cantacuzino (1678-1688).

Debutul în politică al tânărului Neculce a avut loc în 1693, când a dus o scrisoare a lui Constantin Brâncoveanu, domn al Valahiei (1688-1714), către Constantin Cantemir, domnul Moldovei (1685-1693). Dar solul ajunge la Iași după moartea lui C. Cantemir și scrisoarea ajunge la fiul acestuia, Dimitrie, care va fi ales domn de boieri, dar nu va fi confirmat de Poartă, fiind înlocuit cu Constantin Duca (1693-1695).

Duca îl numește postelnic (șambelan) pe Neculce și-l include în solia care va aduce la Iași, în 1694, pe Maria, fiica lui Brâncoveanu, pentru căsătoria cu domnul Moldovei.

Dar Duca este mazilit de Poartă și înlocuit cu Antioh Cantemir (1695-1700), fratele mai mare al lui D. Cantemir, care îl numește succesiv pe Neculce vătaf  de aprozi, vel agă (șeful poliției) și vel spătar (purtătorul spadei domnului). Cu rangul de vel agă, Neculce se căsătorește cu Maria, fiica hatmanului (șeful armatei) Bogdan Lupu, cumnatul domnului. Cei doi vor avea o fată, Maria, și un băiat,Ilie.

Când A. Cantemir a fost mazilit din a doua domnie (1705-1707), vel spătarul Neculce a fost unul din cei doi caimacami ai Moldovei până la sosirea noului domn, Mihai Racoviță (1707-1709).

Dar în această a doua domnie a lui Racoviță, Neculce a fost nevoit să se refugieze în Polonia pentru a scăpa de pedeapsa capitală care i-a vizat pe mulți adversari ai voievodului. Ulterior a reușit să se împace cu Racoviță și a revenit în Moldova, unde a fost numit ca staroste al Cernăuțiului.

În planul politicii externe, situația europeană se complică prin ascensiunea Rusiei țariste în timpul lui Petru cel Mare (1682-1725), intrat în Marele Război al Nordului (1700-1721) cu Suedia regelui Carol XII (1697-1718), aliat cu răsculatul hatman cazac Ivan Mazeppa (1687-1709), părintele independenței Ucrainei față de Rusia. Dar aliații pierd în 1709 bătălia de la Poltava în fața lui Petru, iar Mazeppa a murit la scurt timp, fiind înmomântat la Galați, în timp ce Carol XII s-a refugiat în raiaua Bender (Tighina). 

Dar în anul următor, regele suedez reușește să-l convingă pe sultanul Ahmed III (1703-1730) să declanșeze războiul cu Rusia. În acest context, Cantemir este numit domn al Moldovei și îl numește hatman pe Neculce. Domnul încheie în aprilie 1711 o alianță secretă cu Petru, dar aliații sunt înfrânți în iulie de marele vizir la Stănilești. Cantemir este nevoit să se refugieze în Rusia, împreună cu boierii și slujitorii credincioși, aceștia fiind așezați la Harkov.

Dar, treptat, apropiații lui Cantemir încep să-l părăsească deoarece fuseseră nevoiți să-și lase familiile în Moldova. Neculce a plecat și el în 1713 în Polonia, dar a trebuit să aștepte până în 1720 până a obținut iertarea de la Poartă. A obținut de la Mihai Racoviță, aflat la a treia domnie (1716-1726), moșiile care îi fuseseră uzurpate de alți boieri.

Domnul Grigore II Ghica (1726-1733) l-a numit mare vornic al Țării de Sus.

Rămas singur după decesul soției în 1738, Neculce decide în 1743 să ducă mai departe Letopisețul Țării Moldovei. După cum mărturisește în cronică, pentru perioada de la domnia lui Eustratie Dabija (1661-1665) până la Gheorghe Duca (1665-1666; 1668-1672; 1674-1678) a folosit „izvoade ce am aflat la unii și alții din auzitele celor bătrâni boieri”, iar până la Constantin Mavrocordat (1743) „am scris singur dintru a mea știință, cât s-au tâmplat în viața mea.”

A decedat în 1745.

Romanul este marcat, în mod inerent, de diverse inexactități istorice, unele poate chiar intenționate.

Băncile (SIMON 1984)

 Claude Simon, Băncile, trad. C. Atudosei (Paris 1984), Humanitas / Economie - Reper - 10, București, 1993, 168 p.

5 Introducere

Partea Întâi: Istoria băncii

I. De la începuturi până în secolul XVIII: geneza lentă a băncilor
1. Banca a existat înaintea monedei?
2. Adevărata naștere a băncilor în Grecia și la Roma
3. Evul Mediu. Începuturile specializării bancare
4. Timpurile moderne (secolele XVI-XVIII): dezvoltarea piețelor financiare și apariția bancnotei

II. Secolele XIX și XX: dezvoltarea băncilor și a tutelei statului
1. Dezvoltarea aparatului bancar
2. Constituirea treptată a băncilor centrale
3. Instaurarea tutelei statului
Reglementarea în Franța
Noile tehnici de control

Partea a Doua: Sistemele bancare ale principalelor țări

I. Sistemul bancar britanic: succes și specializare
1. Factorii succesului
2. Specializarea bancară britanică

II. Sistemul bancar german: bănci universale „cu amănuntul” și „angro”
1. Rețele cooperatiste și populare
2. Băncile comerciale

III. Sistemul bancar al Statelor Unite ale Americii: descentralizat și specializat
1. Cauzele istorice ale descentralizării
2. Concurența așa ziselor cvasibănci

IV. Sistemul bancar francez: hibrid, concentrat și mai apropiat de stat decât de întreprinderi 
1. Conlucrarea dintre bănci și stat
Reformele anilor 60
2. Formalismul juridic al sistemului bancar francez
Instituțiile financiare

Partea a Treia: Gestiunea bancară

I. Activitățile bancare
1. Intermedierea
Distribuirea creditelor
Colectarea resurselor
2. Gestiunea mijloacelor d epaltă
3. Serviciile
4. Activitatea interbancară și financiară

II. Criteriile gestiunii bancare
1. Rentabilitatea
Formarea produsului bancar net
Cheltuielile de exploatere
2. Riscurile
3. Restricțiile reglementare
Securitatea depunerilor
Aplicarea politicii monetare

Partea a Patra: Băncile și economia

I. Băncile și moneda
1. Încadrarea creditului
2. Acțiunea asupra dobânzilor

II. Distribuirea creditelor și politica industrială

III. Internaționalizarea băncilor franceze
1. Cauzele
2. Formele 
3. Consecințele

Partea a Cincea: Băncile viitorului

I. Mutațiile tehnologice: către moneda electronică
1. Noile tehnici
2. Consecințele
Spre o tarifare a serviciilor bancare?

II. Viitorul raporturilor dintre bănci și stat
1. Diferitele funcții ale statului față de bănci
Statul - responsabil a economiei naționale
Statul - client al băncilor
Statul acționar
Statul perceptor
Statul tutore
2. Privatizarea
3. Noua lege bancară
Noua definiție a profesiunii bancare
Modernizarea instituțiilor
Redefinirea raporturilor dintre bănci și utilizatori

III. Sistemul bancar de mâine
1. Spre o dezintermediere?
2. Spre o bancă - industrie de servicii rentabile?
3. Spre o bancă - serviciu public?

159 Concluzii

163 Bibliografie

coperta IV

De când există băncile? În ce constă activitatea unei bănci? Care este puterea băncilor? Dominația creditului le permite să influențeze orientările economice? Cum se exercită tutela statului asupra băncilor? Este ea eficace? Criza financiară internațională amenință băncile franceze? Moneda electronica va revoluționa rolul băncilor? În ce constă noua lege bancară? Ce schimbări pot fi așteptate?

Claude Simon, profesor universitar și expert în domeniul contabilității, este membru al consiliilor d e administrație al celor mai mari bănci franceze.

„200 de zile mai devreme” (CEAUȘESCU & CONSTANTINIU & IONESCU 1984)

 Ilie Ceaușescu & Florin Constantiniu & Mihail Ionescu, 200 de zile mai devreme. Rolul României în scurtarea celui de-al doilea război mondial, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984

VII Cuvânt înainte

1 I. 2500 de ani de performanțe istorice. Rădăcinile în timp ale revoluției din august 1944
2 1.Rădăcinile istorice  milenare ale revoluției din august 1944
20 2.Antecedentele istorice imediate ale revoluției din august 1944
38 3.Partidul Comunist Român, organizatorul și conducătorul mișcării de rezistență din România

57 II. Desfășurarea victorioasă a revoluției
67 1.Victoria în Capitală
71 2.Lupta pentru petrol
74 3.Lichidarea inamicului hitlerist în celelalte regiuni ale țării

107 III. Consecințele militar-strategice ale revoluției române din august 1944 asupra desfășurării celui de-al doilea război mondial
107 1.Importanța strategică a României în ansamblul războiului în vara anului 1944
115 2.„În clipa când nu se precizase clar înfrângerea Germaniei”
122 3.Prăbușirea defensivei germane la aripa de sud a frontului sovieto-german
130 4.„Cel mai larg flanc deschis în războiul modern”
137 5.O uriașă translație de front
144 6.Schimbare în balanța de forțe a coalițiilor în conflict
147 7.O înfrângere mai mare decât victoria din Polonia
148 8.O medie zilnică de 19.000 kmp smulși ocupației germane

152 IV. Consecințele logistice ale revoluției române din august 1944

166 V. Consecințele politice ale revoluției române din august 1944
167 Criza politică din Ungaria
170 Criza politică din Bulgaria
177 Criza politică din Croația
180 Criza politică din Finlanda

184 VI. 23 August 1944 - începutul unui noi era în istoria poporului român
184 1.Începutul procesului revoluționar
188 2.Participarea României la războiul antihitlerist
214 3.Independența - obiectiv suprem al politicii externe a României

„Cronică dobrogeană” (TAVITIAN 1984)

 Simion Tavitian, Cronică dobrogeană, Ed. Politică, București, 1984, 314 p.

5 Cuvânt înainte

9 Pe drumul prefacerilor revoluționare

46 Transformări revoluționare pe meleaguri tulcene

75 Începutul unei epopei

88 Purtătorii ștafetei unei glorioase tradiții muncitorești

97 Constructorii giganților cărăuși ai mărilor

104 Citadela petrochimiei românești

109 Prima poartă spre lume

117 Pe magistrala albastră Dunăre - Marea Neagră

124 O meserie a temerarilor și a temerității

132 Orașul își deschide aripile

138 Cercetările marine în raport cu interesele economiei naționale

149 Preocupări constante pentru nou, pentru eficient

162 La Palas, pe urmele „Lânii de aur”

176 Verticala urbanității

199 Pe noi coordonate revoluționare ale cunoașterii active, creatoare

220 Activistul cultural - propagandist înflăcărat al înaltelor idealuri ale socialismului

248 În slujba omului, a sănătății sale

261 Comori de artă

279 Riviera românească a Mării Negre

287 Vatra arheologică a perenității noastre

„Lumea. Caiet de vacanță 1984”

 „Lumea”, Lumea. Caiet de vacanță 1984, București

1 Partidul, Ceaușescu, România

3 dr. Ilie Șerbănescu, România 40 1944-1984 - Ani de mari victorii, de puternică afirmare în conștiința lumii

11 Doina Topor, Epoca Ceaușescu - Sub semnul celor mai strălucite împliniri ale națiunii noaste socialiste

14 I. Madoșa, România 40 1944-1984 - Prestigiul unei politici consacrate păcii și colaborării, soluționării marilor probleme ale omenirii

15 Ceaușescu-România - Întâlniri, convorbiri, întrevederi în țară și în străinătate

16 Liana Enescu, România 40 1944-1984 - Independența-fundament al propășirii națiunii noastre socialiste, al politicii sale de colaborare internațională

19 Anca Voican, România 40 1944-1984 - Inițiativele românești de pace și dezarmare-înaltă răspundere pentru destinele omenirii

20 Dezarmarea - inițiative și acțiuni de largă rezonanță

25 Aurel Zamfirescu, România 40 1944-1984 - Ceaușescu, România, Pace - Mari idei confirmate de viață

26 I. O., Știință și conștiință pentru pace

28 Doina Topor, Tânăra generație sub semnul devizei mobilizatoare „Participare, Dezvoltare, Pace”

31 general-locotenent dr. Ilie Ceaușescu, România 40 1944-1984 - Memoria mereu vie a istoriei de luptă eroică pentru independența și propășirea patriei - Armata română în revoluția de eliberare socială și națională, antifascistă și antiimperialistă

37 dr. Gheorghe Unc, România 40 1944-1984 - Memoria mereu vie a istoriei de luptă eroică pentru independența și propășirea patriei - 23 August 1944 în conștiința lumii

40 dr. Ion Calafeteanu, Ceaușescu, România, Pace - Memoria mereu vie a istoriei de luptă eroică pentru independența și propășirea patriei - 1939-1984 Ecoul peste timp al unei înălțătoare pilde de patriotism

45 Ilie Olteanu, Arme și oameni - „șocul prezentului”

46 Împotriva eurorachetelor - „o bătălie în marș”

48 „Lungul braț al puterii militare”... și „buzunarele” omenirii (Extrase din raportul anual „Cheltuieli militare și sociale pe plan mondial - 1983” - de Ruth Leger Sivard

64 Ce este „războiul stelelor”?

69 1000+1

70 Dimensiunile cosmice ale „pragului militar” (din studiul lui Daniel Deudney, cercetător la Worldwatch Institute, SUA, apărut în revista „Foreign Policy”)

72 1000+1

73 „Der Spiegel”,  „La 40000 km”

76 C. Constantinescu, 1000+1

77 George Serafin, O certă consecință a unui război nuclear - catastrofa climatică

80 Mihai Coruț, Cosmosul pașnic

87 dr. Ilie Șerbănescu, Urgența dezamorsării unei „bombe cu explozie întârziată”

89 1000+1

90 Crăciun Ionescu, Fețe văzute și nevăzute ale războiului din Liban

100 ***, Aborigenii Australiei

103 Constantin Țintea, Pirații mărilor în secolul 20

105 1000+1

106 Pe Tapajos, printre căutătorii de aur (traducere și prelucrare de Anca Voican)

111 Stelian Țurlea, Reportaj p eglob - Norton I și leii de mare

112 1000+1

113 Petre Mocenco, Operațiunea „Citadela”

116 1000+1

117 M. S., Caleidoscop - ONU văzut de aproape

120 Din dosarele secrete ale unui medic legist de la Hollywood

124 1000+1

125 Aurel Zamfirescu, Tombouctou în căutarea trecutului

126 În lumea științei - Mesajul galaxiilor

130 În lumea științei - „Ingineria genetică” și viitorul plantelor

132 1000+1

133 C.Constantinescu, Caleidoscop - Drogul: „lovitura de măciucă”

134 Aurel Dumitrescu, Însoțindu-l pe Maigret

138 „The Company” redivivus (adaptare după „Der Spiegel” de Romeo Nădășan)

140 „Nu vă alarmați: CIA la telefon”... (traducere și adaptare de Luigi Toma)

143 R.N., Hitchcock totdeauna surprinzător

144 1000+1

145 Neagu Udroiu, Reportaj pe glob - Sevilla: „Astăzi închis. Bărbierul plecat la operă!”

148 Mirela Șetraru, Caleidoscop - Enigmele Insulei Paștelui

149 Acest drog numit... zahăr (extras din interviul acordat de dr. C. Schaller săptămânalului elvețian „L Echo”)

150 M. Vlad, „Imperiul Getty”: dolari, dispute, drame

157 1000+1

158 1000+1

159 Romeo Nădășan, Lumea de ieri. Lumea de azi. Lumea de mâine

161 Florea Țuiu, Reportaj pe glob - Xian

167 1000+1

168 Ultimele clipe ale lui Salvador Allende

175 1000+1

176 1000+1

177 I. Madoșa, Memorie pentru viitor. Acropole 2500

179 Mohendjo-Daro: cinci mii de ani de istorie

181 Mirela Șetraru, Olinda

182 Misiuni contra Abwehr (prezentare, traducere și adaptare Rodica Dumitrescu)

189 1000+1

193 1000+1

197 1000+1

202 1000+1

203 Romeo Nădășan, Ororile sectelor - afaceri cu credulitatea și teama de viitor

206 Lumea de ieri. Lumea de azi. Lumea de mâine

„Virgil Teodorescu” („TOMIS” 1984)

 ?, Virgil Teodorescu, „Tomis”, Constanța, iunie 1984

Poetul Virgil Teodorescu s-a născut la 15 iunie 1909 în comuna Cobadin din județul Constanța. În acest început de vară aniversează 75 de ani. Activitatea de creație literară a început-o încă de pe vremea când era elev la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța. Opera sa poetică se derulează, așadar, de-a lungul a peste cinci decenii.

- Stimate Virgil Teodorescu, în ultimii ani am stat deseori de vorbă despre viața și creația dv.  Acum, în acest moment aniversar, v-aș propune să facem o scurtă retrospectivă. Deci, cu ce să începem?
+ Să zicem, cu debutul meu ca poet. Dacă ar fi să păstrez un criteriu strict cronologic, am debutat prin anul 1926, în Anuarul Liceului „Mircea cel Bătrân” din Constanța, unde eram elev. Al doilea debut, și poate cel real, s-a produs în 1928, când Tudor Arghezi mi-a publicat un număr destul de mare de poezii în prima serie a Biletelor de papagal, poezii pe care le-am semnat cu pseudonimul Virgil Rareș. Eu nu l-am cunoscut niciodată personal pe Arghezi, dar cel de-al doilea debut al meu a fost marcat de influența poeziei sale. Al treilea debut s-a produs în 1932, când împreună cu Tașcu Gheorghiu și Mircea Pavelescu, am scos la Constanța, revista Liceu. 

- Ajungem astfel la apariția primului volum de poezie semnat de Virgil Teodorescu.
+ Da. „Blănurile oceanelor”, publicat în 1945. Apoi au urmat mereu alte volume de poezii originale sau traduceri. Cred că sunt peste 20 la număr.

- Dintre toate cărțile publicate de dv., care vă este cea mai apropiată sau care satisface cel mai mult exigențele dv.?

+ Mi-ar fi foarte greu să decid. Fiecare carte, de la scriere până la apariție, are istoria ei strâns legată de evenimentele și transformările ivite în societate, în gândire, în lupta dintre contrarii și de câte alte lucruri mărunte din viața de toate zilele. Uneori nu-mi place cartea în întregime, ci numai unele poeme din ea. Un lucru pot spune cu precizie: cărțile mele sunt unele lângă altele și se întâlnesc toate la țărmul mării, căci, la urma urmei, am trăit și trăiesc viața mării. Este firesc, am descoperit lumea privind-o printr-o fantastică fereastră dintre Dunăre și Marea Neagră, iradiant ax de rotire a fanteziei, observației și sensibilității mele.

- Care socotiți că este locul poetului în societate, printre semenii săi?

+ Eu îl văd undeva înainte, nu în frunte (asta e altceva), chiar înaintea locului său propriu. El este chemat să dea impuls schimbărilor radicale la care aspiră, cu alte mijloace decât fac toți oamenii, plecând de la activitatea care îi este proprie. Imaginația poetului sau, cu alte cuvinte, forța lui de invenție se va feri să urmeze un itinerar artificial. Unui poet care se îndoiește de realitatea concretă i se atrofiază puterea de penetrație. Să nu uităm că el este acela care, deformând cu precizie, provoacă întâlnirea omului cu el însuși. 

- Dacă am vorbit despre poet, să vorbim și despre poezie.

+ Am considerat întotdeauna poezia un realism deschis, adică o excepțională reflexie a realului, nu în oglinda apei, ci în adâncul pământului, acolo unde își are lăcașul lava incandescentă înainte de a izbucni la suprafață, acolo, unde se află, probabil, ca o cicatrice palidă, imensa prăpastie din care s-a desprins luna. Am socotit de datoria mea să ofer societății un sistem de gândire poetică nou, care respinge tot ce era defunct sau în stare de putrefacție. Această gândire nu poate fi altfel decât activă, căci ea duce o luptă neobosită și crâncenă cu tot ce este vechi, favorizând apariția și dezvoltarea germenilor noului. Am mai spus-o și o repet: orice artist este exponentul epocii sale, iar opera sa nu face decât să exprime epoca; așadar, o artă nouă nu se poate naște cu prețul sacrificării rolului activ al cunoașterii, nici cu prețul uzurpării așa zisei „subiectivități”, pentru că poezia fără subiectivitate este o poezie fără poet și duce, fără putință de scăpare, la formalism.  

- Cum apreciați actul de creație?

+ După mine, creația nu poate fi altceva decât o experiență de viață. Imaginea nu poate fi altceva decât o experiență socială cristalizată.

- Iar expresia poetică, limbajul?

+ Fără el, această experiență de viață rămâne lipsită de valoare. Consider limbajul nu numai mijlocul principal al expresiei poetice, ci o construcție concretă, dacă vreți, un imens glob de cristal în continuă rotire. Cuvântul are aceleași atribute, pentru mine, ca apa, focul, pământul, aerul, care, atunci când dispar, dispare și viața. Cuvântul nu îmbătrânește niciodată. 

- De fapt, toate acestea constituie exprimarea unei profesiuni de credință...

+ Desigur, dar să nu credeți că mă închin limbajului în calitate de limbaj, așa după cum nu mă închin nici tehnicii artistice în sine. Geneza poeziei mele - așa cred și așa concep eu - vine de departe, din noaptea boreală a poemului și tinde spre o primăvară fabuloasă. 

- Ce părere aveți că, în genere, critica literară v-a numit poet suprarealist?

+ Pe această temă s-ar putea discuta mult. Părerile pro și contra sunt numeroase. Totuși, aș dori să spun că suprarealismul nu trebuie confundat cu alte curente de avangardă, aproape contemporane cu apariția lui... Tehnicile suprarealismului sunt extraordinar de fecunde, dar trebuie folosite în diversitatea lor omogenă, în slujba aceluiași scop. Aparțin acelei generații de poeți care continuă și azi să fie animați de dorința eliberării totale a expresiei umane, de dorința de a detecta acel imens teritoriu traversat de fluviul heraclidian, în care caracterul contradictoriu al termenilor, disimulați în propria lor esență, transformă, printr-o secretă mișcare de levitație, elementul fluid într-un neîntrerupt poem al mișcării, cu mii de fețe. Având drept ax central această concepție, un grup de poeți am alcătuit în perioada interbelică, grupul suprarealist român, care s-a impus, apoi, pe plan mondial. Odată cu apariția primului volum, critica mă socotește integrat momentului suprarealist al literaturii române.   

- Să ne reîntoarcem la Pontul Euxin. Marea v-a tălăzuit întotdeauna gândurile spre limanurile poetice...

+ Așa a fost și așa va fi mereu, pentru că toată ființa mea, respirația mea se trage de acolo, este acolo unde am văzut lumina zilei, unde mi-am petrecut copilăria și tinerețea, unde am învățat, unde am iubit, unde am intrat - tânăr fiind - în mișcarea revoluționară a tineretului în anii ilegalității. Tot ce am trăit și am făcut în acești 75 de ani este organic legat de pământul natal, de acea fereastră de vis dintre Dunăre și mare. Am iubit dintotdeauna pământul Dobrogei și cu atât mai mult îl iubesc acum: sunt mândru și fericit când văd Dobrogea de azi, acest adevărat miracol al României socialiste. Nu că aș vrea să-l imit pe Eminescu, dar poate vă amintiți că într-un poem al meu intitulat „Mare nostrum” a scris următoarele versuri: „Acesta este patul pe care aș vrea să dorm / să dorm cumplit și să visez enorm / (...) / această suprafață de nesfârșit orgoliu / este castelul meu de vis și doliu / magnetică arenă, la fiecare leghe / pierea decorticat un turn de veghe”.   

„Întâlniri cu cititorii” (DUNĂREANU 1984)

O. Dunăreanu,  Întâlniri cu cititorii, „Tomis”, Constanța, iunie 1984

*

Marți, 29 mai, la Librăria „Mihai Eminescu” din Constanța s-a lansat, în prezența autoarei, volumul de versuri pentru copii Cărticica de la mare de Sanda Ghinea. Cartea a fost prezentată de criticul literar al revistei „Tomis”, Gabriel Rusu. Din partea editurii „Ion Creangă” au fost prezenți Jenica Panaitescu (director adjunct) și Passionaria Stoicescu (redactor).

A doua zi, poeta Sanda Ghinea și redactorii editurii „Ion Creangă” au participat la o șezătoare cu micii cititori, organizată de secția pentru copii și tineret a Bibliotecii județene.

*

Vineri, 1 iunie, în sala Bibliotecii Casei de cultură a sindicatelor din Constanța a avut loc întâlnirea cu publicistul Constantin Cioroiu, prilejuită de apariția noii sale cărți Călători la Pontul Euxin.  Despre preocupările publicistice ale autorului și despre semnificațiile istorice, culturale, literare și bibliografice ale recentei lucrări au vorbit: O. Dunăreanu, dr. Gheorghe Dumitrașcu, dr. Constanța Călinescu și Constantin Zamfir, directorul Bibliotecii județene.

„Mihail Sadoveanu” (DUNĂREANU 1984)

 O. Dunăreanu, Mihail Sadoveanu, „Tomis”, Constanța, mai 1984

Un cenaclu viu, marcat de o perpetuă tinerețe. tot mai prezent în ambianța culturală a orașului este și cenaclul „Mihail Sadoveanu” al Casei armatei din Constanța. Condus cu pasiune și pricepere de poetul-militar Ilie Marian și de neobositul animator cultural Geo Vlad, om dăruit cu toată ființa lui frumosului și prieteniilor adevărate, de suflet - cenaclul a dat, în perioada care s-a scurs de la începutul anului până acum, posibilitatea exprimării și confruntării cu publicul unui număr mare de creatori, îndeosebi, așa cum era și firesc, unor creatori de poezie, proză, artă plastică, fotografie, interpreți de muzică folk - provenind din rândurile militarilor și familiilor acestora. Au fost supuse unui sincer și deschis schimb de opinii, fiind bine primite, încurajate, reliefându-se calitățile și scăderile, versurile lui Anton Gagiu, Cătălina Cucu, Teofil Vieru, Mircea Lungu, proza satirică a lui Nicolae Necula, expoziția de fotografie a lui Alexandru Căliminte și cea de grafică a lui Viorel Oprea. Poeții Cristian Pricop și Virgil Bostănaru - cu recitaluri de poeme - profesorii Ion Bădică și Vladimir Bălănică - cu expuneri de istorie literară - pictorul și publicistul Valentin Donici - cu comentarii despre artele plastice - au nuanțat cu inspirație și sensibilitate, în postura delicată de invitați, atmosfera ședințelor de lucru ale cenaclului. Tinerii folkiști Elena Axinte și Cristian Timofte, grupul Polifonic s-au dovedit a fi, la fiecare participare, originali, talentați și în vervă.

„Nicoară Potcoavă” (SADOVEANU 1952)

 Mihail Sadoveanu, Nicoară Potcoavă, Dacia/Bibliografie școlară (V. Moldovan), Cluj-Napoca, 1984, 239 p.

3 Victoria Moldovan, Prefață

18 Tabel cronologic

21 Bibliografie critică selectivă

23 I.La hanul lui Gorașcu Haramin

31 II.Sfat în doi și întâlnire cu mai mulți 

35 III.Popas la apa Moldovei

38 IV:Casa mazilului

42 V.Presvitera Olimbiada

49 VI.Vorbe, la casa logofătului Iorgu

55 VII.Povești vechi

58 VIII.Vânătoare sub piscul Bourei

64 IX.Badea Ghiță și căpităneasa

69 X.Nicoară Potcoavă și visurile nepoatei

74 XI.Județul lui Alexandru mezinul

79 XII.Ospăț de plecare

84 XIII.Sfat de drum

90 XIV.Mănăstirea cea din pustie

94. XV.Curtea lui Iurg

99 XVI.La Siret și la Prut

104. XVII.Căprioara

109 XVIII.Răzăși moldoveni

113 XIX.Solia căpitanului negrean

119 XX.Mezin cel viteaz

126 XXI.Amintiri de la apa Moldovei

131 XXII.Domnia sa Roman Barbă Roșă

137 XXIII.Cubi Lubiș filosof

145 XXIV.La Zid Negru

150 XXV.Moș Elisei Pokotilo

155 XXVI.Nălucire

160 XXVII.Vânătoare de cai sălbatici

164 XXVIII.Carte de la Olimbiada presvitera

170 XXIX.Ostroveni

175 XXX.Cigala

181 XXXI.Steaua cu coadă și alte semne

186 XXXII.Boierul de la Iampol

194 XXXIII.Sotniile trec Nistrul

200 XXXIV.La scaunul țării Moldovei

205 XXXV.Temelii ale puterii domnești

211 XXXVI.Divan de judecată

215 XXXVII.Prietenul și cumătrul Neculai Strămurare

22) XXXVIII.Aici, la curtea veche

228 XXXIX.Istorisirea cumătrului Neculai

234 Note