Sociologia culturii (BONDREA 1981)

 Aurelian Bondrea, Sociologia culturii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981, 330 p.

8 Introducere

7 1. Sociologia - știință a realității sociale. Sociologia culturii - ramură a sociologiei
1.1.Conceptul de sistem social. Câteva noțiuni de bază ale sociologiei
1.2. Conceptul de structură socială
1.3. Relația socială
1.4. Elemente ale structurii sociale. Grup social, clasă socială, pături sociale
1.5. Sociologia culturii - ramură a sociologiei

24 2. Obiectul și sfera sociologiei culturii. Locul și rolul sociologiei culturii în sistemul științelor și disciplinelor culturii
2.1. Sociologia culturii în concepție marxistă. Definirea conceptului de cultură. Raporturile cu celelalte domenii ale culturii
2.2.Contribuții ale antropologiei culturale
2.3.Unele direcții ale sociologiei clasice nemarxiste cu privire la sfera și obiectul sociologiei culturii
2.4. Contribuții românești în abordarea sociologică a culturii

67 3.Structura și funcționalitatea sistemului cultural
3.1. Concepția sociologică marxistă asupra structurii culturii
3.2. Cultura și sistemele sale de referință. Relațiile dintre cultură și diferite componente ale realității sociale
3.3. Acțiunea culturală ca acțiune socială.

102 4. Sferele culturii
4.1. Elemente caracteristice ale conceptului sociologic de sferă a culturii
4.2. Cultura și arta. Politica PCR în domeniul artei
4.3. Cultura și știința. Politica PCR în domeniul științei
4.3. Cultură și învățământ. Politica PCR în domeniul învățământului

140. 5 Dinamica culturii
5.1. Nivelurile analizei sociodinamice a culturii
5.2 Dinamismul cultural în concepția evoluționistă
5.3.. Teorii românești asupra dinamismului cultural
5.4. Principii sociologice marxiste asupra sociodinamicii  culturii

164 6. Difuziunea culturii. Cultura de masă și comunicații de masă
6.1. Cultura de masă. Unele delimitări conceptuale
6.2. Circuitul social al culturii. Modele ale difuziunii culturale
6.3. Structura socială a comunicației de masă
6.4. Funcțiile mijloacelor comunicației de masă
6. 5. Publicul cultural. Rolul mass media în formarea și dezvoltarea opiniei publice

206 7. Revoluția culturală. Politica culturală a Partidului Comunist Român
7.1. Revoluția culturală
7.2. Relația politic-cultural
7.3. Politica culturală
74. Festivalul național al educației și culturii socialiste „Cântarea României”

227 8. Metodologia cercetării sociologice a culturii
8.1. Metodologie, tehnică, procedeu de cercetare
8.2. Sistemul conceptual în cercetarea culturii. Nivelurile teoriei și operaționalizarea
8.3. Tehnici ale cercetării sociologice a culturii. Chestionarul și interviul în cercetarea sociologică a culturii
8.4. Metoda monografiei sociologice
8.5. Analiza de conținut

248 Anexă: Recomandări pentru activitatea în seminarii 
Tema 1. Sociologia - știință a realității sociale

a) Sistemul social. Niveluri ale sistemului social. Infrastructură, structură socială și suprastructură.

b) Clase, grupuri și relații sociale.

c) Conceptul de „formațiune social-economică”.
Tema 2. Locul sociologii culturii în sistemul științelor sociale

a) Sociologia culturii și filosofia culturii.

b) Sociologia culturii și istoria culturii.

c) Sociologia culturii și psihologia culturii.

d) Sociologia culturii și antropologia culturii.
Tema 3. Definiții ale culturii

a) Teorii sociologice ale culturii. Definirea sociologică a conceptului de cultură.

b) Conceptul de cultură a poporului în concepția lui D. Gusti. Concepția școlii sociologice de la București asupra culturii ca acțiune socială.

c) Conceptul de cultură în Programul PCR și în alte documente ale PCR.
Tema 4. Subsistemul artelor - subsistem instituțional al culturii

a) Delimitări conceptuale

b) Rețeaua instituțională a artelor din țara noastră (a creației artistice)

c) Statutul social al artistului în societatea socialistă.

d) Locul și rolul social al artelor (artele plastice, decorative, muzicale, teatrale și literare).

e) Politica PCR în domeniul creației artistice.
Tema 5. Societatea și artele. Probleme sociologice
Tema 6. Societate și cultură. Dezbatere critică, la alegere, a lucrărilor Teoria romanului (G. Lukacs) sau Sociologia literaturii (L. Goldman)
Tema 7. Societatea și artele plastice. Dezbatere critică a lucrării lui P. Francastel, Realitatea figurativă, Meridiane, București, 1974.
Tema 8. Societatea și muzica. Dezbatere critică a lucrării lui Ivo Supici, Musique et societe. Perspectives sur une sociologie de la musique, Institute de Musicologie, Zagreb, 1971.
Societatea și sistemele de valori
Tema 9. Orientări contemporane în sociologia valorilor

Orientări contemporane în sociologia valorilor

a)Orientări obiectiviste și subiectiviste în explicarea valorilor

b)Orientare pragmatiste, existențialiste, funcționaliste, fenomenologice și structuraliste în sociologia valorilor.
Tema 10. Clasificarea generală a valorilor

Clasificarea generală a valorilor

a) Criterii de clasificare a valorilor

b) Valori sociale (economice, juridice, politice, etice, istorice etc).
Tema 11. Socialismul și sistemul său de valori. Umanismul revoluționar

Dinamica culturii

Tema 12.  Istoricitatea culturii

Orientări sociologice cu privire la schimbarea culturală (teoria decalajelor culturale, teoria dezintegrării civilizațiilor, teoria creșterii culturale, teoriile ciclice, morfologice, evoluționiste, difuzioniste etc)
Tema 13. Concepte explicative în analiza sociologică a schimburilor culturale

Mobilitatea culturală și a proceselor de schimbare culturală (aculturație, inculturație, transculturație etc)

Direcții noi în cercetarea difuziunii fenomenului social-cultural

a) Perspectivă social-dinamică a culturii. Cultura mozaicată. Dimensiunile structurilor culturale.

b) Dimensiunile dinamicii culturale. Limitele doctrinei socio-dinamice în explicarea culturii ca fenomen social de comunicație. Analiza critică a lucrării Socio-dinamica culturii de Abraham Moles.
Tema 14. Cultura de masă și comunicațiile de masă
Tema 15. a) Modele sociologice de explicare a comunicațiilor de masă
b) Funcțiile comunicațiilor de masă.
Tema 16. Raporturile sociologice dintre cultură și opinia publică
Tema 17. Metode și tehnici ale cercetării sociologice a culturii
Tema 18. Revoluția culturală. Politica PCR de formare a culturii și conștiinței socialiste. Festivalul național „Cântarea României”
Tema 19. Sferele culturii. Politica PCR de dezvoltare a acestora în RSR

294 Rezumate în limbile engleză, franceză, germană, rusă, spaniolă

„Culegere de texte privind istoria mișcării muncitorești din România” (DRAGNE & SCURTU 1981)

Florea Dragne & Ioan Scurtu, Culegere de texte privind istoria mișcării muncitorești din România, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1981, 179 p.

3 Autorii, Cuvânt înainte

7 I.Începuturile mișcării muncitorești și socialiste
1.Hotărârea domnitorului Țării Românești, Gr. Dimitrie Ghica, în vederea prevenirii revoltelor revoltelor la salinele Slănic, Telega și Ocnele Mari (1827)
2.Broșura „Către prietenii libertății, dreptății și ordinii”, publicată de Teodor Diamant (1833)
3.Memoriul ucenicilor de toate branșele din capitală adresat la 18 iulie 1848 guvernului provizoriu al Țării Românești
4.Raport către președintele Inspectoratului general al minelor în legătură cu cauzele grevei muncitorilor mineri din Baia Sprie (1849)
5.Articolul privind apariția gazetei „Tipograful român” și scopurile ce și le propune redacția (1865)
6.Articolul apărut în revista „Gazeta Transilvaniei” referitor la participarea românilor în armata franceză în războiul franco-prusac și la Comuna din Paris 
7.Articolul Karl Marx, președintele Internaționalei, publicat în revista „Familia” din 19 noiembrie/3 decembrie 1871
8.Statutele Asociației generale a lucrătorilor din România, adoptate în adunarea generală din 1 octombrie 1872
9.Scrisoarea lui Nicolae către dr. C. I. Istrate, prin care-și exprimă hotărârea de a pleca voluntar în războiul pentru independența României (2 mai 1877)
10.Articolul Răzbelul în care se găsesc referiri la războiul pentru independența României („Socialistul” din 26 mai 1877)

16 II.Dezvoltarea mișcării muncitorești și socialiste (1878-1900)
11.Scrisoarea lui A. S. Trușcă către Nicolae Codreanu despre căile de răspândire a ideilor socialiste în România (16 mai 1878) și Scrisoarea lui Eugen Lupu către cercul socialist din Iași (1879)
12.Articolul Emanciparea femeii, scris de Sofia Nădejde, în care militează pentru deplina egalitate a femeii cu bărbatul („Contemporanul”, 1881)
13.Studiul Ce vor socialiștii români?, publicat de C. Dobrogeanu-Gherea în 1886
14.Scrisoarea lui Fr. Engels către Ioan Nădejde (4 ianuarie 1888)
15.Manifestul electoral al Partidului Muncitorilor (21 ianuarie 1888)
16.Articolul Nu gloanțe, ci pâine!, prin care se protestează împotriva sângeroase a răscoalelor țărănești („Dezrobirea”, 9 aprilie 1988)
17.Informare asupra Congresului socialist internațional de la Paris din iulie 1989
18.Statutele Clubului muncitorilor din București („Munca”, 11 și 18 martie 1890)
19.Relatare despre aniversarea zilei de 1 Mai 1890 în Capitală („Munca”, 29 aprilie 1890)
20.Articolul Iredenta română, publicat de Al. Radovici în gazeta „Democrația română” din 21 iunie 1892
21.Programul Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România, votat la congresul din 31 martie - 3 aprilie 1893
22.Informare cu privire la desfășurarea grevelor muncitorești din București și Ploiești („Munca” din 4 iulie 1893)
23.Raportul prezentat de delegații Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România la Congresul socialist din Zurich (1893) și Considerații asupra problemei agrare discutate la Congresul de la Zurich („Munca” din 22 august 1893)
24. Informare despre lupta grevistă a minerilor din Reșița și Apelul redacției ziarului „Nepszava” privind strângerea de ajutoare destinate greviștilor (iunie 1895)
25.Articolul lui C. Dobrogeanu-Gherea intitulat Frederich Engels, publicat în „Lumea nouă științifică și literară” din 31 iulie 1895
26.Moțiune de solidaritate cu români din Transilvania („Lumea nouă” din 23 septembrie 1897)
27.Statutele clubului muncitorilor plugari (1898)
28.Articolele lui Al. Ionescu Sântem și rămânem și Trăiască socialismul!, publicate în „Lumea nouă”  din 28 martie și 25 aprilie 1890

41 III.Mișcarea muncitorească și socialistă în 1900-1914
29.Articolul Fosta grupare publicat de Panait Moșoiu în „Revista Ideei” (martie 1901)
30.Articolul Adevărul în care se anunță apariția gazetei socialiste „Adevărul” (16 august 1903)
31.Articole publicate în gazeta „Jos despotismul” din 27 ianuarie 1905, prin care se protestează împotriva represiunile sângeroase din Rusia
32.Articolul Rolul nostru, în care se arată necesitatea organizării politice a proletariatului („România muncitoare” din 5 martie 1905)
33.Articolul Conferința de M. Gh. Bujor („România muncitoare” din 7-14 mai 1906)
34.Articolele Apel către muncitorimea din Ungaria și Nimicirea naționalităților („Adevărul” din 26 august și 9 decembrie 1906)
35.Articolul Contra corporațiilor în „România muncitoare” din 12-19 noiembrie 1906
36.Apelul-Manifest Către concediați și rezerviști („România muncitoare” din 11-18 martie 1907)
37.Articolul Conferința de la Galați de M. Gh. Bujor în „Viitorul social” din august 1907
38.Statutul general al Uniunii Generale a Sindicatelor din România (ianuarie 1908)
39.Statutul general al Uniunii Socialiste din România („România muncitoare” din 16 și 23 decembrie 1907)
40.Programul Partidului Social-Democrat din România (februarie 1910)
41.Statutul cercului „Tineretul muncitor” (29 martie 1910)
42.Salutul Congresului Internaționalei a II a de la Copenhaga adresat lui C. Dobrogeanu-Gherea
43.Scrisoarea lui Lenin către I. C. Frimu (4 noiembrie 1911)
44.Relatări despre cel de al VII lea Congres social-democrat român din Ungaria („Adevărul” din 21 ianuarie și 18 februarie 1912) și despre întrunirea socialistă de la Brașov („România muncitoare” din 2 august 1912)
45.Hotărârile Congresului al III lea al PSD privind revizuirea Constituției și platforma electorală (aprilie 1914)
46.Articolul Legăturile internaționale publicat în „România muncitoare” din 15 aprilie 1914

58 IV.Mișcarea muncitorească socialistă în anii primului război mondial
47.Articolul Conflagrația și Manifestul Partidului Social-Democrat și războiul, apărute în iulie 1914
48.Articolul Restabilirea Internaționalei Socialiste și partidul nostru și Manifestul Conferinței Internaționalei Socialiste din Elveția („Lupta zilnică” din 9 aprilie și 25 septembrie 1915)
49.Manifestul Comitetului Executiv al PDSR și al Comisiunii Generale a Sindicatelor din România pentru solidaritate cu lupta muncitorilor din Galați (13 iunie 1916)
50.Articolele Faliment? și România și războiul publicat de M. Gh. Bujor în 1916
51.Manifestul Cetățeni și muncitori! difuzat în decembrie 1917, în care se salută victoria Marii Revoluții din Octombrie

64 V.Mișcarea muncitorească din România în primii ani după primul război mondial                                42.Darea de seamă privind activitatea Comitetului Central al secției social-democrată română de la 21 octombrie 1913 până la 1 mai 1918
53.Proiect de program al Partidului Socialist din România din decembrie 1918
54.Manifestul S-a tras cu mitraliera în muncitori, care demască pe  organizatorii masacrului de la 13 decembrie 1918
55.Rezoluția Congresului Partidului Social-Democrat din Ardeal și Banat din ianuarie 1919 , în care se apreciază contribuția socialiștilor români la actul istoric al Unirii
56.Declarațiune a Partidului Socialist și a Uniunii Sindicale din România în problema națională (13 februarie 1919)
57.Programul Electoral al Partidului Socialist din România adoptat de Conferința partidului din mai 1919
58.Articolul 21 iulie în Capitală privind solidaritatea proletariatului român cu Marea Revoluție Socialistă din Octombrie și cu revoluția proletară din Ungaria
59.Articolul editorial al revistei „Lupta de clasă” din 1 iulie 1920
60.Raport pentru Congresul Partidului de la Câmpina intitulat Afilierea la Internaționala a III a
61.Moțiune adoptată de muncitorii din Iași împotriva legii pentru reglementarea conflictelor colective de muncă în cadrul mitingului din 12 august 1920
62.Memoriul Consiliului General al Partidului Socialist și al mișcării sindicale din întreaga țară votat în ședința din 11 octombrie 1920
63.Articolul Strângeți rândurile, care cheamă clasa muncitoare la organizare (6 noiembrie 1920)
64.Moțiunea prezentată în numele stângii în ședința Consiliului general al Partidului Socialist și al sindicatelor din 30 ianuarie - 3 februarie 1921
65.Proiectul de statut al Partidului Socialist-Comunist
66.Raportul de activitate al Comitetului executiv al Partidului Socialist la congresul din mai 1921: fragmente privind expropierea și socializarea mijloacelor de producție și schimb
67.Scrisoarea lui Gheorghe Cristescu adresată Comitetului executiv al Internaționalei a III a Comuniste, prin care se comunică constituirea Partidului Comunist Român și afilierea partidului la Internațională
68.Protestul deputaților socialiști din închisoarea Văcărești împotriva arestării participanților la Congresul I al PCR

88 VI.Evoluţia mișcării muncitorești, revoluţionare și democratice în 1921-1929
69.Statutul general al sindicatelor din România adoptat la Congres sindicatelor din 20-30 octombrie 1921
70.Apelul Conferinței generale a Tineretului Socialist din România din 19-20 martie 1922
71.Salutul ziarului „Socialismul” adresat militanților revoluționari amnistiați la 4 iunie 1922
72.Rezoluția asupra chestiunii agrare adoptată de Congresul al II lea al PCR (octombrie 1922)
73.Chemarea femeilor comuniste pentru sărbătorirea zilei de 8 martie 1923
74.Apel al organizației București a Tineretului Socialist adresat ucenicilor din capitală la 5 iulie 1923
75.Manifestul Consiliului general provizoriu al sindicatelor unitare (octombrie 1923)
76.Apel al CC al PCR din 1 noiembrie 1923 pentru sprijinirea terorii din Bulgaria
77.Scrisoare a Secretariatului CC al PC referitoare la măsurile polițienești  anticomuniste din România (aprilie 1924)
78.Protest al unui grup de cadre didactice și studenți din Capitală împotriva arestării unor studenți comuniști (aprilie 1924)
79.Articolul Înăsprirea stării de asediu. Suprimarea „legală” a mișcării comuniste (9 aprilie 1924)
80.Programul Blocului Muncitoresc-Țărănesc adoptat la Conferința din aprilie 1926
81.Articolul Greva de la textilăria „Colentina” (20 iunie 1926)
82.Programul de acțiune al Partidului Social-Democrat adoptat la Congresul partidului din mai 1927
83.Articolul Lupta pentru refacerea unității sindicale (iunie 1927)
84.Articolul și stabilizarea dezvăluie urmările negative ale împrumuturilor contractate de guvern cu monopolurile financiare internaționale (1 august 1928)

102 VII.Mișcarea muncitorească din România în perioada crizei economice din 1929-1933
85.Manifest al Ajutorului Muncitoresc Român privind desfășurarea luptelor greviste de la Lupeni (august 1929)
86.Memoriu al rectorului Universității din București prin care solicită aprobarea unei chete publice în vederea strângerii fondurilor  necesare renovării clădirii acesteia (martie 1931)
87.Manifest al CC al PCR O vorbă serioasă țăranilor săraci și mijlocași  din 1930
88.Declarația lui Lucrețiu Pătrășcanu în Parlament (21 iunie 1931)
89.Editorial al primului număr ilegal al gazetei „Scânteia”, organul CC al PCR (15 august 1931)
90.Rezoluție privind situația economică a României și sarcinile PCR, adoptată de Congresul V al PCR (decembrie 1931)
91.Articolul Conferința muncitorilor ceferiști, din martie 1932
92.Articolul Studențimea săracă dă lupte de stradă pentru revendicările ei, din aprilie 1932
93.Moțiune adoptată de adunarea generală extraordinară a personalului CFR din București (29 ianuarie 1933)
94.Articolul Grave tulburări la Ploiești din 3 februarie 1933
95.Articolul Eroica luptă a ceferiștilor din București din 15-16 februarie 1933
96.Apel al Comitetului Național Antifascist din România, publicat în ziarul „Dimineața” din 13 iulie 1933
97.Protest al Comitetului Național Antifascist din România împotriva procesului de la Leipzig, adresat Legației germane din București (15 decembrie 1933)
98.Declarație dată de tovarășul Nicolae Ceaușescu la Craiova în apărarea ceferiștilor condamnați (iunie 1934)
99.Articolul Eroii din februarie în fața Consiliului de Război (iunie 1934)

121 VIII.Partidul Comunist Român - principala forță politică în lupta pentru realizarea Frontului Popular Antifascist
100.Manifest al CC al PCR împotriva mizeriei, fascismului și războiului, pentru Front unic, din octombrie 1934
101.Articolul Aspirațiile generației tinere trebuie să fie pentru pace, dreptate socială și culturală  (decembrie 1934)
102.Rezoluție a CC al PCR privind crearea unui larg Front popular antifascist (februarie 1935)
103.Comunicat privind constituirea comitetul de inițiativă al Frontului Studențesc Democrat (11 mai 1935)
104.Scrisoare a CC al PCR către CE al PSDR (1 noiembrie 1935)
105.Acord de Front popular între Frontul plugarilor, Blocul pentru apărarea libertăților democratice și Partidul Socialist din decembrie 1935
106.Comunicat al CC al PCR privind alegerile parlamentare parțiale din februarie 1936
107.Reportajul Impresii de la un proces (iunie 1936)
108.Articolul Bani germani pentru hitleriștii din România, din iunie 1936
109.Saluturile Plenarei V a PCR adresate Partidului Comunist Chinez și Partidului Comunist Spaniol (august 1936)
110.Apel al Uniunii muncitorilor ți țăranilor maghiari din România (Madosz) împotriva uneltirilor revizioniste ale fascismului italian și maghiar (decembrie 1936)
111.Scrisoare a voluntarilor români din Spania către muncitorimea română, către poporul român, către toți acei care vor să evite un nou măcel mondial (iulie 1937)
112.Manifest al CC al PCR în care se arată cauzele instaurării guvernului Goga-Cuza din decembrie 1937
113.Manifest al CC al PCR privind instaurarea regimului de dictatură regală și sarcinile imediate ale comuniștilor (martie 1938)
114.Articolul Noua poartă către orient a Austriei, din mai 1936
115.Broșura După Austria, Cehoslovacia - editată de PCR, în care sunt dezvăluite scopurile agresive ale Germaniei hitleriste (1938)
116.Articolul Nori negri deasupra României (noiembrie 1938)
117.Articolul Frontul Renașterii Naționale și datoria forțelor democratice (24 ianuarie 1939)
118.Manifest al CC al PCR care cheamă la luptă cu arma în mână împotriva Germaniei hitleriste în caz de atac, din 17 martie 1939
119.Articolul Demonstrația antifascistă de 1 Mai (iunie 1939)
120.Rezoluția Plenarei V a CC al PCR (iunie 1939)
121.Articolul Eroism la Varșovia, în care se exprimă sentimente de admirație față de lupta poporului polonez împotriva agresiunii Germaniei naziste (septembrie 1939)
122.Comentariul Asasinii privind uciderea primului ministru Armand Călinescu de către legionari (octombrie 1939)
123.Articolul Înfrângerea militară a Franței (23 iunie 1940)
124.Moțiune adoptată de adunarea populară de protest din Arad împotriva Dictatului de la Viena și manifestația de protest de la Cluj (septembrie 1940)

149 IX.Mișcarea muncitorească din România în timpul dictaturii militaro-fasciste și al războiului hitlerist
125.Document al CC al PCR intitulat Punctul nostru de vedere (10 septembrie 1940)
126.Manifest-Program al Uniunii muncitorilor români din partea de nord a Transilvaniei (noiembrie 1940)
127.Document al CC al PCR intitulat De la regimul legionar la dictatura militară (februarie 1941)
128.Platforma-Program Lupta poporului român pentru libertate și independență națională elaborată de CC al PCR la 6 septembrie 1941
129.Adresa prin care se relatează despre greva muncitorilor de la „Industria textilă arădeană” (mai 1942)
130.Articolul Trăiască România liberă (ianuarie 1943)

157 X.Insurecția antifascistă și antiimperialistă din August 1944 - început al revoluției de eliberare socială și națională
131.Scrisoare a CC al PCR către CE al PSD privind Frontul Patriotic Antihitlerist (noiembrie 1943)
132.Apel al CC al PCR către comandanții de mari unități, către armată (martie 1944)
133.Memoriu adresat de intelectualii români guvernului antonescian pentru încetarea grabnică a războiului (aprilie 1944)
134.Manifestul Către întreaga clasă muncitoare, către poporul român, în care se anunță crearea FUM (mai 1944)
135.Declarația privind constituirea Blocului Național Democrat (20 iunie 1944)
136.Manifestul Către toți tinerii din Capitală, editat de Uniunea tinerilor patrioți (1944)
137.Manifestul La luptă cu hotărâre pentru salvarea patriei, editat de CC al PCR în august 1944
138.Declarație a CC al PCR îndată după declanșarea insurecției armate naționale, antifasciste și antiimperialiste (24 august 1944)
139.Chemarea organizației Apărarea Patriotică adresată personalului sanitar să participe la îngrijirea răniților, femeilor și copiilor celor ce luptă pe frontul antihitlerist (6 septembrie 1944)
140.Apel al Uniunii Tineretului Comunist care cheamă tineretul din România în luptă pe frontul antihitlerist și în interiorul țării (16 septembrie 1944)
141.Proiect de platformă a Frontului Național Democrat elaborat de CC al PCR și propus tuturor forțelor democratice (26 septembrie 1944)
142.Articolul Lupta tineretului în trecut și datoriile lui viitoare (decembrie 1944)

„Cenaclul Orizontul Mării” („TOMIS”)

 N. M., Cenaclul „Orizontul Mării”, „Tomis”, Constanța, 198?

Un tânăr cu o mască pe față, pe atât de senină, provocator de senină și agresiv de liniștită, pe cât îi era de contrazisă de întunecimea pielii și mâinile mari, nervoase, făcute să apuce, să strivească piatra, a citit de curând în cenaclul „Ovidius”. Înșelat de înfățișarea lui de coșar, într-o vreme când această profesie a căzut în dizgrație, l-am ascultat nu fără a-mi spune: „Iată-ne condamnați să mai suportăm infatuarea unui veleitar”. Și textele citite, destul de bolovănoase, bubuind alături de firul ideii, mi-au confirmat, într-adevăr, presupunerea. Eu, ca și celelalte harpii ale cenaclului, am tăbărât pe el și una mai rea de gură (Petru Vălureanu absento), Vladimir Bălănică, mi se pare, i-a smuls masca.

Tânărul în cestiune nu a avut nimic de zis, s-a comportat cu demnitate. Zilele trecute a venit din nou la redacție și, gest semnificativ, ne-a oferit de data aceasta un dosar voluminos, conținând, pe lângă textele lui, și pe cele ale unui întreg cenaclu din Năvodari, care se numește „Orizontul mării”. Ceea ce nu izbutise singur, tânărul care se cheamă Augustin Circa, izbutește acum împreună cu ceilalți, câțiva din 30. Judecate izolat, textele lui nu-l impuneau prin nimic, cât de cât personal. Judecate în context, unele dintre ele reușesc să reverbereze o lumină care, intersectându-se cu scânteierile celorlalte texte, stăruie, se impune unui gând de simpatie pe o traiectorie de la parte la întreg și invers. Vă propun, deci, câteva din textele acestor tineri în frunte cu „încercatul” și generosul lor susținător. Îi las prin ei înșiși să se prezinte, nu fără a vă preveni că sumarul de față este unul provizoriu, care n-ar putea fi altfel nimic din ceea ce se întâmplă aici, în orizontul iluziei și al mării.

Augustin Circa

ars poetica

În sânge îmi desenez o lumină
un giuvaier din lacrimi
și marea fără nume
și setea ce mă întoarce-n bici
sunt condamnat la viață
de fiecare dată când mor
iar chipul îmi arde în ceață
cu nechezat de cai eu mă stropesc
și stau de veghe nopți în șir
dar marea îmi fură chipul
și mă sting...

ofranda

Cum n-aș fi vrut să te scot
din umbra acestor zăpezi
când cineva ți-a dat
trandafirul lor alb
ochii-mi tânjesc după alt anotimp
noaptea-și pornește uzina
doar golul își pieptănă
visul cu un pieptăn de fosfor
aș fi vrut să nu pleci
inima descifrează de-acum
sufletul ațipit printre piramide
eu te aștept
te-am numit nepereche - 
interiorul uzinei de lacrimi e perfect...

Dumitru Zamfir

reîntoarcerea

Într-o noapte când luna zăcea 
răstignită pe o geană de nor
am stat mai aproape de tine cu-n gând
ținând în palme un izvor
Tot curgând el de-atunci până azi
i-au trecut energiile-n cristale
de cuvinte din limba română
și-am căzut amețit în brațele tale
M-ai purtat între vise și nori
ca pe-un fulg rătăcit și bastard
osândit voluntar am fost și mai sunt
pe-al tău rug nevăzut, eu, să ard.
Într-o zi de izbânzi și de vis
te-am văzut lăcrimând și mi-am zis:
„locul meu nu va fi niciodată aici”
și-am plecat ca un țipăt de bici.
Acum mă întorc iar la tine
și-ți sărut fericirea pe frunte;
mă supun arzătoarei, iar dacă nu vrei
Voi pleca mai departe, spre oriunde...

Ion Scarlat

pe foaia de șmirghel

Am vrut să trec dincolo
de ce puteam fi
ținând în palme soarele ca busolă
și părțile exterioare mai colțuroase uneori
s-au rotunjit topite de lumină
Apoi am vrut să zbor tot mai albastru
și aripile mi s-au frânt
când mă desprindeam de pământ
iar o parte din sufletul meu
s-a rotunjit
Așa am devenit roată
rostogolindu-mă către perfecțiune

Nicolae Andrei

ciudat

„ești ciudat” - îmi spunea zeița
în timp ce pasărea îmi murise în palmă
iar eu ascultam cu privirile
care se furișează pe vârfuri
privirile din ochii păsării

N. Nicoară

de dacia

Aerul a îmbătrânit între noi
mirosind a săgeți.
S-au trezit, neoprite și line
toate rădăcinile
uitate  prin veacuri în mine.

Vasile Șelaru

ai plecat ca un abur

ai plecat din grădina de vise
petale de flori cad pe trup și mă doare
am rămas exilat între cer și pământ
să privesc marea, sau începutul vieții
de la un val la alt val ce vuiește chemarea,
iubito! te rog nu striga
mă atinge înserarea ofilită cu pleoape și noaptea
mă caută prin sânge.
poemul e trist, tu îl știi, l-am 
scris în grădina uscată de vise
în care se rup fotografiile noastre
imaginea sufletului gol se 
deschide, nu-i zi și nici noapte
foșnește ușor amintirea uitată
a rămas umbra pașilor tăi pe 
nisip, mă iau după ea.

„Insula lui Robinson” (PIETRI 1981)

 Arturo Uslar Pietri, Insula lui Robinson, trad. L. Pleșa-Iacob (orig. spaniol 1981), Univers/Romanul secolului XX, București, 1990, 317 p.

p. 5 
„A sosit timpul să-i învățăm pe oameni să trăiască” 
Simon Rodriguez

coperta 4

„Cu douăzeci de ani în urmă am făcut o afirmație care a fost citată apoi în multe ocazii, fără a se preciza că-mi aparține: Arturo Uslar Pietri este inteligența cea mai bine organizată din generația noastră. În cazul cînd cineva m-ar întreba cum dacă aș vrea să rectific acest concept, i-aș răspunde că ceea ce aș fi dispus să fac ar fi să-l lărgesc astfel: Arturo Uslar Pietri este inteligența cea mai bine organizată și cea mai bine mobilată din întregul secol XX venezuelean”
Migule Otero Silva, 1981

Perceptor al lui Simon Bolivar în tinerețea acestuia, Simon Rodriguez (1771-1854) a trăit mai bine de douăzeci de ani în Statele Unite și Europa, asistînd la imensele prefaceri ale epocii. Animat de convingerea că revoluția în planul vieții sociale, economice și politice trebuie să-și afle suportul în revoluția conștiințelor, el revine în 1823 pe continentul latino-american, propunînd îndrăznețe planuri pentru educarea tinerei generații după metode complet noi, care să permită formarea de adevărați republicani.

„Momente de istorie literară” (RAICU 198?)

 Lucian Raicu, Momente de istorie literară, „Tomis”, Constanța, 198? 

Patruzeci de ani de la primele lecturi, peste treizeci de ani de amintiri din viața literară - nu e deloc dar deloc puțin, nici nu se mai potrivește formula de acum cincisprezece ani: „răstimp  relativ scurt”, nu mai e „scurt” nici dintr-o optică liniștitoare, voioasă și optimistă. Prin 1948, când elev în clasa a patra de liceu fiind, observam pe străzile Bârladului persoana gravă și absentă a scriitorului Traian Coșovei, autorul nuvelei La Talianul, venit (trimis) pe la noi în aspră „muncă” de documentare, tânărul poet de astăzi Traian T. Coșovei, fiul încă mai tânărului de atunci (viitor) tată, nu se născuse; nici el și nici unul din fruntașii generației noi de astăzi. Nu se ivise pe lume Mircea Dinescu când l-am întâlnit pe Labiș la Conferința tinerilor scriitori din Moldova. Nici Mircea Cărtărescu, nici Bogdan Lefter, Mariana Marin Alexandru Mușina, Ioan Buduca nu fuseseră înregistrați la oficiul de nașteri din urbele natale. În anul când Nichita Stănescu publica versuri la gazeta de perete a liceului „I. L. Caragiale” din Ploiești, Nicolae Labiș cucerea premiul întâi pe țară la Olimpiada de limba și literatura română (tema: „Lupta de clasă în folclor”), iar la București, la Șosea, era de acum bine consolidată Școala de literatură și critică literară Mihai Eminescu: primele două serii, avându-i printre cursanți - înaintea seriei Labiș - pe D. Micu, Aurel Rău, Ștefan Bănulescu, Al. Andrițoiu, Aurel Gurghianu, Victor Felea, Ion Lăncrăjan, Aurel Martin, S. Damian, Pop Simion, Victor Tulbure. Cursanți scoteau și o revistă (șapirografiată) intitulată Anii de ucenicie, omagiu adus cunoscutei cărți lui Sadoveanu. Promoția a treia îl desemnase pe Nicolae Labiș să conducă sectorul de poezie al voluminoasei reviste (redactor-șef era, în 1952-1953, Radu Cosașu, reputat publicist de la Revista elevilor, un tip matur de 21 de ani împliniți. Publicau versuri în revistă (în selecția lui Labiș, el însuși de șaptesprezece ani, ascultat și de mult glorios) Doina Sălăjan și Ion Gheorghe, Gheorghe Tomozei și Doina Ciurea, Nicolae Motoc și Florin Mugur; aceștia erau vedetele, celebritățile, răsfățații cărora li se îngăduiau destule; pe lângă ei erau alții mai cuminți, mai respectuoși cu schemele zilei, mai prezenți în succesiunea fără de abatere a evenimentelor, proaspetelor aniversări, centenarelor. Unii dintre cei mai citați își permiteau să fie, în virtutea talentului evident, mai liberi în tratarea temelor și chiar „apolitici” (să scrie adică despre dragoste cu melancolie, rău văzută de supraveghetorii mai îndărătnici. După 1953 climatul Anilor de ucenicie se destindea, în limita posibilităților, văzând cu ochii. Neastâmpărații „seriei” în plină desfășurare începuseră să fie priviți cu mai multă omenie și răbdare (cine ar fi crezut?), cu un părintesc umor al acceptării. Esenienii își cam luau revanșa asupra maiakovskienilor, teribilele lor elanuri și tristeți (de moarte) pătrundeau în paginile entuziastei publicații în egală măsură cu cele dedicate lumii prieteniei, actului naționalizării sau demascării forțelor imperialiste. La gazeta de perete a școlii stârnise senzație articolul acceptat, publicat, pur și simplu publicat al unui elev care recomanda „inefabilul” în materie de poezie; morocănoșii, pentru moment, trebuiau să bată în retragere. Nu vorbise și Eminescu (autorul exemplar al poemului Împărat și proletar) despre existența unui „nu știu ce” în materie de sentimente? Nu vorbise de „inefabil” chiar și G. Călinescu, deputat în Marea Adunare Națională? Nu le era simplu morocănoșilor să dea replica unor argumente de asemenea gravitate. Chiar și umorul, ironia, râsul de toate felurile începuseră să facă ravagii printre elevi, spre marea nemulțumire și profunda derută a unor membri care socoteau că se mersese prea departe, se râde fără măsură, se mai cântă și cântece vechi. Atribute ale tinereții, desigur, dar unde se va ajunge dacă sunt îngăduite și cultivate în spiritul unei condamnabile de „gură-cască”? Elevii mai neastâmpărați (Labiș - primul dintre ei, călăuzitorul, inițiatorul de temeri) evadau spre zonele centrale ale încă vechiului nostru București, spre Capșa, de pildă, spre Cafe de la Paix, spre bătrânul Gambrinus, spre mai tânărul Trocadero (tânăr, dar deschis toată noaptea) și, doamne, ce le era dat să vadă? Lucruri inadmisibile și pe care bietul „director de studii” al școlii, un alarmist, un lăcrimos auster, un foarte tenace supraveghetor, iritat de fatala evoluție a situației, le contempla, în cazul cel mai fericit, cu o îndurerată clătinare din cap. Putea fi văzut la o m masă - și elevii vedeau asta cu ochii lor dilatați de uimire, de admirativă neîncredere - cum Ion Barbu, sorbind dintr-un pahar mai ales de oranjadă, rezolvă probleme de matematică superioară. Dacă vreunul dintre tinerii elevi deciși să asimileze tainele „măiestriei artistice” îl privea timid, emoționat, insistent, marele poet nu se supăra; uneori, interesat el însuși, îl invita să ia loc și asta se putea povesti ceasuri, zile și săptămâni întregi. La altă masă, neverosimil de real, autorul Esteticii - Tudor Vianu. Adrian Maniu nu se lăsa nici el așteptat; îl întovărășea uneori la o cafea, la un coniac, atoateștiutorul Șerban Cioculescu. Cum să nu se tulbure Nicolae Labiș și colegii săi, cum să nu cadă pe gânduri? Cădeau, desigur, pe gânduri și vorbeau între ei și mai ziceau una-alta și zicerea devenea uneori vers, proză, critică și în oricât de naiv rudimentare forme, zicerile acestea erau simptomatice, demne de toată atenția.

Debutul lui Nichita Stănescu a constituit vârful de lance al impunerii și afirmării unei alte strălucite generații, ajunsă repede la maturizare, la o meritată audiență și reputație publică, stimulată și de conștiința solidară a criticii literare (un cuvânt greu au avut și prietenii literari; l-aș cita pe Al. Ivasiuc). Poeți de talent, câțiva dintre ei mari poeți, debutează odată cu Nichita Stănescu sau, în anii îndată consecutivi, pe calea de el deschisă. Nici unul nu seamănă cu autorul Necuvintelor;  în nici un caz nu-i sunt subordonați, dar toți colaborează cu el, într-o diversitate de forme, la înnoirea ambianței, la promovarea unor noi structuri lirice. Numele cel mai des asociat în faza începuturilor este cel al lui Cezar Baltag, poet de remarcabilă profunzime, cu volum de debut tot în 1960 (Cununa de aur), dar deplin exprimat în Vis planetar (1964), Răsfrângeri (1966), Monade (1968), Odihnă în țipăt (1969). Când Nichita Stănescu dă la iveală O viziune a sentimentelor, în 1964, Marin Sorescu se semnalează cu volumul de inteligente parodii Singur printre poeți, el urmând a se impune definitiv (ca unul dintre cei mai importanți poeți de după război) cu Poeme (1966), Tinerețea lui Don Quijote (1968), La Lilieci (1973). Ioan Alexandru publicase primele versuri, ca și Nichita Stănescu, în revista Tribuna, dar atrage puternic atenția (și consimțirea criticii literare) cu volumele Cum să vă spun (1964), Viața deocamdată (1965), Infernul discutabil (1966). Ana Blandiana își sincronizează debutul (Persoana întâia plural, 1964) cu a doua carte a lui Nichita, dar convinge cu Călcâiul vulnerabil (1966). Anul 1965 înregistrează debutul fulgerător al lui Adrian Păunescu (Ultrasentimente), mai edificator continuat în sensul dramatizării obsesiilor cu Mieii primi (1966), Fântâna somnambulă (1969).

După un excepțional debut (1964)  în reviste (girat de autoritatea unui Geo Dumitrescu, a unui Ștefan Aug. Doinaș), Marcel Mihalaș publică volumul Nume, unanim salutat de cronicarii literari ai momentului (N. Manolescu, E. Simion, Valeriu Cristea și alții), de o factură singulară - și ceea ce îl singularizează și mai mult - întru totul rezistent și astăzi.

Nu numai pentru poezie, momentul ambiant Nichita Stănescu, dar și pentru nuvelistică și roman, eseu și critică literară, este un moment fast, productiv și efervescent, cu urmări considerabile asupra evoluției literaturii din ultimii douăzeci de ani.

„Oameni, locuri, întâmplări” (MARINESCU 1980)

 Vasile Marinescu, Oameni, locuri, întâmplări, Editura Sport-Turism, București, 1980, 148 p.

5 Cuvânt de început

7 La „iarbă verde” cu Moș Costescu

18 Botezul muntelui

30 O zi de neuitat în Praga

41 O audiență

53 Lipscani nr. 3...

65 Un transatlantic în portul Constanța

79 Plăcintarul de pe Acropole

85 Sirena din grota albastră din Capri

92 Rătăcit în craterul Vezuviului

98 Întâmplări cu Mihai Haret

110 După 33 de ani...

118 O cheie franceză, o haină și o floare de colț

127 O zi a amintirilor la Bușteni...

134 Șatră modernă în drum spre Delfi

141 Asprovalta, recompensa și holera

„E cineva acolo?” (ASIMOV 1980)

 Isaac Asimov, E cineva acolo?, traducere A. Șuiu și R. Șuiu, „Tomis”, Constanța (serial)

Într-o astfel de societate de oameni potențial nemuritori, cei care s-ar sătura de trăit ar avea posibilitatea și libertatea s-o facă. S-ar putea chiar ca punctul culminant al vieții să-l constituie o moarte civilizată. Ba chiar s-ar putea să existe centre speciale unde cel în cauză ar putea să organizeze o petrecere de adio, o ultimă sărbătorire, o ultimă îmbrățișare a celor dragi, o ultimă strângere de mână a tuturor prietenilor credincioși. Apoi, în acordurile unei muzici diafane și într-o ultimă fluturare de mâini și de bezele, ușa compartimentului se închide în urma ta, gazul care acționează asupra centrilor nervoși începe să pătrundă lent și... gata. Cu alte cuvinte, nemurire ar însemna nu „pentru totdeauna” și „cât de mult timp vrei”. Și asta ce înseamnă? Sigur că ar varia de la individ la altul. Somerset Maugham, care a murit la 91 de ani, își dorea sfârșitul, dar el era bătrân bolnav și orb. Într-o societate de nemuritori ne-am aștepta să ne păstrăm vigoarea și puterea tinereții atât timp cât am avea chef să trăim. Cât timp ar trebui să treacă pentru ca un tânăr puternic, sensibil și inteligent ar obosi și ar dori să moară? Dacă este destul  de norocos ori îndeajuns de capabil să-și croiască un mod de viață care să-i pună probleme majore - să dirijeze destinele umanității ori să fie în fruntea detașamentului cunoașterii în lupta cu necunoscutul ori să distileze frumosul din nemărginirea universului - este probabil că nu s-ar putea plictisi repede și sa-r putea să treacă timp îndelungat până la ultima fluturare de mână.

Să încerc să ghicesc? Cam cinci sute de ani? Oamenii de stat ai lumii, oamenii de știință, artiștii, savanții vor fi niște multicentenari plini de vigoare și aici, exact aici este adevăratul pericol.

Creierul unui individ este de o importanță maximă pentru umanitate numai până la vârsta de 35 de ani. Dacă până la această vârstă n-a dat semne de mare talent într-o direcție sau alta, este prea puțin probabil ca aceste semne să mai apară. Dar dacă a dat astfel de semne, probabil că-și va petrece restul vieții explorând marile concepte ale propriei tinereți. Dacă ar fi să moară la 35 de ani, alți oameni, chiar mai puțin capabili, ar putea explora și valorifica aceleași concepte, fără prea mare dificultate.

Isaac Newton avea 25 de ani când ideea de bază a teoriilor sale s-a cristalizat în mintea lui. Albert Einstein avea 28 de ani când a propus pentru prima dată teoria relativității. Charles Darwin avea 22 de ani când a pornit la bordul navei „Beagle” și a făcut acele observații din care, mai târziu, și-a extras teoria evoluției prin selecție naturală. Și așa mai departe, exemplele abundă. Asta nu înseamnă că eu susțin că cei mai în vârstă nu pot avea realizări excepționale (Winston Churchill avea 65 de ani) Ori mai există talente care „înmuguresc” mai târziu, cum este cazul lui Joseph Conrad, care a început să scrie la vârsta de 37 ani. Cu toate acestea, aproape toate marile progrese din istoria umanității, marile descoperiri. Și acest lucru este ceva foarte normal. Mintea omului se rigidizează repede. Asta n-are nici de a face cu deteriorarea fizică a creierului ori cu limitarea capacității acestuia, astfel problema nu va fi rezolvată nici în cazul unei societăți de nemuritori posedând creiere care rămân tinere din punct de vedere fizic. Odată ce un creier își formează un mod de gândire, acel mod trasează, ca să spun așa, o brazdă adâncă printre circumvoluțiuni și numai cu un efort extraordinar mai poate modul de gândire să iasă din cadrul imprimat.

Marele fizician Max Planck spunea că singurul mod de a face ca o teorie nouă, revoluționară să devină acceptabilă și acceptată de știință este să o elaborezi, să o propui și s-a demonstrat că este într-adevăr folositoare și valabilă, să aștepți ca toți oamenii de știință bătrâni să moară. Numai mintea tânără, ne-maculată, deschisă și încă ne-rigidizată este cea care poate vedea soluțiile revoluționare. Apoi, după aproximativ 10 ani, tânărul revoluționar devine noul ortodox. De câte ori s-a repetat această transformare în știință, în artă, în politică!

Ei bine, atunci vom avea o lume în care aceste domenii-cheie vor fi dominate de multicentenari care n-ar avea nici un interes să cedeze locul? Vom evita moartea individului desființând îmbătrânirea și moartea în masă, holocaustul atomic, doar pentru a ne scufunda în moartea lentă, obositoare a ruginei?

Moartea este prețul pe care îl plătim pentru o viață plină de sens, de înțeles. Moartea face loc. Moartea îi forțează pe cei bătrâni și obosiți să facă loc celor tineri și scăpărători. Moartea degajează calea și face loc noului, progresului. Dar poate oare individul să se împace cu ideea propriei morți numai de dragul evoluției unei omeniri abstracte? De ce nu? Ni se pare normal ca un om să accepte să moară, să-și dea viața pentru familia lui, pentru țara lui. De ce nu și pentru omenire? Viața nici unui om nu a fost și nu este un efort propriu, absolut personal. Viața fiecărui om este, până în cel mai mic detaliu, rezultatul deosebit de complex al unor oameni care trăiesc odată cu el și care au trăit înaintea lui. Viața, car ei-a fost dăruită individului de către specie, individul o datorează, în mod sigur, speciei. Desigur, s-ar putea invoca ideea fantastică a unei științe omnipotente și să se spună că în loc de sinucidere, o persoană care ar fi obosită de viață ar putea să sufere o operație de „spălare”, de „ștergere” completă a creierului de toate informațiile adunate. Ea ar putea să ia cunoașterea universului de la început, cu o minte nouă, proaspătă și să-și reia existența de la capăt.

Dar, dacă o iei absolut de la capăt, nu înseamnă că ai murit? Dacă nu există posibilitate să-ți amintești o viață trecută, individul pe care-l reprezentai în acea viață trecută este mort.

Să nu mergem, atunci, chiar atât de departe. Să zicem că putem debarasa creierul numai parțial. Că putem lăsa amintirile personale esențiale ca să păstrăm continuitatea personalității. Am putea poate păstra cunoștințele de bază învățate în școală pentru a nu mai fi nevoiți să reluăm anevoiosul proces al educației. Am înlătura doar impuritățile acumulate, laolaltă cu tot ce-ar fi de prisos, și fără valoare. Din nefericire, educația școlară de bază deja direcționează personalitatea și existența unei anume personalități deja indică tendința individului. Noul individ, oricât de „reîmprospătat”, de „epurat”, nu ar reprezenta nici cel mai mic progres, că doar s-ar repeta pe el însuși în însușirile sale de bază la infinit. N-ar fi suficientă nici o „spălare” completă a creierului, acceptarea unei „morți mintale”, urmărindu-se numai perpetuarea trupului, nemurirea fizică. Este o diferență esențială între un nou individ cu creierul reînnoit, „reîmprospătat” și un individ cu adevărat nou. Individul reînnoit este produsul unui singur individ, pe când individul cu adevărat nou are doi părinți. Fiecare copil se naște cu jumătate din gene de la un părinte și cu jumătate de la celălalt. Chimismul propriu al organismului său este diferit de al fiecăruia din părinți și diferă de procesele chimice din organismul oricărei alte persoane care a trăit vreodată. Creierul copilului nou-născut nu este doar un creier nefolosit, el este un creier nefolosit dar diferit. Murim singuri, dar ne naștem dintr-o pereche. Viața sexuală nu este numai plăcere, ci este metoda elaborată în miliarde de ani ca mijlocul cel mai eficient de a menține flexibilitatea vieții în fața unui mediu în continuă transformare.

Necesitatea primordială o constituie indivizi noi și diferiți, nu doar vechi, dați în „spălătorie” și la „călcat”. Dar, dacă demonstrăm că nemurirea individului  este echivalentă cu moartea prin degradare și plictiseală la nivelul speciei, oare nu putem veni cu argumentul fatal că speciile oricum tot mor, tot dispar, așa că de ce am sacrifica nemurirea personală pentru ceva care și așa urmează să dispară? Doar este foarte bine știut, mii de specii au dispărut, s-au stins definitiv, în ciuda performanțelor sexelor și ale morții individuale. Și, totuși, dacă o specie dispare printr-o oprire a evoluției, obținută prin nemurirea individuală, acesta este absolutul ideii de moarte! Dacă, pe de altă parte, diferențierea pe sexe și moartea individuală sunt lăsate să continue procesul evoluției, este foarte posibil că Homo Sapiens va dispărea ca specie numai după ce va fi dat naștere unei specii diferite și (este de dorit) mai bună decât cea actuală.

Dacă specia tot trebuie să dispară la un moment dat, acest lucru să se întâmple după ce va lăsa în urmă și o specie și mai măreață, care să reia cu mai multă eficiență eterna luptă cu întunericul și care să tindă spre acele victorii pe care azi nu le putem măcar imagina. Privită corect, o asemenea dispariție a speciei n-ar fi de fapt o dispariție de loc, ci un alt pas înainte către singurul și cel mai valoros tip de nemurire - nemurirea vieții și inteligenței în abstract.

„Studii” (ZANE 1980)

Gheorghe Zane, Studii, studiu introductiv Costin Murgescu, cuvântul editorului de Valeriu Râpeanu, ediție îngrijită de Elena G. Zane, Eminescu, București, 1980, 590 p.

Partea I

33 Economia Principatelor Române în perioada 1775-1831

(Structures economiques des Principautes Roumaines (1775-1881) în „Annales historiques des Revolution Francaise”, Paris, XLVIII, 1976, nr. 225, iul.-sept., p. 323-325) 

61 Saint-simonism și fourierism în România

(Le saint-simonisme et le fourierisme en Roumanie în „Economies et societes”, Cahiers de l ISEA, tome IV, 1970, no. 10, oct., p. 1935-1936)

82 Corespondența T. Diamant - Ch. Fourier

(inedit) 

Partea II

97 Economia politică la Academia Mihăileană. La centenarul învățământului economic

(Iași, martie 1942

Economia politică la Academia Mihăileană, 1943, 28 p., Publicațiile Seminarului de economie politică și finanțe, Facultatea de drept, Iași, Seria II, nr. 1)

119 Cursul de economie politică al lui Ion Ghica la Academia Mihăileană

(„Viața economică”, VII, 1969, nr. 25, iun. 27, p. 19)

Partea III

127 Obiectivele economice ale revoluției de la 1848 în Țările Române

(Progresul economic în România, București, 1977, p. 42-52)

140 Legea rurală de la 1864 și moștenirea ideologică a anului 1848

(La loi rurale de 1864 et l heritage ideologique de 1848, în „Revue roumaine de d histoire”, III, 1964, nr. 2, p. 213-225)

152 Problemele economice ale Unirii în lumina mesajului din 6 decembrie 1859 al lui Alexandru Ioan Cuza 

(„Analele Academiei R. S. România. C”, 1966, nr. 16, p. 331-340) 

163 Politica economică a Principatelor în epoca Unirii și capitalul străin

(„Studii”, XII, 1959, nr. 1, p. 233-261)

1. Situația gravă economică din anii Unirii

2. Marele program de reforme economice al lui Al. I. Cuza

3. Decretarea liberului schimb

4. Finanțarea reformelor prin capitalul străin

204 Probleme de economie financiară în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza

(Cuza Vodă. In memoriam, Iași, 1973, p. 261-327)

1. Finanțele publice. Bugetele de stat

2. Datoria publică. Împrumuturi pe piața externă

3. Problema monedei naționale

4. Problema organizării creditului

257 Problema monetară în România și reforma de la 1867

(Crearea sistemului monetar național la 1867, București, 1968, p. 9-45)

1. Circulația monetară de la mijlocul secolului XVIII până la 1867

a. Adoptarea leului ca monedă de calcul

b. Sistemul monetar instituit de Regulamentul Organic 

2. Elaborarea doctrinei monetare românești 

a. Critica sistemelor monetare

b. Proiecte pentru un nou sistem monetar

c. Însemnătatea istorică a reformei de la 1867

Partea IV

287 Literatura economică românească din Transilvania în secolul al XIX lea

(Publicat parțial în „Viața românească”, XXI, 1968, nr. 11, nov., p. 67-74) 

297 Problema agrară și ridicarea nivelului agriculturii

(Inedit)

321 Industria. Meseriile

(Inedit) 

344 Despre regulile unei bune conduite în viața economică

(Inedit)

Partea V

361 M. Eminescu la Biblioteca Universității din Iași

(„Revista fundațiilor”, VI, 1939, nr. 2, feb., p. 317-326; cu adăugiri) 

371 O scriere necunoscută a lui Ion Ghica în „Portfolio” a lui David Urquhart

(„Studii și cercetări istorice”, Buletin al Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, Iași, 1943, nr. 1, p. 3-18)

384 Ion Ghica în diplomația constantinopolitană. Corespondența cu N. Bălcescu

(Introducere la Ion Ghica către N. Bălcescu. Scrisori inedite din vremea pribegiei, „Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunii Istorice”, S III, t. XXV, 1943, p. 1113-1124)

392 Ion Ghica și Ion Ionescu de la Brad la Academia Română

(„Viața economică”, IV, 1966, nr. 36, sept. 9)

398 Lucrări necunoscute ale lui Ion Ionescu de la Brad

(„Independența economică”, XXIX, 1946, nr. 4, oct.-dec., p. 334-336 )

403 Enric Winterhalder tipograf, revoluționar la 1848, ideolog și economist liberal 

(„Studii de istorie a gândirii economice”, 1970, nr. 9, p. 1-16)

1. Stabilirea la București. Primele ocupații

2. Întreprinderea C. A. Rosetti - E. Winterhalder

3. În revoluție

4. Închisorile și exilul

5, Întoarcerea din exil. În administrația de stat și în presă

6. Retragerea în Austria. Sfârșitul

432 .M. Kogălniceanu și problema națională

(„Viața economică”, IV, 1966, nr. 24, iun. 17, p. 4) 

437 O concurență tipografică și o polemică literară între M. Kogălniceanu și Gh. Asachi

(„Arhiva românească”, 1941, vol. VI, p. 31-71)

447 Întreprinderea de editură și arte grafice a lui M. Kogălniceanu „Cantora Foii sătești”

(Inedit)

450 M. Kogălniceanu întemeietor al marii industrii textile în România

(„Arhiva românească”, 1941, vol. VII, p. 57-82)

458 Dionisie Pop Marțian, economist al epocii Unirii

(Economistul epocii Unirii. Un veac de la moartea unui mare economist român, Dionisie Pop Marțian, în „Viața economică”, III, 1965, nr. 27, iul. 2, p. 14 )

462 A. D. Xenopol și ideile sale economice

(„Viața românească”, XXV, 1972, nr. 9.sept., p. 104-112)

474 Nicolae Iorga și problemele sociale ale epocii sale

(Nicolae Iorga et les problemes sociales de son epoque. La question agraire en Roumanie, în „Revue roumaine d histoire”, IV, 1965, nr. p. 1189-1199.

Vezi și „Viața economică”, III, 1965, nr. 48, nov. 26, p. 7-8.

Acest articol a fost scris cu prilejul comemorării a 25 de ani de la asasinarea lui N. Iorga. Text revăzut)

483 Nicolae Iorga și istoria economică

(Nicolae Iorga. L homme et l oeuvre, București, 1972, p. 303-332)

512 Personalitatea științifică a lui V. Madgearu

(La personalite scientifique de Virgil Madgearu, în „Revue roumaine de sciences sociales. Science economique”, X, 1966, nr. 1, ian.-iun., p. 37-46

Idem, „Studii și cercetări economice”, 1966, vol. I, p. 223-232)

524 „Viața românească” la 60 de ani

(„Viața economică”, IV, 1966, nr. 12, mart. 12, p. 11)

529 Răscoala în literatura socială a anului 1907

(„Viața economică”, IV, 1966, nr. 35, sep. 2)

541 Notă asupra ediției

542 Bibliografia lucrărilor lui G. Zane

543 I. Istoria gândirii economice și sociale

557. II. Istoria economică în România

563 III. Economie politică

566 IV. Politică economică. Finanțe publice

567 V. Note, cronici, rapoarte, conferințe

568 VI. Recenzii

570 VII. Bibliografii

571 VIII. Lucrări în manuscris

573 Indice de nume

„Județul Constanța - prezent și perspectivă” (FDUS/CJC 1980)

 Frontul Democrației și Unității Socialiste / Consiliul Județean Constanța, Județul Constanța - prezent și perspectivă (documentar), februarie 1980, 63 p.

3 Nicolae Ceaușescu, Din Raportul prezentat la cel de-al XII Congres al PCR)

4 Decret pentru stabilirea datei alegerilor pentru Marea Adunare Națională și consiliile populare

5 E scris pe tricolor unire - Imnul FDUS adopta de Congresul II (text adaptat, muzica C. Porumbescu)

7 Județul Constanța - Date generale

9 Coordonate ale ascensiuni județului Constanța împreună cu întreaga țară pe calea progresului socialist

Industria
Industria energie electrice și termice
Industria construcțiilor de mașini și a prelucrării metalelor
Industria extractivă a minereurilor nemetalifere și a produselor din substanțe abrazive
Industria materialelor de construcție
Industria chimică
Industria celulozei și hârtiei
Industria textilă
Industria alimentară
Industria lemnului

Agricultura

Transporturi

Investiții și construcții

Nivelul de trai

32 1980 - An hotărâtor în înfăptuirea cu succes a sarcinilor cincinalului 1976-1980

Industria

Agricultura

Transporturi

Investiții

Nivel de trai 

Învățământ

Arta și cultura

Sănătatea publică

Educație fizică și sport

Turism

47 Perspectivele dezvoltării economico-sociale a județului Constanța în cincinalul 1981-1985

„Constituția Republicii Socialiste România” (Consiliul de Stat 1980)

 Constituția Republicii Socialiste România, Consiliul de Stat,  1980

Constituţia a fost adoptată de Marea Adunare Naţionala în şedinţa din 21 august 1965, după luarea în discuţie a proiectului publicat la 29 iunie 1965 de către Comisia pentru elaborarea proiectului de Constituţie, cu unanimitatea celor 446 de deputaţi prezenţi la şedinţa, situaţie certificată de Preşedintele Marii Adunări Naţionale, Ştefan Voitec. Ea a fost promulgată la data de 21 august 1965 sub semnatura Preşedintelui Consiliului de Stat, Chivu Stoica, şi a fost publicată în "Buletinul Oficial al R.S.R." nr. 1 din 21 august 1965.Constituţia a intrat în vigoare la data adoptării, adică 21 august 1965, abrogand expres pe aceeaşi dată Constituţia din 1952. În forma iniţială ea era formată din 114 articole cuprinse în 9 titluri.
Constituţia a fost modificată expres prin următoarele legi:- Legea nr. 1/1968 pentru modificarea unor articole din Constituţia Republicii Socialiste România, publicată în B. Of. nr. 16 din 16 februarie 1968 (modifica art. 15; 22; 70; 73; 78; 79; 80; 81; 83; 88; 90; 92-97; 100; 102; 106; înlocuieşte un termen; dispune republicarea);- Legea nr. 56/1968 pentru modificarea unor articole din Constituţia Republicii Socialiste România, publicată în B. Of. nr. 168 din 26 decembrie 1968 (modifica art. 80; 88; 105; 107; abroga art. 84 alin. 2);- Legea nr. 1/1969 pentru modificarea unor articole din Constituţia Republicii Socialiste România, publicată în B. Of. nr. 31 din 13 martie 1969 (modifica art. 52; 53; 66; dispune republicarea);- Legea nr. 26/1971 pentru modificarea articolului 73 alineatul 3 din Constituţia Republicii Socialiste România, publicată în B. Of. nr. 157 din 17 decembrie 1971;- Legea nr. 1/1972 cu privire la modificarea articolelor 45 alin. 1 şi 81 alin. 3 din Constituţia Republicii Socialiste România, publicată în B. Of. nr. 41 din 24 aprilie 1972 (dispune republicarea);- Legea nr. 1/1974 privind modificarea Constituţiei Republicii Socialiste România, publicată în B. Of. nr. 45 din 28 martie 1974 (modifica art. 43; 54; 57; 63; 64; 68; 73; introduce art. 65^1; 69^1 - 69^6; înlocuieşte un termen; dispune renumerotarea articolelor şi republicarea);- Legea nr. 66/1974 cu privire la modificarea unor articole din Constituţia Republicii Socialiste România, publicată în B. Of. nr. 161 din 23 decembrie 1974 (modifica art. 25; 44-46; 67; 80; 88; 96; 97; înlocuieşte termeni; dispune republicarea);- Legea nr. 2/1975 pentru modificarea articolului 53 din Constituţia Republicii Socialiste România, publicată în B. Of. nr. 30 din 21 martie 1975;- Legea nr. 19/1979 pentru modificarea articolului 44 din Constituţia Republicii Socialiste România, publicată în B. Of. nr. 103 din 19 decembrie 1979;
Titlul I REPUBLICA SOCIALISTĂ ROMÂNIATitlul II DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE CETĂŢENILORTitlul III ORGANELE SUPREME ALE PUTERII DE STATTitlul IV ORGANELE CENTRALE ALE ADMINISTRAŢIEI DE STATTitlul V ORGANELE LOCALE ALE PUTERII DE STAT ŞI ORGANELE LOCALE ALE ADMINISTRAŢIEI DE STATTitlul VI ORGANELE JUDECĂTOREŞTITitlul VII ORGANELE PROCURATURIITitlul VIII ÎNSEMNELE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIATitlul IX DISPOZIŢII FINALE