„SOS Teatrul de păpuși” („TOMIS” 1996)

Teatrul de Păpuși Constanța are din 1996 ca sediu o clădire construită în 1895 (cea mai veche clădire destinată unui teatru din Dobrogea cunoscută sub denumirea de Teatrul „Elpis”). Vechimea clădirii, stilul arhitectonic al ansamblului care cuprinde și biserica „Metamorphosis”, faptul că pe scena acestui teatru au jucat (în perioada interbelică) mari actori ai teatrului românesc, că în această sală a concertat George Enescu, ne îndreptățesc să considerăm clădirea un monument de artă, un lăcaș al muzelor ce trebuie renovat și conservat.

În cei 40 de ani de existență, aici au văzut lumina rampei spectacole inspirate de operele unor mari scriitori români și străini. Teatrul se bucură de o recunoaștere națională și internațională, dovadă cele 52 de premii și participările la festivaluri  organizate în Belgia, Bulgaria, Croația, Franța, Ungaria, Rusia, Republica Moldova, Italia, Turcia, Polonia. Creator al unor spectacole de înaltă ținută artistică, menite să îmbogățească mintea și sufletul micilor spectatori, Teatrul de Păpuși Constanța prezintă zilnic spectacole în fața a sute de copii. El este locul unde copiii descoperă, alături de eroii din povești, ce este binele, adevărul și prietenia. Prin spectacolele sale, Teatrul aduce un strop de lumină în sufletele copiilor din casele de copii, al celor bolnavi din sanatorii și spitale.

În prezent, clădirea se află într-un stadiu avansat de degradare, devenind improprie prezentării de spectacole, cheltuielile necesare renovării depășind bugetul teatrului.

De aceea, conducerea acestei instituții adresează un apel de suflet concetățenilor noștri, tuturor celor care au fost odată spectatori ai Teatrului de Păpuși, iar astăzi vin la spectacole însoțiți de copii sau nepoți, să contribuie la cheltuielile renovării clădirii.

Donatorii pot depune banii la casieria Teatrului sau în contul 65.5.14.12.17 deschis la BCR Constanța, cu mențiunea „pentru Teatrul de Păpuși Constanța”.

„Viața Filialei” („TOMIS” 1996)

 ***, Viața Filialei, „Tomis”, Constanța, 1996, noiembrie

*

Semnalăm cu plăcere patru noi apariții editoriale. Cărțile aparțin colegilor noștri de redacție, voci distincte în peisajul literar românesc: Constantin Novac - Punctul mort (roman, Constanța, Editura Ex Ponto), Nicolae Motoc - Fragilități (versuri, Constanța, Editura Metafora), Florin Șlapac - Zăpodie (poem, București, Editura Niculescu), Sorin Roșca - Paznicul gerului (versuri, Iași, Editura Timpul).

*

Sâmbătă, 26 octombrie, Editura Leda a lansat la Muzeul de Artă, în prezența autorului, volumul de haiku O lentilă pe masă / A lens on the table de Constantin Abăluță. Despre autor și carte au vorbit: Nicolae Motoc, Ovidiu Dunăreanu, Ion Codrescu și consilierul editorial Valentin Sgarcea.

*

Nicolae Motoc și-a lansat volumul Fragilități, vineri, 22 noiembrie, în cadrul aceleiași frumoase săli a Muzeului de Artă Constanța. Dialogul critic a fost susținut de Gabriel Rusu, Evelina Cârligeanu, Dan Perșa, Ion Roșioru și arh. C. D. Mazilu - președintele Fundației Culturale Teodor Burada, care a sponsorizat această întâlnire. Au recitat actorii Diana Cheregi și Vasile Cojocaru. Sâmbătă, 23 noiembrie, ora 18,00 Nicolae Motoc a fost invitatul emisiunii Dobrogea - repere spirituale, realizată de postul de televiziune MTC Constanța. Au participat: Ovidiu Dunăreanu, Evelina Cârligeanu, Dan Perșa, Corina Apostoleanu.

*

Florin Șlapac a fost invitatul emisiunii O carte în discuție realizată de Ana Maria Munteanu la postul de televiziune MTC Constanța. Au participat: Ovidiu Dunăreanu, Dan Perșa, Eugen Nasta. Au recitat fragmente din poemul Zăpodie tinerii actori Gabriel Duțu și Laura Crăciun de la Teatrul Dramatic Constanța.

„Ex Ponto” (DUNĂREANU 1996)

 Ovidiu Dunăreanu, Ex Ponto, „Tomis”, Constanța, 1996, noiembrie

Apariția unei edituri într-un spațiu cosmopolit, cum e cel al Constanței, care a fost vitregit decenii în șir de serviciile unor asemenea instituții, este astăzi, în perioada de tranziție, nu numai un gest de mare risc, dar și unul cu rezonanță aparte; o editură înseamnă, nu câștig, ci promovarea actului de cultură autentic prin ceea ce are mai nobil și mai rezistent spiritul uman - CARTEA.

Noua editură Ex Ponto, avându-i la conducere pe profesorul Ion Popișteanu, ing. Paul Prodan și ec, Doina Crișan, și-a lansat în forță ambițiosul program editorial, oferind cititorilor primele volume apărute în intervalul foarte scurt de timp de la înființare.

Sâmbătă, 16 noiembrie 1996, la Muzeul de Artă Constanța, au fost lansate volumele (în ordinea apariției): Calendarul meu de Radu Gyr (prezentare - poetul Adrian Popescu, bibliologul Constantin Em. Bucescu și fiica poetului, Monica Popa Gyr); Pe urmele adevărului de Sabin Ivan (prezentare prof. univ. dr. Puiu Enache); Anatomia descriptivă a membrului inferior și Anatomia descriptivă a membrului superior de Petru Bordei și Dan Ulmeanu;  Hepatologie practică de Florea Voinea (prezentate de prof. univ. dr. Vasile Sârbu, decanul Facultății de Medicină din Constanța, și dr. N. Rugină); Punctul mort, roman de Constantin Novac (prezentare Nicolae Motoc și Nicolae Rotund); Tudor Arghezi prozatorul de Nicolae Rotund (prezentare de Ion Popișteanu).

Impresionați de acest debut, adresăm noii edituri constănțene tradiționala urare marinărească Vânt bun din pupa! 

„Colocvii măcinene” (DUNĂREANU 1996)

 Ov. D., Colocvii măcinene, „Tomis”, 1996, noiembrie

Sub genericul de mai sus, între 9-10 noiembrie, s-a desfășurat în orașul Măcin a patra ediție a unei manifestări culturale care începe să-și consolideze o tradiție și un profil relevant în viața spirituală a spațiului nord-dobrogean.

Depășind toate vicisitudinile, un nucleu de oameni entuziaști, călăuziți de sentimentul propășirii culturale a urbei natale, adunați în jurul Casei de Cultură, avându-i în frunte pe Keazim Baeard, directorul acesteia, și pe profesorul Sorin Mureșnu, sprijinit de Consiliul Local și Inspectoratul pentru Cultură Tulcea, a asigurat o bună ținută acestor colocvii. În primul rând, prin conceperea unui program cu o tematică incitantă deschisă spre probleme precum: Românii în context european, Cultură și societate, Literatură și artă plastică contemporană. În al doilea rând, prin personalitățile invitate din București, Iași, Constanța, Tulcea.

Au susținut (...) cu publicul: conf. dr. Gh. Iacob - Integrarea României în Europa, conf. dr. Luminița Iacob - Românii despre ei înșiși, dr. Radu Ciuceanu - Totalitarism și democrație la români, Mariana Cris - Renașterea prin cultură, prof. Vladimir Ivanov - Cultura sub impactul informatizării societății, prof. Nicolae Buiculescu - Contribuții la monografia orașului Măcin.

Au dialogat cu publicul scriitorii Constantin Novac, Nicolae Motoc, Ernesto Mihăilescu, Ovidiu Dunăreanu.

Artistul plastic Paula Toader și-a vernisat o expoziție personală de pictură. 

Au fost lansate cărțile: Modernism și europenism. Românii de la Cuza Vodă până la Carol al II lea, Percepții, trăire și identitate etnică, de Gh. Iacob și L. Iacob; Fragilități - poeme de N. Motoc; Punctul mort - roman de C. Novac.

Fără anvergura pe care și-au dorit-o inimoșii și oneștii lor organizatori, Colocviile măcinene s-au dovedit, în cele din urmă, nu o reuniune de dragul reuniunii, ci una de calitate.

„Farmecul discreției” (ANTONESCU 1996)

 Costin Antonescu, Simeza. Farmecul discreției, „Tomis”, noiembrie 1996

Apreciativul din titlu nu se referă neapărat la o conduită stilistică, ci mai degrabă, în mod paradoxal, la un anumit stil de a dialoga cu obișnuiții sălilor de expoziții. Paradoxul vine din aceea că Eugenia Coman este o persoană deosebit de industrioasă, pentru domnia sa pictura fiind un fel uzual de respirație. Locuința a devenit neîncăpătoare pentru atâta energie plastică și poate că una din explicațiile parcimoniei cu care E. C. apare pe afișele manifestărilor plastice vine și din greutatea de a alege, din greutatea de a da coerență discursului plastic, atât de des întâlnită la persoane care, dedicate picturii și, în general, limbajului plastic, le vine adesea greu de a renunța la etape, la maniere sau la mici „retușuri” atunci când, în calitate de persoană publică, toate acestea trebuie aduse la cunoștința... publicului.

Ca orice artist care nu este preocupat în a exprima programe, adesea obsesii rătăcite în spațiul speculațiilor infertile, ci este preocupat în a se exprima pe sine, E. C. a ales întotdeauna acele incinte expoziționale în care avea certitudinea că i se vor afla prietenii, acele ființe care fac parte din biografia sa neromanțată și care adesea i-au confirmat impresia că gesturile sale plastice au un sens în metabolismul lor sufletesc.

Așa se face că, în mai bine de un deceniu, E. C. nu s-a încumetat decât la trei expoziții personale, dintre care numai una într-o sală constănțeană.

Specifică eternului feminin, pictura Eugeniei Coman rămâne în aria tematică a florilor și a peisajelor nu neapărat figurate, ci esențializate până la consecința impresiei pregnante.

Dualismul infailibil al ființei umane se exprimă și în cazul artistei noastre, antrenând de această dată, într-o relație  adesea productivă, forța și suavitatea. Dacă pictura în ulei divulgă știința artistei de a modela materia colorată, aducând-o la transparențe elegant temperate în compoziții florale de o sesizabilă sensibilitate, în cazul acuarelelor intervine, ca factor de mediere sensibilă, apa, ceea ce permite artistei accesul spre aburul diafan și misterios al atmosferelor din plastica tradițională asiată.

S-ar putea crede că discreția existenței expoziționale a Eugeniei Coman motivează entuziasmul supralicitat. Ar fi nepotrivit cu felul de a fi al acestei artiste care recunoaște că pictura este un gest zilnic,  E. C. fiind astfel dependentă de pictură și că numai în anumite momente, de grație sufletească, este bine să te mărturisești asupra cotidianului care sălășluiește în tine.

Căci, de altfel, ce altceva este viața decât perseverență în pasiune?

Dialogul generațiilor literare postcomuniste („TOMIS” 1996)

 C. O., Dialogul între generații, „Tomis”, Constanța, XXXI, 3(316), nov. 1996, p. 1, 3

Un semn sigur că o cultură este vie în actualitate, este cel al dialogului între generații, indiferent de aspectele pe care le îmbracă acestea. Sunt anemice la noi polemicile, confruntările de idei, iar asupra cauzelor ce țin de climatul pre sau post-totalitar nu e de insistat... Mi se pare însă evident că o dispută, dacă nu în planul culturii, cel puțin în cel al literaturii, nu va fi aprobată de scriitori bine așezați în lojele lor literare. Tinerii scriitori sunt obligați să fie „agresivi” și atunci confrații lor mai vârstnici vor fi nevoiți să răspundă la provocare. Desigur, când mă gândesc la agresivitate, nu mă gândesc la a-i invita pe vechii scriitori să părăsească scena pentru a lăsa loc liber în edituri celor tineri. O confruntare în plan literar nădăjduiesc că nu poate trece dincolo de opoziția pe care o stabilește divergența de idei, de idealuri, de sensibilitate - adică antagonismul dintre subiectivități. Fiecare generație, sunt convins, dorește să-și impună propria sensibilitate. Și cum mai multe generații trăiesc alături, polarizarea sensibilității este inevitabilă... Pot fi luate în considerare două ipoteze privind sărăcia discuțiilor provocate de idealuri antietice sau doar deosebite: anemia sensibilității tinerilor, dar aș prefera ca a doua variantă să fie cauza reală: apatia vechilor scriitori. Pe o cale ocolită însă, ambele ipoteze par a fi valabile. Nu pot da decât un singur exemplu de excepție: disputa dintre Corin Braga și Dumitru Țepeneag, provocată de tânăr, care însă nu a găsit resurse (sau drăcească dorință) de a continua, după răspunsul prompt al „oniricului” de la Paris.

„Revizuirea valorilor” sau „reașezarea valorilor” sunt sintagmele sfrijite care arată lipsa dinamismului în planul ideilor culturale - ceea ce, privind literatura, demonstrează o slăbiciune a sensibilității sau extenuarea dorinței uneia sau alteia dintre generații de a se impune. „Reașezarea valorilor” nu poate veni în mod direct de la judecata critică, deoarece aceasta este imparțială utopic vorbind. Altfel, ca tot ce ține de oameni, și judecata critică este tranzitorie și imanentă. Scara valorilor ține de un anumit moment al istoriei literare, pentru că treptele ei sunt susținute uneori nu doar de valoarea estetică a unei opere, ci și de circumstanțele valorizări ei culturale, ori, cum s-a întâmplat, doborâte de suflul unei ideologii factioase. O așezare a valorilor, strict temporară pentru contemporaneitate, nu e posibilă decât atunci când efervescența creatoare și curajul de a afirma idei și sensibilitate, duce la cristalizarea unui Centru, a unei Idei, a unui ideal (cultural, estetic, artistic)  de pe poziția căruia să fie văzute prezentul, valoarea. Trăim în contingent și lipsa unui miez ideatic taie respirația, dispersează energiile. Recuperarea ideilor și a sensibilității interbelice, a valorilor expresiei literare românești a exilului, ori a ideilor europene din ultimul veac nu sunt de ajuns. În jurul a ce se organizează ele, ca să ofere forță creativității și originalitate?... Dacă pare că acest mod de a pune problema înseamnă a așeza carul înaintea boilor, e doar pentru că ne aflăm într-un cerc vicios (desigur aparent și vom vedea de ce). Creativitatea duce la acumularea forței creativității. Când creativitatea lipsește, nici asimilarea culturii nu se face profund și corect,și nici creativitatea nu sporește. A „așeza” negând sau afirmând o ierarhie, nu se poate decât în numele unei credințe, a unei alte axiologii. Comunismul a avut  drept principiu „aplanarea conflictelor”. Pentru că orice divergență sau confruntare este o întâlnire, un. Un dialog al oamenilor din aceeași generație, sau a generațiilor între ele. O întâlnire care face să scapere idei, sensibilitate și creativitate.

Cum am spus, provocare nu poate aparține decât tinerilor. Dar pentru cristalizarea unui „Centru de idei” în cultură, e nevoie ca acel centru să existe deja ca interioritate. Disputa-dialog este cea care-i poate da o formă, o „structură” în contingent... Și astfel viciosul cerc e tăiat.

Ar mai fi în final, de extras o morală, pentru că eseul nu a fost conceput ca o stare de spirit. Cred însă că „morala” nu poate aparține decât fiecărui actor al scenei literare în parte - conform propriei lui subiectivități.

Viața Filialei (DUNĂREANU 1996)

 Ov. D., Viața Filialei, „Tomis”, Constanța, 1996, octombrie

*

Emisiunea literară Hyperion a TVR 2 a organizat la Muzeul de Artă Constanța o întâlnire cu scriitorii Nicolae Motoc, Florin Șlapac, Ovidiu Dunăreanu, Evelina Cârligeanu, Emilia Dabu, Dan Perșa și Sorin Roșca, discuțiile fiind axate pe rememorarea celor mai importante momente din viața revistei „Tomis” de-a lungul celor 30 de ani de existență. Mediatorii acestei întâlniri au fost scriitorii și ziariștii Radu George Serafim, Gabriel Rusu și Puiu Stoicescu.

*

Postul de televiziune MTC din Constanța i-a avut ca invitați, în cadrul emisiunii în direct „Dobrogea repere spirituale” pe scriitorii Constantin Novac, Nicolae Motoc, Florin Șlapac și Ovidiu Dunăreanu. În cadrul dialogului, condus de redactorul emisiunii Ana Maria Munteanu, s-au relevat rolul și sarcinile pe care le are Filiala pentru promovarea literaturii autentice în ținutul de la mare, cât și semnificația prezenței, timp de treizeci de ani, în peisajul cultural național, a revistei „Tomis”.

*

Beneficiar al unui sejur de 10 zile în România, oferit de Ministerul Culturii pentru documentare privind creația literară contemporană și clasică a scriitorilor români, cunoscutul traducător Kiril Kovaldji din Federația Rusă s-a întâlnit la sediul Filialei Dobrogea a U. S. cu scriitorii Nicolae Motoc, Florin Șlapac, Ovidiu Dunăreanu, Dan Perșa, Sorin Roșca și Costache Tudor.

*

Duminică, 22 septembrie 1996, Fundația pentru tineret Constanța a organizat la Casa de Cultură a tineretului din Mangalia lansarea volumului de versuri Cuvinte săpate pe cer al poetei Emilia Dabu. Au prezentat Arthur Porumboiu, Iulia Pană și Elena Plămadă.

„Breviar tulcean” (VLADIMIROV 1996)

 Olimpiu Vladimirov, Breviar tulcean, „Tomis”, Constanța, 1996, octombrie

*

La Palatul copiilor și elevilor din Tulcea a avut loc lansarea volumului Piese noi `95, editat de Editura Unitext, care cuprinde 4 piese nominalizate pentru premiul „Cea mai bună piesă a anului” (în 1995). la Concursul de dramaturgie contemporană organizat de UNITER cu sprijinul Fundației Principesa Margareta.

Între piesele editate se înscrie și Ina Gadda de Vida semnată de dramaturgul tulcean Gabriel Bădică, nominalizat la același concurs și în anul 1984 pentru lucrarea Ultimul labrador.

(...)

*

O amplă Expoziție de grup (Vera Buzoianu - grafică, Alexandru Petrov - pictură și Aftinia Vasile - pictură) ne reține atenția pe simezele Casei Cărții din Tulcea, atât prin reuniunea temperamentală, inter-sufletească a creatorilor între ei, determinată de forța sugestivă și coerentă a unui dialog între generații, cât și prin formularea unor etici și stilistici personale.

*

(...)

„Periscop” („TOMIS” 1996)

 ***, Periscop, „Tomis”, Constanța, 1996, octombrie

*

Muzeul de Artă din Constanța, devenit în ultima vreme un veritabil Centru Cultural al orașului, a găzduit lansarea volumului Erotismul în literatură, editat de Ion Cristoiu la Casa Presa Românească. Au prezentat ziariștii Gabriel Rusu și Marius Petrescu, regizorul Cristian Mihăilescu, actorii Vasile Cojocaru și Daniel Tomescu.

*

În sala polivalentă a hotelului Parc din Mamaia a fost organizată cea de a doua ediție a Colocviului național de haiku. Au participat creatori din Republica Moldova, precum și din București, Constanța, Cluj, Bacău, Suceava, Târgoviște, Ploiești etc. Cu acest prilej, au fost lansate volumele Surâsul călugărului de Vasile Spinei (Republica Moldoova). Zefir nipon de Dumitru Ene-Zamfir și ediția bilingvă Between two Waves (Între două valuri) de H. F. Noyes.

*

Dublu eveniment cultural la Cercul Militar: lansarea volumului de povestiri Nurie, care marchează debutul editorial al prozatorului constănțean Costache Tudor și vernisajul expoziției de pictură a tânărului plastician Eduard Rosentweig. Cei doi au fost prezentați de scriitorii Ovidiu Dunăreanu, Sorin Roșca și de pictorul Valentin Donici. Actrița Diana Cheregi a oferit numeroasei asistențe lectura artistică a unei povestiri în volumul lansat.

*

Galeriile „Amfora” din Constanța au găzduit succesiv expozițiile artiștilor plastici Vasile Munteanu și Eugenia Coman. Au fost remarcate tematica vastă, dezinvoltura și acuratețea peisagisticii dobrogene la V. Munteanu, sensibilitatea, cromatica îndrăzneață și valoarea deosebită a acuarelelor semnate de E. Coman.

*

Dintre numeroasele reviste școlare apărute la Constanța, ne reține atenția revista Profesia editată de Grupul Școlar de Arte și Meserii Spiru Haret. Îndrumat de prof. ing. Marius Năstase și prof. ing. Valentin Biban, colectivul redacțional reușește să ofere tinerilor cititori sumare interesante și de la număr la număr mai variate, precum și o prezentare grafică deosebită, care se remarcă prin eleganță și utilizarea inspirată a tehnoredactării computerizate.

*

„Politica în recital” se intitulează cea mai recentă carte apărută la Editura Muntenia din Constanța, constituind debutul editorial al ziaristului Traian Brătianu, care a adunat în paginile acestui volum interviuri acordate de cunoscuți oameni politici.

*

Noua stagiune a Operei din Constanța a fost deschisă cu spectacolul Splendorile operei, la reușita căruia și-au dat concursul, alături de reputați artiști constănțeni, interpreți din Japonia, absolvenți ai cursului de măiestrie scenică, organizat în colaborare cu Asociația internațională de muzică din Roma.

*

Și-a încheiat activitatea Tabăra internațională de ceramică „Hamangia”. La aceasta a patra ediție au participat 36 artiști plastici din România, Japonia, Franța, Austria, Suedia, Albania, Bulgaria și Macedonia, care și-au reunit lucrările într-o foarte interesantă expoziție deschisă la Muzeul de Artă Constanța. De remarcat sprijinul financiar deosebit acordat de Consiliul Județean Constanța, fapt ce demonstrează încă o dată atenția CJ față de actul cultural.

*

Formată din elevi ai liceelor constănțene, trupa de teatru a Alianței Franceze a debutat cu spectacolul Theatre en miettes de Eugen Ionesco, spectacol prezentat și la ediția a II a a Festivalului liceal francofon de la Ploiești.

„1896 Centenarul Portului Constanța 1986” („TOMIS” 1996)

 1896 Centenarul Portului Constanța 1986

Administrația Portului Constanța - Evoluții

Organizată ca regie autonomă, Administrația Portului Constanța administrează infrastructura și o parte a suprastructurii din porturile Constanța, Midia și Mangalia.

În această calitate, Administrația Portului asigură:

- concepția și aplicarea strategiilor și politicilor de dezvoltare ale porturilor menționate;

- întreținerea lucrărilor hidrotehnice, sistemului de semnalizare și sistemului rutier în interiorul portului;

- furnizarea unor utilități precum energia electrică, energia termică, apa, telecomunicații;

- servicii de depoluare, canalizare etc.

Una din cele mai importante sarcini ale APC este de a concep și aplica strategii și politici de dezvoltare a celor trei porturi, dintre care portul Constanța are o importanță deosebită pentru România și zona Mării Negre.

Bazat pe Planul Strategic elaborat de firma olandeză Frederic R. Harris în colaborare cu Coopers and Lybrand și Portul Rotterdam. Portul Constanța și-a stabilit ca țintă strategică să devină un port principal pentru zona Mării Negre și o placă turnantă pentru rutele comerciale care leagă Europa cu Orientul Mijlociu, Orientul Îndepărtat și nordul Africii, precum și pentru cele care leagă țările fostei URSS cu Europa Centrală și de Est.

În acest scop Portul Constanța trebuie să atingă următoarele obiective:

- să fie port principal pentru tranzitul de mărfuri având originea în țările riverane Mării Negre și în țările din nordul Africii, Orientul Mijlociu și Orientul Îndepărtat și cu destinație piețele Europei Centrale și de Est;

- să fie un punct de joncțiune pentru fluxurile de mărfuri venind din fosta URSS spre Europa și invers;

- să fie port principal pentru „short sea shipments” (cabotaj între țările riverane Mării Negre și Dunării)

- să fie un centru de distribuție în care navele maritime încarcă și descarcă mărfuri având destinație piețele înconjurătoare.

Argumentele care sprijină potențialul Portul Constanța de a deveni port principal pentru zona Mării Negre și o placă turnantă pentru comerțul sud-est european sunt:

- așezarea portului la un capăt al coridorului Rhein-Main-Dunăre, ceea ce permite accesul la o rută de transport mai scurtă și mai ieftină spre centrul Europei, comparat cu ruta ce utilizează porturile din nordul Europei;

- Canalul Dunăre Marea Neagră debușează portului de sud permițând transbord direct al mărfurilor din nave maritime în vederea transportului prin coridorului Dunării;

-portul are bune legături cu toate modurile de transport, respectiv rutier, feroviar și fluvial oferind perspective bune pentru dezvoltarea transporturilor multimodale; 

- bazinele portuare au suficientă adâncime pentru a primi cele mai mari nave care trec prin Canalul Suez;

- sunt disponibile facilități moderne de operare pentru toate sortimentele de mărfuri cu excepția gazelor lichefiate/și există suficiente spații de depozitare;

- există terminale specializate ca terminal de containere, terminal Ro-Ro și ferry-boat; 

- există o zonă liberă care oferă facilități financiare pentru atragerea investitorilor străini spre a dezvolta activități de procesare, depozitare și distribuire.

O serie de noi dezvoltări vor întări capacitatea portului Constanța pentru a deveni centru de distribuție.

Astfel un nou terminal de containere cu o capacitate finală de 800.000 de containere convenționale anual, este prevăzut a se construi pe Molul 24 în portul de Sud. Terminalul va fi dezvoltat în trei etape, dintre care prima etapă va pune în operare de 160.000 de containere convenționale anual. Proiectul acestui terminal figurează între proiectele prioritare în cadrul cooperării între România și Japonia, urmând a se dezvolta studiul pe baza căruia Guvernul Japoniei va acorda un împrumut pe termen lung dedicat acestui terminal.

Un alt proiect este cel al unui terminal de gaze lichefiate ce va fi amplasat în insula centrală și pentru care se lucrează la studiul de fezabilitate. Două companii americane și-au exprimat interesul de a înființa o societate mixtă cu companii românești pentru a realiza acest terminal.

Un sector promițător pentru portul Constanța este traficul de cereale, care constă în exporturi românești și tranzit din țările Europei Centrale. Actualele facilități pentru cereale au devenit insuficiente în ce privește adâncimea bazinului și capacitatea de depozitare. De aceea se are în vedere dezvoltarea unei noi facilități de depozitare și procesare a cerealelor pe Molul 3S. În urma studiului efectuat, Banca Mondială și-a exprimat interesul de a sprijini financiar dezvoltarea unor facilități pentru cereale de-a lungul Dunării și în porturile românești și bulgărești de la Marea Neagră.

Un proiect important pentru îmbunătățirea calității serviciilor este Proiectul de Informatizare a Portului Constanța Neptun.

Proiectul are în vedere conectarea etapizată a tuturor utilizatorilor portuari la sistemul computerizat portuar și legarea sa la rețelele internaționale de schimb electronic de date, cu deosebire la cele care deservesc, cu deosebire la cele care deservesc zona Mării Negre și a Mării Mediterane.

În sensul îmbunătățirii siguranței în Portul Constanța trebuie menționat și Proiectul privind lucrări de reabilitare a digurilor de Nord și de Sud cu sprijin financiar de la Banca Europeană de Investiții, care  acordat în acest timp și împrumutul de 35 milioane ECU pe o bază de 50/50 cu partea română.

În concluzie, APC are în vedere ca prin noile dezvoltări și îmbunătățirea serviciilor să satisfacă solicitările clienților portului și să servească legăturile comerciale din zona Mării Negre.