Comentariu la Radu Gyr („TOMIS” 1996)

?, Dreptul la neuitare, „Tomis”, Constanța, 199?

Lăudabila inițiativă a rafinatului om de cultură Ioan Popișteanu de a reintegra circuitului spiritual actual un scriitor precum Radu Gyr pe nedrept marginalizat de vâltorile vremurilor politice de tristă și odioasă amintire. Oarecum, tardiv, căci a părut în 1996 la Editura Ex Ponto, mi-a căzut în mână Calendarul meu. Prietenii, momente și atitudini literare, savuroasa carte inscriptibilă în sfera memorialisticii intersectate cu istoria și critica literară. Autorul se apleacă înțelegător și deloc lipsit de umor asupra anilor săi de ucenicie literară marcați de autori care-i frecventau familia sau pe care i-a frecventat el însuși: Elena Farago, A. de Herz, George Baiculescu etc, precum și de unii profesori craioveni cărora le aduce un pios omagiu, fără a putea uita în același timp obtuzitatea altora, acestu-i din urmă aspect datorându-i și faptul că a trebuit să-și aleagă pseudonimul sub care s-a consacrat cel ce era fiul actorului Ștefan Coco Demetrescu și al minunatei pianiste Eugenia Gherghel.
Depănându-și amintirile despre autori pe care i-a cunoscut personal, R. Gyr glisează imperceptibil spre pledoaria reabilitativă. Atfel, E. Farago este o simbolistă nedreptățită de istoria literaturii, condamnată la provincialism și etichetată exclusiv ca autoare de literatură pentru copii. Mulți alți poeți au fost prea curând mistuiți „în lacoma genune a uitării”, fie pe front, fie pradă tuberculozei (Nicolae Milcu), fie în accidente dubioase cum i s-a întâmplat unui N. Herescu abia descins la Paris. Polemica voalată nu întârzie nici ea să-și facă intrarea în text, justițiarul R. Gyr nefiind de acord cu acei critici care diminuează până la anihilare ecoul unor confrați trecuți prea devreme în lumea umbrelor. Și nu uită să atragă atenția că toate aceste tăceri sau bagatelizări se datorează comandamentelor ideologice care au forțat nota încercând să impună condeierii de orientare marxistă și să-i pună la index pe cei de alte credințe politice. Așa s-a ajuns ca, sub puterea comunistă, un Mihai Drumeș să se califice și să lucreze ca strungar, fără drept de semnătură public timp de un deceniu, întrucât prefacerile roșii îl prinseseră în poziția socială de proprietar al unei tipografii.
Radu Gyr este un portretist fascinant și crochiurile sale sunt memorabile. La poeți ca I. Pillat sau Lascarov-Moldoveanu apreciază omenia și bunătatea exemplară, dragostea sinceră față de tinerii care bat la porțile consacrării. Lipsit de „veninul invidiei” e și I. Minulescu, care-l săruta pe Gyr când acesta se aștepta să fie pălmuit pentru un mai vechi pamflet corosiv la adresa autorului Romanțelor pentru mai târziu. Generos și iertător este și Mihail Dragomirescu, cel care nu visa altceva decât o vie la țară și o bicicletă. Și tot astfel vor defila prin fața cititorului figurile impunătoare ale profesorilor săi de la universitate: T. Vianu, P. P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru, Nae Ionescu, Demostene Russo (reputat bizantolog), I. Bianu (șoarece de bibliotecă), Nicolae Iorga (pierzându-se în digresiuni care-i dinamitau spiritul de sinteză și căruia nu-i iartă atât faptul că făcea confuzii de istorie literară dat fiind că lucra cu colaboratori neserioși, cât și obtuzitatea față de literatura modernă, marele savant preferând edulcorările sămănătoriste pe care le promova în publicațiile sale) sau Mihai Ralea (politician versatil, cu o cultură precară, prins de studenți cu inexactități și confuzii de nume proprii etc).

Concert simfonic cu R. Ciorei și V. Gheorghiu la Constanța

A. Gh.,  La Sala Teatrului, concert simfonic dirijat de Radu Ciorei cu un invitat de marcă: Valentin Gheorghiu

Vineri seara, Filarmonica „Marea Neagră” ne-a invitat la un nou moment simfonic. Sub bagheta dirijorului Radu Ciorei, melomanii fideli au ascultat Concertul pentru pian și orchestră în La minor, op, 16, de Eduard Grieg. Considerat unul dintre modelele literaturii pianistice de mare virtuozitate, lucrarea constituie un prototip al creațiilor de autentică accesibilitate, orientată consecvent spre folclorul norvegian. Concertul l-a avut ca solist pe Valentin Gheorghiu, unul din cei mai străluciți reprezentanți ai artei interpretative românești. Alături de orchestra filarmonicii, V. G. a reușit o prestație de excepție, entuziasmând publicul (destul de numeros), care a cerut insistent un bis, acordat cu sensibilitate și șarm artistic.

Ultima parte a serii a fost dedicată Simfoniei a VI a în Re major, op. 60, a lui Antonin Dvorak, ce a fost prezentată în primă audiție. Construită în patru părți (Allegro non tanto, Adagio, Presto, Allegro con spirito), lucrarea cucerește prin trăsăturile definitorii ale stilului lui Dvorak: vitalitate, forță emoțională, inspirație aleasă, caracter maiestuos, profundă și puternică expresivitate.

Interpretarea valoroasă a orchestrei filarmonicii, cu un dirijor în vervă deosebită, a reprezentat încă un succes simfonic dăruit publicului constănțean.

„Periscop” („TOMIS” 1996)

 S. R., Periscop, „Tomis”, Constanța, 1996, noiembrie

*

Dorind să se numere printre promotorii mișcării ecologiste de protecție a Mării Negre și a zonelor riverane acesteia, cunoscutul jazzman Harry Tavitian a organizat la Muzeul de Artă un concert-dezbatere.

Alături de H. Tavitian au concertat Corneliu Stroe și Mihai Iordache, cei trei alcătuind Black Sea Community Band. Formația Nightlosers Band din Cluj a oferit un recital extraordinar.

*

Centrul Județean al Creației Populare Constanța a realizat în comuna Topalu concursul județean de interpretare a muzicii populare Dan Moisescu, care precede prima ediție a Festivalului național din 1997. Marele premiu i-a revenit elevei Mihaela Dobre (16 ani), fiindu-i conferit de Institutul de Etnografie și Folclor Constantin Brăiloiu al Academiei Române.

*

Centrul de Consultanță în Afaceri Constanța și Programul ONU pentru Dezvoltare Women in Development în colaborare cu Camera de Comerț, Industrie, Navigație și Agricultură au inițiat un seminar care a luat în discuție orientarea femeilor șomer cu diplomă universitară către afaceri.

*

La Cercul Militar din Medgidia a avut loc premiera piesei Familia anticarului de Carlo Goldoni, în interpretarea trupei de teatru a Casei de Cultură Ioan N. Roman din localitate. Scenarist și regizor - Ioan Crișu. S-au remarcat actorii Ileana Crețu, Romeo Tilă, Mariana Dragomir și Marian Diaconu. 

*

Inginerul italian Gianni Pastorino a făcut o plăcută surpriză iubitorilor de artă din Constanța, deschizând la Muzeul Marinei expoziția de fotografie Peisaje și portrete de la țară. Dobrogea.

*

Consiliul Europei, Centrul European de Studii în Probleme Etnice și Comunicare Socială al Academiei Române și Centrul Român de Afaceri Marea Neagră au organizat la Mangalia seminarul Ferestre deschise, reuniune dedicată dezvoltării comunicării intracomunitare și creșterii încrederii, la care au participat și reprezentanți ai companiilor IBM și Pfizer.

*

Liceul de Artă din Constanța și-a serbat al 40 lea de existență. Adresăm felicitări valorosului corp didactic și tradiționala urare La mulți ani!

„SOS Teatrul de păpuși” („TOMIS” 1996)

Teatrul de Păpuși Constanța are din 1996 ca sediu o clădire construită în 1895 (cea mai veche clădire destinată unui teatru din Dobrogea cunoscută sub denumirea de Teatrul „Elpis”). Vechimea clădirii, stilul arhitectonic al ansamblului care cuprinde și biserica „Metamorphosis”, faptul că pe scena acestui teatru au jucat (în perioada interbelică) mari actori ai teatrului românesc, că în această sală a concertat George Enescu, ne îndreptățesc să considerăm clădirea un monument de artă, un lăcaș al muzelor ce trebuie renovat și conservat.

În cei 40 de ani de existență, aici au văzut lumina rampei spectacole inspirate de operele unor mari scriitori români și străini. Teatrul se bucură de o recunoaștere națională și internațională, dovadă cele 52 de premii și participările la festivaluri  organizate în Belgia, Bulgaria, Croația, Franța, Ungaria, Rusia, Republica Moldova, Italia, Turcia, Polonia. Creator al unor spectacole de înaltă ținută artistică, menite să îmbogățească mintea și sufletul micilor spectatori, Teatrul de Păpuși Constanța prezintă zilnic spectacole în fața a sute de copii. El este locul unde copiii descoperă, alături de eroii din povești, ce este binele, adevărul și prietenia. Prin spectacolele sale, Teatrul aduce un strop de lumină în sufletele copiilor din casele de copii, al celor bolnavi din sanatorii și spitale.

În prezent, clădirea se află într-un stadiu avansat de degradare, devenind improprie prezentării de spectacole, cheltuielile necesare renovării depășind bugetul teatrului.

De aceea, conducerea acestei instituții adresează un apel de suflet concetățenilor noștri, tuturor celor care au fost odată spectatori ai Teatrului de Păpuși, iar astăzi vin la spectacole însoțiți de copii sau nepoți, să contribuie la cheltuielile renovării clădirii.

Donatorii pot depune banii la casieria Teatrului sau în contul 65.5.14.12.17 deschis la BCR Constanța, cu mențiunea „pentru Teatrul de Păpuși Constanța”.

„Viața Filialei” („TOMIS” 1996)

 ***, Viața Filialei, „Tomis”, Constanța, 1996, noiembrie

*

Semnalăm cu plăcere patru noi apariții editoriale. Cărțile aparțin colegilor noștri de redacție, voci distincte în peisajul literar românesc: Constantin Novac - Punctul mort (roman, Constanța, Editura Ex Ponto), Nicolae Motoc - Fragilități (versuri, Constanța, Editura Metafora), Florin Șlapac - Zăpodie (poem, București, Editura Niculescu), Sorin Roșca - Paznicul gerului (versuri, Iași, Editura Timpul).

*

Sâmbătă, 26 octombrie, Editura Leda a lansat la Muzeul de Artă, în prezența autorului, volumul de haiku O lentilă pe masă / A lens on the table de Constantin Abăluță. Despre autor și carte au vorbit: Nicolae Motoc, Ovidiu Dunăreanu, Ion Codrescu și consilierul editorial Valentin Sgarcea.

*

Nicolae Motoc și-a lansat volumul Fragilități, vineri, 22 noiembrie, în cadrul aceleiași frumoase săli a Muzeului de Artă Constanța. Dialogul critic a fost susținut de Gabriel Rusu, Evelina Cârligeanu, Dan Perșa, Ion Roșioru și arh. C. D. Mazilu - președintele Fundației Culturale Teodor Burada, care a sponsorizat această întâlnire. Au recitat actorii Diana Cheregi și Vasile Cojocaru. Sâmbătă, 23 noiembrie, ora 18,00 Nicolae Motoc a fost invitatul emisiunii Dobrogea - repere spirituale, realizată de postul de televiziune MTC Constanța. Au participat: Ovidiu Dunăreanu, Evelina Cârligeanu, Dan Perșa, Corina Apostoleanu.

*

Florin Șlapac a fost invitatul emisiunii O carte în discuție realizată de Ana Maria Munteanu la postul de televiziune MTC Constanța. Au participat: Ovidiu Dunăreanu, Dan Perșa, Eugen Nasta. Au recitat fragmente din poemul Zăpodie tinerii actori Gabriel Duțu și Laura Crăciun de la Teatrul Dramatic Constanța.

„Ex Ponto” (DUNĂREANU 1996)

 Ovidiu Dunăreanu, Ex Ponto, „Tomis”, Constanța, 1996, noiembrie

Apariția unei edituri într-un spațiu cosmopolit, cum e cel al Constanței, care a fost vitregit decenii în șir de serviciile unor asemenea instituții, este astăzi, în perioada de tranziție, nu numai un gest de mare risc, dar și unul cu rezonanță aparte; o editură înseamnă, nu câștig, ci promovarea actului de cultură autentic prin ceea ce are mai nobil și mai rezistent spiritul uman - CARTEA.

Noua editură Ex Ponto, avându-i la conducere pe profesorul Ion Popișteanu, ing. Paul Prodan și ec, Doina Crișan, și-a lansat în forță ambițiosul program editorial, oferind cititorilor primele volume apărute în intervalul foarte scurt de timp de la înființare.

Sâmbătă, 16 noiembrie 1996, la Muzeul de Artă Constanța, au fost lansate volumele (în ordinea apariției): Calendarul meu de Radu Gyr (prezentare - poetul Adrian Popescu, bibliologul Constantin Em. Bucescu și fiica poetului, Monica Popa Gyr); Pe urmele adevărului de Sabin Ivan (prezentare prof. univ. dr. Puiu Enache); Anatomia descriptivă a membrului inferior și Anatomia descriptivă a membrului superior de Petru Bordei și Dan Ulmeanu;  Hepatologie practică de Florea Voinea (prezentate de prof. univ. dr. Vasile Sârbu, decanul Facultății de Medicină din Constanța, și dr. N. Rugină); Punctul mort, roman de Constantin Novac (prezentare Nicolae Motoc și Nicolae Rotund); Tudor Arghezi prozatorul de Nicolae Rotund (prezentare de Ion Popișteanu).

Impresionați de acest debut, adresăm noii edituri constănțene tradiționala urare marinărească Vânt bun din pupa! 

„Colocvii măcinene” (DUNĂREANU 1996)

 Ov. D., Colocvii măcinene, „Tomis”, 1996, noiembrie

Sub genericul de mai sus, între 9-10 noiembrie, s-a desfășurat în orașul Măcin a patra ediție a unei manifestări culturale care începe să-și consolideze o tradiție și un profil relevant în viața spirituală a spațiului nord-dobrogean.

Depășind toate vicisitudinile, un nucleu de oameni entuziaști, călăuziți de sentimentul propășirii culturale a urbei natale, adunați în jurul Casei de Cultură, avându-i în frunte pe Keazim Baeard, directorul acesteia, și pe profesorul Sorin Mureșnu, sprijinit de Consiliul Local și Inspectoratul pentru Cultură Tulcea, a asigurat o bună ținută acestor colocvii. În primul rând, prin conceperea unui program cu o tematică incitantă deschisă spre probleme precum: Românii în context european, Cultură și societate, Literatură și artă plastică contemporană. În al doilea rând, prin personalitățile invitate din București, Iași, Constanța, Tulcea.

Au susținut (...) cu publicul: conf. dr. Gh. Iacob - Integrarea României în Europa, conf. dr. Luminița Iacob - Românii despre ei înșiși, dr. Radu Ciuceanu - Totalitarism și democrație la români, Mariana Cris - Renașterea prin cultură, prof. Vladimir Ivanov - Cultura sub impactul informatizării societății, prof. Nicolae Buiculescu - Contribuții la monografia orașului Măcin.

Au dialogat cu publicul scriitorii Constantin Novac, Nicolae Motoc, Ernesto Mihăilescu, Ovidiu Dunăreanu.

Artistul plastic Paula Toader și-a vernisat o expoziție personală de pictură. 

Au fost lansate cărțile: Modernism și europenism. Românii de la Cuza Vodă până la Carol al II lea, Percepții, trăire și identitate etnică, de Gh. Iacob și L. Iacob; Fragilități - poeme de N. Motoc; Punctul mort - roman de C. Novac.

Fără anvergura pe care și-au dorit-o inimoșii și oneștii lor organizatori, Colocviile măcinene s-au dovedit, în cele din urmă, nu o reuniune de dragul reuniunii, ci una de calitate.

„Farmecul discreției” (ANTONESCU 1996)

 Costin Antonescu, Simeza. Farmecul discreției, „Tomis”, noiembrie 1996

Apreciativul din titlu nu se referă neapărat la o conduită stilistică, ci mai degrabă, în mod paradoxal, la un anumit stil de a dialoga cu obișnuiții sălilor de expoziții. Paradoxul vine din aceea că Eugenia Coman este o persoană deosebit de industrioasă, pentru domnia sa pictura fiind un fel uzual de respirație. Locuința a devenit neîncăpătoare pentru atâta energie plastică și poate că una din explicațiile parcimoniei cu care E. C. apare pe afișele manifestărilor plastice vine și din greutatea de a alege, din greutatea de a da coerență discursului plastic, atât de des întâlnită la persoane care, dedicate picturii și, în general, limbajului plastic, le vine adesea greu de a renunța la etape, la maniere sau la mici „retușuri” atunci când, în calitate de persoană publică, toate acestea trebuie aduse la cunoștința... publicului.

Ca orice artist care nu este preocupat în a exprima programe, adesea obsesii rătăcite în spațiul speculațiilor infertile, ci este preocupat în a se exprima pe sine, E. C. a ales întotdeauna acele incinte expoziționale în care avea certitudinea că i se vor afla prietenii, acele ființe care fac parte din biografia sa neromanțată și care adesea i-au confirmat impresia că gesturile sale plastice au un sens în metabolismul lor sufletesc.

Așa se face că, în mai bine de un deceniu, E. C. nu s-a încumetat decât la trei expoziții personale, dintre care numai una într-o sală constănțeană.

Specifică eternului feminin, pictura Eugeniei Coman rămâne în aria tematică a florilor și a peisajelor nu neapărat figurate, ci esențializate până la consecința impresiei pregnante.

Dualismul infailibil al ființei umane se exprimă și în cazul artistei noastre, antrenând de această dată, într-o relație  adesea productivă, forța și suavitatea. Dacă pictura în ulei divulgă știința artistei de a modela materia colorată, aducând-o la transparențe elegant temperate în compoziții florale de o sesizabilă sensibilitate, în cazul acuarelelor intervine, ca factor de mediere sensibilă, apa, ceea ce permite artistei accesul spre aburul diafan și misterios al atmosferelor din plastica tradițională asiată.

S-ar putea crede că discreția existenței expoziționale a Eugeniei Coman motivează entuziasmul supralicitat. Ar fi nepotrivit cu felul de a fi al acestei artiste care recunoaște că pictura este un gest zilnic,  E. C. fiind astfel dependentă de pictură și că numai în anumite momente, de grație sufletească, este bine să te mărturisești asupra cotidianului care sălășluiește în tine.

Căci, de altfel, ce altceva este viața decât perseverență în pasiune?

Dialogul generațiilor literare postcomuniste („TOMIS” 1996)

 C. O., Dialogul între generații, „Tomis”, Constanța, XXXI, 3(316), nov. 1996, p. 1, 3

Un semn sigur că o cultură este vie în actualitate, este cel al dialogului între generații, indiferent de aspectele pe care le îmbracă acestea. Sunt anemice la noi polemicile, confruntările de idei, iar asupra cauzelor ce țin de climatul pre sau post-totalitar nu e de insistat... Mi se pare însă evident că o dispută, dacă nu în planul culturii, cel puțin în cel al literaturii, nu va fi aprobată de scriitori bine așezați în lojele lor literare. Tinerii scriitori sunt obligați să fie „agresivi” și atunci confrații lor mai vârstnici vor fi nevoiți să răspundă la provocare. Desigur, când mă gândesc la agresivitate, nu mă gândesc la a-i invita pe vechii scriitori să părăsească scena pentru a lăsa loc liber în edituri celor tineri. O confruntare în plan literar nădăjduiesc că nu poate trece dincolo de opoziția pe care o stabilește divergența de idei, de idealuri, de sensibilitate - adică antagonismul dintre subiectivități. Fiecare generație, sunt convins, dorește să-și impună propria sensibilitate. Și cum mai multe generații trăiesc alături, polarizarea sensibilității este inevitabilă... Pot fi luate în considerare două ipoteze privind sărăcia discuțiilor provocate de idealuri antietice sau doar deosebite: anemia sensibilității tinerilor, dar aș prefera ca a doua variantă să fie cauza reală: apatia vechilor scriitori. Pe o cale ocolită însă, ambele ipoteze par a fi valabile. Nu pot da decât un singur exemplu de excepție: disputa dintre Corin Braga și Dumitru Țepeneag, provocată de tânăr, care însă nu a găsit resurse (sau drăcească dorință) de a continua, după răspunsul prompt al „oniricului” de la Paris.

„Revizuirea valorilor” sau „reașezarea valorilor” sunt sintagmele sfrijite care arată lipsa dinamismului în planul ideilor culturale - ceea ce, privind literatura, demonstrează o slăbiciune a sensibilității sau extenuarea dorinței uneia sau alteia dintre generații de a se impune. „Reașezarea valorilor” nu poate veni în mod direct de la judecata critică, deoarece aceasta este imparțială utopic vorbind. Altfel, ca tot ce ține de oameni, și judecata critică este tranzitorie și imanentă. Scara valorilor ține de un anumit moment al istoriei literare, pentru că treptele ei sunt susținute uneori nu doar de valoarea estetică a unei opere, ci și de circumstanțele valorizări ei culturale, ori, cum s-a întâmplat, doborâte de suflul unei ideologii factioase. O așezare a valorilor, strict temporară pentru contemporaneitate, nu e posibilă decât atunci când efervescența creatoare și curajul de a afirma idei și sensibilitate, duce la cristalizarea unui Centru, a unei Idei, a unui ideal (cultural, estetic, artistic)  de pe poziția căruia să fie văzute prezentul, valoarea. Trăim în contingent și lipsa unui miez ideatic taie respirația, dispersează energiile. Recuperarea ideilor și a sensibilității interbelice, a valorilor expresiei literare românești a exilului, ori a ideilor europene din ultimul veac nu sunt de ajuns. În jurul a ce se organizează ele, ca să ofere forță creativității și originalitate?... Dacă pare că acest mod de a pune problema înseamnă a așeza carul înaintea boilor, e doar pentru că ne aflăm într-un cerc vicios (desigur aparent și vom vedea de ce). Creativitatea duce la acumularea forței creativității. Când creativitatea lipsește, nici asimilarea culturii nu se face profund și corect,și nici creativitatea nu sporește. A „așeza” negând sau afirmând o ierarhie, nu se poate decât în numele unei credințe, a unei alte axiologii. Comunismul a avut  drept principiu „aplanarea conflictelor”. Pentru că orice divergență sau confruntare este o întâlnire, un. Un dialog al oamenilor din aceeași generație, sau a generațiilor între ele. O întâlnire care face să scapere idei, sensibilitate și creativitate.

Cum am spus, provocare nu poate aparține decât tinerilor. Dar pentru cristalizarea unui „Centru de idei” în cultură, e nevoie ca acel centru să existe deja ca interioritate. Disputa-dialog este cea care-i poate da o formă, o „structură” în contingent... Și astfel viciosul cerc e tăiat.

Ar mai fi în final, de extras o morală, pentru că eseul nu a fost conceput ca o stare de spirit. Cred însă că „morala” nu poate aparține decât fiecărui actor al scenei literare în parte - conform propriei lui subiectivități.

Viața Filialei (DUNĂREANU 1996)

 Ov. D., Viața Filialei, „Tomis”, Constanța, 1996, octombrie

*

Emisiunea literară Hyperion a TVR 2 a organizat la Muzeul de Artă Constanța o întâlnire cu scriitorii Nicolae Motoc, Florin Șlapac, Ovidiu Dunăreanu, Evelina Cârligeanu, Emilia Dabu, Dan Perșa și Sorin Roșca, discuțiile fiind axate pe rememorarea celor mai importante momente din viața revistei „Tomis” de-a lungul celor 30 de ani de existență. Mediatorii acestei întâlniri au fost scriitorii și ziariștii Radu George Serafim, Gabriel Rusu și Puiu Stoicescu.

*

Postul de televiziune MTC din Constanța i-a avut ca invitați, în cadrul emisiunii în direct „Dobrogea repere spirituale” pe scriitorii Constantin Novac, Nicolae Motoc, Florin Șlapac și Ovidiu Dunăreanu. În cadrul dialogului, condus de redactorul emisiunii Ana Maria Munteanu, s-au relevat rolul și sarcinile pe care le are Filiala pentru promovarea literaturii autentice în ținutul de la mare, cât și semnificația prezenței, timp de treizeci de ani, în peisajul cultural național, a revistei „Tomis”.

*

Beneficiar al unui sejur de 10 zile în România, oferit de Ministerul Culturii pentru documentare privind creația literară contemporană și clasică a scriitorilor români, cunoscutul traducător Kiril Kovaldji din Federația Rusă s-a întâlnit la sediul Filialei Dobrogea a U. S. cu scriitorii Nicolae Motoc, Florin Șlapac, Ovidiu Dunăreanu, Dan Perșa, Sorin Roșca și Costache Tudor.

*

Duminică, 22 septembrie 1996, Fundația pentru tineret Constanța a organizat la Casa de Cultură a tineretului din Mangalia lansarea volumului de versuri Cuvinte săpate pe cer al poetei Emilia Dabu. Au prezentat Arthur Porumboiu, Iulia Pană și Elena Plămadă.

„Breviar tulcean” (VLADIMIROV 1996)

 Olimpiu Vladimirov, Breviar tulcean, „Tomis”, Constanța, 1996, octombrie

*

La Palatul copiilor și elevilor din Tulcea a avut loc lansarea volumului Piese noi `95, editat de Editura Unitext, care cuprinde 4 piese nominalizate pentru premiul „Cea mai bună piesă a anului” (în 1995). la Concursul de dramaturgie contemporană organizat de UNITER cu sprijinul Fundației Principesa Margareta.

Între piesele editate se înscrie și Ina Gadda de Vida semnată de dramaturgul tulcean Gabriel Bădică, nominalizat la același concurs și în anul 1984 pentru lucrarea Ultimul labrador.

(...)

*

O amplă Expoziție de grup (Vera Buzoianu - grafică, Alexandru Petrov - pictură și Aftinia Vasile - pictură) ne reține atenția pe simezele Casei Cărții din Tulcea, atât prin reuniunea temperamentală, inter-sufletească a creatorilor între ei, determinată de forța sugestivă și coerentă a unui dialog între generații, cât și prin formularea unor etici și stilistici personale.

*

(...)

„Periscop” („TOMIS” 1996)

 ***, Periscop, „Tomis”, Constanța, 1996, octombrie

*

Muzeul de Artă din Constanța, devenit în ultima vreme un veritabil Centru Cultural al orașului, a găzduit lansarea volumului Erotismul în literatură, editat de Ion Cristoiu la Casa Presa Românească. Au prezentat ziariștii Gabriel Rusu și Marius Petrescu, regizorul Cristian Mihăilescu, actorii Vasile Cojocaru și Daniel Tomescu.

*

În sala polivalentă a hotelului Parc din Mamaia a fost organizată cea de a doua ediție a Colocviului național de haiku. Au participat creatori din Republica Moldova, precum și din București, Constanța, Cluj, Bacău, Suceava, Târgoviște, Ploiești etc. Cu acest prilej, au fost lansate volumele Surâsul călugărului de Vasile Spinei (Republica Moldoova). Zefir nipon de Dumitru Ene-Zamfir și ediția bilingvă Between two Waves (Între două valuri) de H. F. Noyes.

*

Dublu eveniment cultural la Cercul Militar: lansarea volumului de povestiri Nurie, care marchează debutul editorial al prozatorului constănțean Costache Tudor și vernisajul expoziției de pictură a tânărului plastician Eduard Rosentweig. Cei doi au fost prezentați de scriitorii Ovidiu Dunăreanu, Sorin Roșca și de pictorul Valentin Donici. Actrița Diana Cheregi a oferit numeroasei asistențe lectura artistică a unei povestiri în volumul lansat.

*

Galeriile „Amfora” din Constanța au găzduit succesiv expozițiile artiștilor plastici Vasile Munteanu și Eugenia Coman. Au fost remarcate tematica vastă, dezinvoltura și acuratețea peisagisticii dobrogene la V. Munteanu, sensibilitatea, cromatica îndrăzneață și valoarea deosebită a acuarelelor semnate de E. Coman.

*

Dintre numeroasele reviste școlare apărute la Constanța, ne reține atenția revista Profesia editată de Grupul Școlar de Arte și Meserii Spiru Haret. Îndrumat de prof. ing. Marius Năstase și prof. ing. Valentin Biban, colectivul redacțional reușește să ofere tinerilor cititori sumare interesante și de la număr la număr mai variate, precum și o prezentare grafică deosebită, care se remarcă prin eleganță și utilizarea inspirată a tehnoredactării computerizate.

*

„Politica în recital” se intitulează cea mai recentă carte apărută la Editura Muntenia din Constanța, constituind debutul editorial al ziaristului Traian Brătianu, care a adunat în paginile acestui volum interviuri acordate de cunoscuți oameni politici.

*

Noua stagiune a Operei din Constanța a fost deschisă cu spectacolul Splendorile operei, la reușita căruia și-au dat concursul, alături de reputați artiști constănțeni, interpreți din Japonia, absolvenți ai cursului de măiestrie scenică, organizat în colaborare cu Asociația internațională de muzică din Roma.

*

Și-a încheiat activitatea Tabăra internațională de ceramică „Hamangia”. La aceasta a patra ediție au participat 36 artiști plastici din România, Japonia, Franța, Austria, Suedia, Albania, Bulgaria și Macedonia, care și-au reunit lucrările într-o foarte interesantă expoziție deschisă la Muzeul de Artă Constanța. De remarcat sprijinul financiar deosebit acordat de Consiliul Județean Constanța, fapt ce demonstrează încă o dată atenția CJ față de actul cultural.

*

Formată din elevi ai liceelor constănțene, trupa de teatru a Alianței Franceze a debutat cu spectacolul Theatre en miettes de Eugen Ionesco, spectacol prezentat și la ediția a II a a Festivalului liceal francofon de la Ploiești.

„1896 Centenarul Portului Constanța 1986” („TOMIS” 1996)

 1896 Centenarul Portului Constanța 1986

Administrația Portului Constanța - Evoluții

Organizată ca regie autonomă, Administrația Portului Constanța administrează infrastructura și o parte a suprastructurii din porturile Constanța, Midia și Mangalia.

În această calitate, Administrația Portului asigură:

- concepția și aplicarea strategiilor și politicilor de dezvoltare ale porturilor menționate;

- întreținerea lucrărilor hidrotehnice, sistemului de semnalizare și sistemului rutier în interiorul portului;

- furnizarea unor utilități precum energia electrică, energia termică, apa, telecomunicații;

- servicii de depoluare, canalizare etc.

Una din cele mai importante sarcini ale APC este de a concep și aplica strategii și politici de dezvoltare a celor trei porturi, dintre care portul Constanța are o importanță deosebită pentru România și zona Mării Negre.

Bazat pe Planul Strategic elaborat de firma olandeză Frederic R. Harris în colaborare cu Coopers and Lybrand și Portul Rotterdam. Portul Constanța și-a stabilit ca țintă strategică să devină un port principal pentru zona Mării Negre și o placă turnantă pentru rutele comerciale care leagă Europa cu Orientul Mijlociu, Orientul Îndepărtat și nordul Africii, precum și pentru cele care leagă țările fostei URSS cu Europa Centrală și de Est.

În acest scop Portul Constanța trebuie să atingă următoarele obiective:

- să fie port principal pentru tranzitul de mărfuri având originea în țările riverane Mării Negre și în țările din nordul Africii, Orientul Mijlociu și Orientul Îndepărtat și cu destinație piețele Europei Centrale și de Est;

- să fie un punct de joncțiune pentru fluxurile de mărfuri venind din fosta URSS spre Europa și invers;

- să fie port principal pentru „short sea shipments” (cabotaj între țările riverane Mării Negre și Dunării)

- să fie un centru de distribuție în care navele maritime încarcă și descarcă mărfuri având destinație piețele înconjurătoare.

Argumentele care sprijină potențialul Portul Constanța de a deveni port principal pentru zona Mării Negre și o placă turnantă pentru comerțul sud-est european sunt:

- așezarea portului la un capăt al coridorului Rhein-Main-Dunăre, ceea ce permite accesul la o rută de transport mai scurtă și mai ieftină spre centrul Europei, comparat cu ruta ce utilizează porturile din nordul Europei;

- Canalul Dunăre Marea Neagră debușează portului de sud permițând transbord direct al mărfurilor din nave maritime în vederea transportului prin coridorului Dunării;

-portul are bune legături cu toate modurile de transport, respectiv rutier, feroviar și fluvial oferind perspective bune pentru dezvoltarea transporturilor multimodale; 

- bazinele portuare au suficientă adâncime pentru a primi cele mai mari nave care trec prin Canalul Suez;

- sunt disponibile facilități moderne de operare pentru toate sortimentele de mărfuri cu excepția gazelor lichefiate/și există suficiente spații de depozitare;

- există terminale specializate ca terminal de containere, terminal Ro-Ro și ferry-boat; 

- există o zonă liberă care oferă facilități financiare pentru atragerea investitorilor străini spre a dezvolta activități de procesare, depozitare și distribuire.

O serie de noi dezvoltări vor întări capacitatea portului Constanța pentru a deveni centru de distribuție.

Astfel un nou terminal de containere cu o capacitate finală de 800.000 de containere convenționale anual, este prevăzut a se construi pe Molul 24 în portul de Sud. Terminalul va fi dezvoltat în trei etape, dintre care prima etapă va pune în operare de 160.000 de containere convenționale anual. Proiectul acestui terminal figurează între proiectele prioritare în cadrul cooperării între România și Japonia, urmând a se dezvolta studiul pe baza căruia Guvernul Japoniei va acorda un împrumut pe termen lung dedicat acestui terminal.

Un alt proiect este cel al unui terminal de gaze lichefiate ce va fi amplasat în insula centrală și pentru care se lucrează la studiul de fezabilitate. Două companii americane și-au exprimat interesul de a înființa o societate mixtă cu companii românești pentru a realiza acest terminal.

Un sector promițător pentru portul Constanța este traficul de cereale, care constă în exporturi românești și tranzit din țările Europei Centrale. Actualele facilități pentru cereale au devenit insuficiente în ce privește adâncimea bazinului și capacitatea de depozitare. De aceea se are în vedere dezvoltarea unei noi facilități de depozitare și procesare a cerealelor pe Molul 3S. În urma studiului efectuat, Banca Mondială și-a exprimat interesul de a sprijini financiar dezvoltarea unor facilități pentru cereale de-a lungul Dunării și în porturile românești și bulgărești de la Marea Neagră.

Un proiect important pentru îmbunătățirea calității serviciilor este Proiectul de Informatizare a Portului Constanța Neptun.

Proiectul are în vedere conectarea etapizată a tuturor utilizatorilor portuari la sistemul computerizat portuar și legarea sa la rețelele internaționale de schimb electronic de date, cu deosebire la cele care deservesc, cu deosebire la cele care deservesc zona Mării Negre și a Mării Mediterane.

În sensul îmbunătățirii siguranței în Portul Constanța trebuie menționat și Proiectul privind lucrări de reabilitare a digurilor de Nord și de Sud cu sprijin financiar de la Banca Europeană de Investiții, care  acordat în acest timp și împrumutul de 35 milioane ECU pe o bază de 50/50 cu partea română.

În concluzie, APC are în vedere ca prin noile dezvoltări și îmbunătățirea serviciilor să satisfacă solicitările clienților portului și să servească legăturile comerciale din zona Mării Negre.

„Periscop” (ROȘCA 1996)

 Sorin Roșca, Periscop, „Tomis”, Constanța, 1996, septembrie?

*

Librăria „Eminescu” din Constanța a găzduit lansarea volumului de debut al poetei Iulia Pană, apărut în condiții grafice de excepție la editura bucureșteană Du Styl. Noua apariție editorială, intitulată Imagine simplă, s-a bucurat de prezentările elogioase ale poetei Doina Uricariu, directorul editurii, și a lui Alexandru Paleologu, care a susținut un elevat și aplaudat dialog cu asistența.

*

Sonia Cristina Coman, membră a cercului de pictură „Rainbow” coordonat de profesorul Viorel Lungu, a fost recompensată de către International Children-s Art Museum din San Francisco cu un „Certificate of recognition”, pentru lucrarea „Să descoperim America. Olimpiada 1996”, intrată în fondul permanent al Muzeului de Artă din San Francisco.

*

Autorul Iosif Șerb a lansat la librăria „Eminescu” cel de-al doilea volum de poezie, intitulat O secundă de iubire, apărut în condiții grafice deosebite la editura „Mondograf”.

*

În cadrul ultimei ședințe a cenaclului „Mihail Sadoveanu” de la Cercul Militar Constanța, a fost prezentat și supus unor discuții critice volumul de versuri Univers interior al tinerei Gina Nicolae Comșa. Volumul a văzut lumina tiparului la editura constănțeană „Metafora”.

*

Muzeul Marinei Române a găzduit cea de-a cincea expoziție personală de pictură a artistului plastică Lucian Badea. Cele peste 40 de lucrări, în majoritate peisaje și portrete, s-au bucurat de aprecierile criticii de specialitate și ale iubitorilor de frumos prezenți la vernisaj.

„Jurnalistul universal” (RANDALL 1996)

 

David Randall, Jurnalistul universal. Ghid practic pentru presa scrisă, trad. A. Ulmanu (eng. 1996), pref. M. Coman, Polirom/Media (M. Coman), Iași, 1999, 265 p.

5 Mihai Coman, Prefață

9 Annemiek Hoohenboom & Alexandru Ulmanu, Cuvînt înainte la ediția în limba română

11 Alexandru Ulmanu, Nota traducătorului

15 1.Jurnalistul universal
„Prima datorie a presei este să obțină cele mai noi și mai corecte informații despre eveimentele vremii și, dezvăluindu-le de îndată, să le împărtășească întregii națiuni.” Editor al ziarului The Times, Londra, 1852
„Jurnalistul este un nemulțumit, un cenzor, un sfătuitor, un regent al suveranilor, un tutore al națiunilor. Patru ziare ostile sunt mai de temut decât o mie de baionete.” Napoleon

20 2.Limitele jurnalismului

„Ziarele sînt controlate de persoane și corporații, dar libertatea presei aparține poporului.” Anonim
Valorile celor care dețin sau controlează presa

Cultura jurnalistică
Valorile cititorilor
Standarde și cunoștințe universale

„Acești yankei sînt fără îndoială niște băieți insistenți, cu n mare talent de a descoperi adevărul.” Managerul ziarului The Times despre J. MacGahan

37 3.Valoarea de informare

„Ziarele sînt incapabile, se pare, să discearnă între un accident de bicicletă și colapsul civilizației.” G. B. Shaw
Domeniul
Evenimentul / Sursa - Cunoașterea - Sincronizarea
Cititorii
Contextul / Cel mai jo spe scală se află articolele despre ceea ce se declară - Următoarele pe scala valorilor știrilor sînt articolele despre ceea ce se spune că se va întîmpla - Urmează articolele despre ceea ce se spune că se întîmplă sau că s-a întîmplat - În vîrf sînt articolele despre ce s-a întîmplat - Un element important în judecarea valorii de informației este numărul de cititori care vor fi interesați de un anumit subiect - Cu cît efectul lucruirlor despre care informezi este mai îndelungat, cu atît mai bun și mai important este articolul
Știri vs. Features

„În acest ziar separarea articolelor de știri de paginile editoriale și de opinie este serioasă și completă. Această separare se dorește a servi cititorul, care are dreptul de a cunoaște faptele din articolele de știri și opiniile din paginile editoriale și opinie. Dar prin această separare de funcții nu se intenționează în nici un fel să se elimine din articolele de știri gazetăria onestă, aprofundată, analiza ori comentariul, atuni cînd acestea sînt etichetate în mod clar.” Ben Bradlee, editor al ziarului Washinton Post

48 4.Calitățile unui bun reporter

„Jurnalistul este cel mai harnic leneș din lume.” Anonim
Echipament general și cunoștințe / Carnete de notițe - Stenografie - Reportofon - Agendă - Aparat de fotografiat - Cunoștințe de lucru pe computer - Limbi străine - Abilitatea de încadrare în spațiul tipografic și de a scrie sub presiunea timpului
Atitudini / Simț dezvoltat al știrii - Pasiunea pentru precizie - Nu faceți niciodată presupuneri - Niciodată să nu vă fie teamă că păreți proști - Fiți suspicioși față de toate sursele - Abandonați orice prejudecată - Conștientizați că sînteți parte a unui proces - Empatia cu cititorii - Dorința de a cîștiga - Simțul urgenței - Individualitate accentuată
Caracterul

„Faptul că cineva este ziarist este dovada unei oarecari lipse de caracter.” L. B. Johnson, președinte SUA 1963-1969
Toți reporterii sînt niște duri, nu-i așa?

„Ori de cîte ori sute și mii de oameni sănătoși la minte care încearcă iasă de undeva, în timp ce cîțiva nebuni încearcă să intre, este sigur că aceștia sînt reporteri.” H. R. Knickerbocker

64 5.Interviul

„Ziariștii pun întrebări stupide. Se uită în sus sus la soare și te întreabă dacă strălucește.” Sonny Liston
Linii de conduită generală / Trebuie să știți ce vreți înainte de a încep interviul - Documentați-vă cît mai temeinic înainte de interviu - Întrebările simple sînt cel mai bune - Cereți ca anumite secvente să fie povestite „cu încetinitorul” - Verificați numele și funcțiile - Obțineți cît mai multe numere de telefon cu putință - E mai bine să aveți prea multe informații decît prea puține - Nu vă fie teamă că păreți proști - Dacă aveți dubii, expuneți modul în care înțelegeți situația - Puneți întrebări pentru a obține informații, nu opinii sau reacții - Încercați să evitați întrebările-clișeu - Căutați să obțineți anecdote - Nu-i lăsați să vă „aburească” - Ascultați răspunsurile - Recapitulați răspunsurile la sfîrșit - Niciodată nu promiteți sursele că subiectul va fi tratat într-un anume fel
Off the record, context și anonimat
Intervievarea surselor incomode / Alegeți cu mare atenție locul și modul în care discutați cu sursa - Adaptați-vă - Formați-vă o opinie în legătură cu ei - Dacă aveți timpul necesar, încercați trucul cu „povestea vieții” - Dacă interviul se face în persoană, nu vă scoateți imediat carnetul cu notițe - Împărtășiți-le intențiile dumneavoastră cu onestitate , dar nu spuneți chiar totul - Nu începeți direct cu întrebarea cea mai importantă - Utilizați pauza semnificativă - Dacă toate celelalte încercări dau greș, apelați la mila lor - Mențineți conversația 
Intervievarea surselor evazive și ostile / Fiți insistenți - Dacă telefonați, nu vă lăsați amăgiți de „Vă va suna mi tîrziu” - Dacă cineva refuză cu orice preț să vă răspundă la o întrebare factuală, puneți-i la dispoziție opțiuni - Cîteodată, încercați să pretindeți că știți mai mult decît cunoașteți cu adevărat - Aveți grijă la negările non-negare - Atenție la dezmințirile fără invitație - Nu folosiți întrebări „capcană” - Rugați-i să-și imagineze cam cum ar fi să apară „no comment” în ziar - Fiți agresivi numai dacă ați epuizat toate posibilitățile - 

Conferințe de presă
Interviuri cu personalități

„Cei mai vicleni dintre reporteri sînt cei care par prietenoși, îți zîmbesc și dau impresia că vor să te ajute. Ei sînt aceia care vor încerca să-ți ia gîtul cu orice ocazie.” Ed Koch, primar al orașului New York

81 6.Sursele

„Cîne etrezit în mijlocul nopții, un pompier trebuie doar să-și tragă pantalonii și să stingă incendiul. Reporterul trebuie să spună unui milion de persoane cine a prins chibritul și de ce.” Mort Rosemblum, Associated Press.
Surse potențiale / Contacte - Politicienii - Rapoarte oficiale - Grupuri de presiune - Organizații internaționale - Universități și institute de cercetare - Jurnalele de specialitate și academice - Reviste esoterice- Anunțurile de mică publicitate - Poliția și alte servicii de urgență - Articolele de urmărire (follow-up) - Observarea - Aniversări și comemorări -  Întîlnirile - Reputația de jurnalist fără prejudecăți - Alte ziare 
Documentarea de bază
Surse ce trebuie tratate cu circumspecție / Întrebați-vă care sînt motivele lor - Întrebați-vă, întrebați și sursa, care este cealaltă față a monedei - Este sursa în măsură să cunoască ceea ce pretinde că știe? - Încercați să obțineți documente ori de cîte ori este posibil - Dacă aveți vreo îndoială, căutați o a doua sursa - Nu cădeți în capcana de a crede ce vi se spune numai pentru că, dacă ar fi adevărat, ar constitui un subiect interesant - Cu cît mai pasionantă este sursa, cu atît mai puțină încredere trebuie să aveți în ea - Nu acceptați surse anonime - Nu plătiți niciodată bani pentru subiecte - Fiți atenți și la sursele care încearcă să vă vîndă înregistrări audio sau video - Fiți riguroși în a contacta și cealaltă parte - Atenție la apelurile la „responsabilitatea” dumneavoastră
Jurnalism specializat

„Cît e ziulica de lungă, reporteri de la Hollywood stau întinși la soare, iar cînd soarele apune, se mai întind puțin.” Frank Sinatra

105 7.Jurnalismul de investigare
Elemente distinctive / Cercetarea originală - Subiectul implică nereguli sau neglijențe, despre care nu există dovezi - Cineva încearcă să țină informațiile secrete
Cunoștințe necesare pentru jurnalismul de investigare / Cunoașterea legilor privind accesul public la informație - Cunoașterea surselor standard de referință - Contacte - Cunoștințe de lucru pe computer - 
Pericolele jurnalismului de investigare

Cum se desfășoară operațiunile de investigare / Obțineți arhivați orice document - Transcrieți toate interviurile și fișați observațiile - Fiți insistenți - Re-intervievați „sursele vechi” - Cultivați sursele cu adevărat avizate - Sprijinul șefilor - Condițiile în care se lucrează sub acoperire 

8.Noua etică profesională

„Un om talenta și pe care nu-l interesează banii este foarte greu de îmblînzit” Alistair Cooke, BBC
Reguli generale / Jurnaliștii trebuie să-și servească numai ziarele și cititorii lor - Orice articol trebuie să reprezinte căutarea onestă a adevărului - Nu trebuie acceptate nici un fel de stimulente pentru publicarea unui articol - Jurnaliștii nu au voie să le permită celor ce se ocupă cu publicitatea să influențeze, direct sau indirect, conținutul redacțional al ziarului - Articolele nu trebuie trimise spre aprobare sau verificare nimănui din afara ziarului - Întotdeauna citați cu acuratețe - Nu vă folosiți de poziția dv. pentru a obține avantaje - Nu faceți promisiuni de suprimare a un or articole pentru prieteni sau în schimbul unor favoruri - Nu păcăliți oamenii să vă dea informații - Nu inventați și nu „îmbunătățiți” informația - Niciodată nu vă deconspirați sursele - Întotdeauna corectați-vă greșelile - Nu aveți voie să beneficiați de pe urma articolelor pe care le scrieți 
Zone gri

„Nu accepta niciodată un bilet gratuit de la un director de teatru, o excursie gratuită de la camera de comerț sau o favoare de la un politician.” Ernest Hemingway

137 9.Scriitura de presă

„Cea mai importantă unealtă a unui jurnalist este un dispozitiv anti-șoc de detectat rahat” Ernest Hemingway
Planificarea
Claritatea / Aveți grijă ca lucrurile să fie clare, înainte de a fi așternut primul cuvînt pe hîrtie - Aveți grijă să includeți fiecare etapă într-o narațiune, fiecare eveniment dintr-o secvență și fiecare treaptă într-un raționament - Nu porniți de la ideea că cititorii ar cunoaște deja subiectul sau că l-ar cunoaște în amănunt - Explicați jargonul - Asigurați-vă că propozițiile pe care le scrieți sînt cît se poate de clare - Evitați să impresionați prin scriitură și limbaj complicat - Un ultim element care ține de claritate: simplitatea
Limbajul proaspăt / Priviți fiecare subiect ca pe un lucru nou, particular - Feriți-vă  de orice clișee - feriți-vă de automatisme - Aveți mare grijă cînd folosiți jocurile de cuvinte - Străduiți-vă să găsiți noi comparații, metafore și formulări - Atenție la cuvintele și frazele la modă
Onestitatea / Scrieți numai ce știți că este corect - Toate articolele trebuie să fie rezultatul unui efort conștient de a fi echilibrat și de a reflecta adevărul atît prin detalii, cît și prin linia generală a materialului - Nu hiperbolizați - Feriți-vă să folosiți un limbaj de titlu simplist, în alb și negru, fără nuanțe intermediare - Nu încercați să deduceți motive
Precizia / Niciodată nu abstractizați, ci particularizați - Folosiți valori cunoscute și nu necunoscute - Nu folosiți adjective vagi - Evitați eufemismele - Sex
Armonizarea / Articolele de acțiune ș mișcare trebuie scrise în ritm real - Dacă evenimentele redate în articol sînt întunecate și îngrozitoare, rezistați tentației de a face exces de cuvinte - Dacă scrieți despre lucruri care implică emoții puternice, e mai bine să sublicitați, decât să supralicitați - Atenție la umor 
Eficiența / Dați fiecărei fraze și propoziții sens - Evitați construcțiile de prisos - Scrieți fără să vă uitați pe notițe - Vînați și îndepărtați fără milă orice remarci prostești sau care se referă la lucruri evidente - Folosiți diateza activă, nu pe cea pasivă - Folosiți citatele cu economie - Cînd scurtați un citat, trebuie ca acest lucru să fie vizibil pentru cititori - Folosiți buline și liste pentru a reliefa anumite aspecte într-un articol - Evitați expresiile fără sens - Evitați tautologiile - Nu folosiți citate pentru a reafirma lucruri pe care le-ați spus deja în text - Obișnuiți-vă cu acele cuvinte care pot fi folosite în locul expresiilor lungi
Reviziuirea
Satisfacțiile scrierii

„Va trebui să scrii, să lași la o parte sau să arzi o grămadă de material înaintate de a te simți în elementul tău în acest mediu. Poate ar fi bine să începi chiar acum munca. Pentru că eu cred că, în cele din urmă, cantitatea va ține loc de calitate.” Ray Bradbury

165 10.Intro-urile

„Întotdeauna apucă cititorul de gît în primul paragraf, afundă-ți degetele în beregata lui în cel de-al doilea și țintuiește-l de perete pînă la ultimul rînd.” Paul O Neil, scriitor american
Reguli generale / Intro trebuie să capteze interesul cititorilor și să dea tonul articolului pe care îl precede - Intro trebuie să fie direct, ordonat și clar - Intro trebuie să fie autonom - Niciodată nu începeți un articol cu o propoziție subordonată - Niciodată nu începeți un articol cu cifre - Niciodată nu începeți un articol cu numele organismelor oficiale - Numai rareori începeți cu citate - Nu fiți obsedați de mărimea intro-urilor
Abordarea tip hard news
Alte abordări / Narativ - Anecdota - Picătura întîrziată - Intro tip glonț - Intro rezumat - Intro declarație - Intro șoc - Intro punere în scenă - Intro interogativ Intro umoristic- Intro filozofic - Intro istoric - Intro-urile false - Scrieți întotdeauna intro la început? 

„Scriitorii proști sînt cei care, atunci cînd scriu, se referă la un context obscur, pe care cititorul nu are cum să-l cunoacă.” Albert Camus

179 11.Construcția și descrierea

„Orice lucru scris spre satisfacția autorului este fără valoare.” Blaise Pascal

Reguli de construcție / Lucrați fiecare aspect al subiectului pe rînd - faceți legăturile între blocuri cît mai natural cu putință - În cazul articolelor lungi, faceți chiar din intro unul din blocuri - Atenție la fundături - Dacă evenimentele despre care scrieți au o structură cronologică, folosiți-o - Aveți grijă ca dezmințirile sau negările să urmeze acuzațiilor, cît mai curînd posibil - Niciodată nu vă temeți să explicați lucrurile - Nu dați informații de context în blocuri mari de text, greu de digerat - Feriți-vă de construcția consecutivă -  Utilizați citate pentru a schimba ritmul într-o secțiune lungă de citat indirect - Declarațiile scrise în citat indirect din intro trebuie să fie sprjinite prin citate în paragrafele ulterioare     - La articolele de urmărire, nu uitați să recapitulați
Analiza structurii articolului
Finalurile
Atribuirea / Unde atribuirea nu este necesară - Dați sursele pentru orice informație care este sau poate deveni controversată - Nu folosiți niciodată atribuirea pasivă - Să fie clar cum a fost obținută informația - Fiți cît mai expliciți cu putință - Surse anonime - Alcătuiți o scală de gradare a surselor anonime - Locul în articol unde trebuie să se facă atribuirea - Începerea unui articol cu sursa
Descrierea / Ceea ce vă este dumneavoastră familiar poate să nu fie și pentru cititori - Evitați pasajele descriptive lungi - Dați viață oamenilor pe care îi aduceți în atenția cititorilor - Fiți exacți - Atenție la comparații - Formați-vă ochiul pentru a surprinde detaliul - Folosiți referințe familiare 

„Coșul de hîrtii este totuși cel mai bun prieten al scriitorului.” Isaac Singer

194 12.Comentariul, între intenție și orice altceva

„Un articol nu poate fi corect dacă reporterii își marchează parti pris-urile și sentimentele prin expresii peiorative subtile ca „fără valoare”, „în ciuda faptului”,„să admitem” și „important”.” Ben Bradlee
Comentariul în articolele de informare / Atribuirea declarațiilor - Politica - 
Marele Eu
Corectitudine politică
Analiza
Articolele de fond sau editorialele
Comentatorii / Recenzii 

„Dintre toate închipuirile care s-au născut din ceața confuziei umane de la marele război încoace, ce a mai futilă și în același timp cea mai mai pretențioasă este aceea a profundului analist sau comentator cu reacție imediată, care știe toate răspunsurile pe loc și poate rezolva marile probleme, cu finalitate absolută, trei sau chiar șase zile pe săptămînă.” Westbrook Pegler 

207 13.Editarea știrilor

„Un ziar fără crime și jafuri, violuri și incest, bestialitate și sodomie, sacrilegiu, scrisori incendiare și falsuri, execuții și dueluri, se spune că este lipsit de știri.” Anonim, 1783
Rolul editorului de știri / Agenda subiectelor de știri - Ideile - Citiți ziare și reviste - Faceți și refaceți lista subiectelor - Gîndiți-vă tot timpul la cititor - Asigurați-vă că există variație - Faceți în așa fel încît să aveți suficient timp de gîndire - Găsiți reporterul potrivit pentru subiectul potrivit - Instruiți reporterii - Informați-vă despre activitatea lor - Rescrieți articolele dacă este necesar - Trebuie să cunoașteți diferitele modalități de a povesti un subiect - 
Dezastre
Campaniile / Trebuie să explicați cititorilor, în termenii cei mai clari, ce anume faceți - Asigurați-vă că aveți în fiecare număr un articol legat de campanie - Publicați cît mai puține materiale de opinie - Solicitați sprijin - Fiți încrezători în reușita campaniei
Articolele de la colaboratori
Eratele

225 14.Conducerea redacției

„Din experiența mea, un ziar nu e o democrație bine ordonată.” Sir Gordon Downey, 1990
Bunele practici în conducere / Îndepărtați barierele dintre dv. și echipă - Asigurați-vă că sînteți considerați imparțiali - Discutați în fiercare zi cu toți cei care lucrează pentru dv. - Încurajați ideile novatoare - Informați membrii redacției cu privire la ceea ce faceți - Stabiliți reguli și vegheați ca oamenii să le respecte - Dacă trebuie să dați afară pe cineva, faceți-o rapid și direct - Dați veștile proaste în mod direct - Niciodată nu dați vina pe lucruri care v-au scăpat de sub control” - Recunoașteți-vă greșelile - Nu cereți niciodată oamenilor din subordine să lucreze mai mult decît dv. - Nu vă ieșiți niciodată din fire - Lăudați în public, criticați în particular - Trimiteți mesaje de apreciere - Asigurați-vă că echipa înțelege modul în care se iau deciziile - Păstrați secretele - Asigurați-vă că membrii echipei se distrează

„Este o latură a misiunii sale sociale ca fiecare mare ziar să fie un refugiu și un cămin pentru cît mai mulți salariați excentrici.” Lord Thomson, proprietarul ziarelor The Timnes și Sunday Times din Londra 1961-1981

234 15.Tehnologia și viitorul jurnalismului

„Anunțurile de mică publicitate și cotațiile de bursă sînt fundamentul presei. Dacă se va găsi o sursă alternativă de acces facil la o asemenea diversitate de informații zilnice, presa va cădea.” Marshall McLuhan
Cererea și oferta
Procesul de adaptare a ziarelor / Pe hîrtie - Pe ecran
Ziarele trebuie să-și valorifice avantajele specifice

„Se spune că o mașină poate acoperi munca a 50 de oameni obișnuiți. Cu toate acestea, nici o mașină nu poate acoperi munca unui om neobișnuit.” Tehyi Hsieh, 1948

247 Note

249 Bibliografie selectivă / Colecții de jurnalism - Memorii scrise de de reporteri - Lucrările critice - Cărțile de tip „how to”)

251 Index

coperta 4: Jurnalismul de calitate nu se referă doar la cîteva obiective universale: el trebuie să implice și dobîndirea unor abilități care pot autoriza jurnaliștii să opereze într-o industrie în care proprietatea, tehnologia și informația sînt într-o continuă schimbare. Acesta este un manual util, care contestă vechile atitudini, proceduri și tehnici ale jurnalismului acolo unde ele sînt considerate cinice și confuze.
Randall ne arată că există o cale, adesea mai multe căi, de a produce jurnalism onest și profund și de a restabili încrederea într-o practică asaltată din exterior de dușmanii liberei exprimări și din interior de trădătorii celor mai înalte standarde jurnalistice: statul sau ambițiile uzurpatoare ale magnaților presei din Est sau Vest.
„Mă încîntă caracterul practic, credința fermă într-un jurnalism onest și angajamentul pentru calitate... Stilul fluent al lui Randall și paleta superbă de exemple transformă această carte în însăși plăcerea lecturii. Cel ce visează să devină jurnalist ar trebui să o parcurgă o dată, de două ori, de cîte ori va simți nevoia.” (Val Williams, Departamentul de presă, The Thomson Foundation)
Randall, de origine britanică, este jurnalist și consultant de presă. Inițial redactor-șef adjunct la Observer (Londra), unde paginile sale de știri au fost premiate de două ori, a edita articole și a susținut conferințe la diferite redacții de ziar din Marea Britanie, Africa și estul Europei. În prezent este Director General la Independent Press din Moscova.

Premiile Colegiului Național „Mircea cel Bătrân” Constanța la olimpiadele naționale din 1996

 Redacția, Rezultate calitativ superioare

În 1996, numărul elevilor din liceul nostru distinși la olimpiadele școlare naționale pe discipline de studiu e ceva mai mic decât la precedentele două ediții. Însă privind mai atent rezultatele,constatăm că numai trei au obținut mențiuni, iar toți ceilalți, premii, îndreptățindu-ne să vorbim despre o evidentă creștere calitativă, cu speranța că vom avea din nou mai mulți reprezentanți în echipele naționale și, ca de atâtea ori, premii la olimpiadele internaționale.

Matematică
Berbec Ioan, XI A, premiul I (prof. Gheorghe Andrei); Mihalache Ciurdea Nicolae, XI B, premiul I (prof. Constantin Caragea); Anton Ramona, XI A, premiul II (prof. Gheorghe Andrei); Secăreanu Monica, XI A, premiul III (prof. Gheorghe Andrei)

Fizică
Popa Lucian, X D, premiul I (prof. Lucian Oprea); Rotaru Cristian, IX A, premiul II (prof. Ion Băraru); Petrică Tiberiu, X D, premiul II (prof. Lucian Oprea); Petre Cristina, X B, premiul III (prof. Lucian Oprea); Cândea Marius, XI B, premiul III (prof. Marian Sârbu)

Chimie
Dumitrescu Cristina, XI B, mențiune (prof. Violeta Vasilescu); Lungu Florin, XI F, mențiune (prof. Mariana Doicescu)

Istorie
Trancă Ana Maria, XI B, premiul II (prof. Maria Wild); Iorgescu Cristian, XI F, premiul III (prof. Rodica Neacșu)

Filosofie
Moraru Radu, clasa XII C, premiul special (prof. Mircea Marica)

Germană
Belcea Mircea, IX G, mențiune (prof. Daniela Ignat)

„Empty Space Theater” (TAVITIAN 199 )

Anaid Tavitian, Empty Space Theater, „Tomis”, Constanța, 199?

Dacă anul trecut, în luna martie, Teatrul Dramatic „Metamorfoze” Constanța și orașul Constanța au fost gazdele oamenilor de teatru din Țara Soarelui Răsare, anul acesta oaspete ne-a fost Empty Space Theatre din Londra. Înființat în 1985 de Andrew Holmes, actualul regizor artistic, teatrul londonez a întreprins primul turneu internațional în 1991. De atunci Empty Space a prezentat spectacole în toate colțurile Regatului Unit și în trei continente.

Distins cu premiul Pringe First, pentru activitate remarcabilă, la Festivalul de la Edinburgh, Empty Space prezintă spectacole novatoare, într-un decor esențializat, în cele mai înalte standarde ale măiestriei artistice. În centrul operei lor se află arta de a povesti.

Cazul straniu al doctorului Jekyll și al domnului Hyde este spectacolul pe care Empty Space l-a prezentat în turneul său în România, în orașele București, Constanța și Galați (în cadrul Festivalului Festingal).

Spectacolul este o adaptare după povestirea lui Robert Louis Stevenson, semnată de Robin Brook. Regia îi aparține lui A. Holmes. În distribuție actorii: Andrew Wheaton, Adam Fahey, Simon Walter, Steph Bramwel. Scenografia: Anna Georgiadou, iar muzica este compusă de Richard Heacock.

Fiecare dintre creatorii acestui spectacol, regizori, actori, scenografi, autorii adaptării, compozitor au o carte de vizită ce vorbește despre o importantă carieră artistică: A. Holmes, directorul artistic al companiei, a regizat toate cele 14 producții ale Empty Space și a realizat scenariul pentru primele șapte. A pus în scenă Dr. Jekyll and Mr. Hyde și la New Repertory din Boston, SUA.; R. Brook a debutat cu o piesă pentru radio la BBC și a scris scenariul pentru (...) Empty Space; de asemenea, a adaptat Orlando, romanul Virginiei Woolf, pentru Red Shift; S. Bramwell este absolventă a Darinton College of Arts. A jucat nu numai în spectacole ale Empty Space, ci și ale Cheek by Jowl, Harrogate, The Finborough; de asemenea, a jucat multe roluri la televiziune; Adam Fahey este nu numai actor, dar și regizor și scenarist; a mai jucat pe scena King s Head Theatre; a fost co-scenarist al spectacolului The Dinner Party și a regizat spectacole la Red Alert Theatre Company și Dark Half Theatre Company; S. Walter a mai jucat pe scenele de la Donmar Warehouse, Cheek by Jowl, Bristol Old Vic și în turneul mondial al spectacolului Furtuna regizat de Silviu Purcărete în Anglia; de asemenea, a înregistrat multe programe radio pentru BBC; A. Wheaton a mai jucat la Young Vic, Theatre Royal, Adelphi și Rites of Passage; scenografa A. Georgiadou a lucrat cu Empty Space la patru spectacole; în Grecia a realizat decorurile pentru spectacole ale Theatre Semeo și ale Teatrului Național din Salonic; a mai colaborat cu canalul de televiziune ET1; R. Heacock a compus muzica pentru toate producțiile Empty Space începând din 1989; a mai scris partituri pentru Royal National Theatre, Vanessa Ford Productions, Show of Hands și Canalul patru de televiziune.

Nu putem încheia această prezentare a Empty Space și a creatorilor săi fără să nu cităm fragmente din cronici apărute pe marginea spectacolului Dr. Jekyll and Mr. Hyde în publicații precum The Times și The Independent: „Adaptarea lui Robin Brook vede dihotomia orașului lui Stevenson ca o metaforă pentru dublul naturii umane: <Omul nu este cu adevărat unul, ci cu adevărat doi.>” (Martin Hoyle, The Times) „Această producție hipnotică izbutește să reevoce povestirea în termeni bogați, distinct teatrali... Plină de imagini de neuitat, piesa își face complimentul de a-ți exersa singur imaginația mai degrabă decât a-ți oferi totul pe tavă”. (Paul Taylor, The Independent)

Cultură la Constanța în 1996 („TOMIS”)

 O. D., ?, „Tomis”, 199?

(...)

*

Teatrul Dramatic (...) în pregătire o nouă premieră - „Pescărușul” de Cehov - în regia lui Alexa Visarion.

*

„Iarna” este numele piesei scrise special pentru România în cadrul programului cultural cu Anglia. Această coproducție între Teatrul Old Vic din Bristol și Teatrul Dramatic „Metamorfoze” din Constanța va fi jucată în această vară și în România și în Anglia cu distribuție dublă.

*

La Festivalul internațional de operă și balet, care s-a desfășurat în luna mai la Timișoara, Teatrul de balet „Oleg Danovski” a prezentat spectacolul „Romeo și Julieta” în regia și coregrafia maestrului Oleg Danovski, pe muzica lui S. Prokofiev. În distribuție: Aliss Popescu, Cristian Tarcea, Traian Vlas, Horațiu Cherecheș, Delia Hanțiu, Stela Cocârlea, Francisc Simad, Oleg Danovski jr., Daniel Precup, Mariana Molnar.

*

În cadrul centenarului „Brahms” organizat de Filarmonica „Marea Neagră” Constanța, a fost prezentată integrala concertelor pentru pian și orchestră a marelui compozitor. Solist: Andrei Deleanu. Dirijor Florin Totan, conducătorul Filarmonicii din Botoșani și al Orchestrei „Simfonia Bucureștiului”.

*

Dirijorul și compozitorul Remus Georgescu, directorul Filarmonicii Banatul din Timișoara, s-a aflat la pupitrul Filarmonicii constănțene în dublă ipostază. Programul său a cuprins Handel - „Concerto grosso op. 8 nr. 6 în sol minor”, R. Georgescu - „Mică suită de cântece și dansuri vechi din Banat” (Suita I Almăjeană), Stravinski - „Pulcinella” și Schubert - „Simfonia IV” („Tragica”).

*

Luna mai a început cu debutul Corului Filarmonicii sub bagheta maestrului Sabin Nicolaină, care a susținut un program special cu lucrări aparținând lui Mozart. În același concert a fost invitat Fernando Fracassi (Italia), care a interpretat „Fantezia pentru flaut și orchestră” de Joachim Rodrigo. La pupitrul dirijoral s-a aflat Radu Ciorei.

*

Invitați importanți ai Filarmonicii, în luna mai, au fost: dirijorul turc Nezih Seckin, violonistul Ștefan Ruha, dirijorul Iosif Conta, violoncelistul Marin Cazacu, violonista Cristina Anghelescu, violoniștii Daniel Podlovshi și Paul Florin.

*

Soprana Elena Rotari de la Opera din Constanța a susținut nouă reprezentații cu „Lucia di Lammermoor” în tot atâtea orașe din Olanda, reputând un binemeritat succes. Ea i-a avut parteneri de spectacol pe tenorul Rumen Doikov (Bulgaria), pe baritonul Aleksandr Krunev și pe dirijorul Matakin Melodi.

*

Spectacole de mare forță, care au ținut afișul acestei luni la Opera constănțeană au fost „Rigoletto” și „Trubadurul” de G. Verdi. Distribuțiile lor s-au bucurat de prezența unor invitați de renume. Astfel, între soliștii spectacolului cu „Rigoletto” s-au aflat: George Martin (Germania) și Emil Iurașcu (București). „Trubadurul” i-a avut la rampă pe Sabina Niagalova (Bulgaria), Robert Hvalov (Chișinău), Rodica Toma și Viorel Săplăcan (Cluj).

*

Tot la Operă, în luna maia continuat seria spectacolelor de inițiere muzicală („Îmi place opera”), prezentate de Cristian Mihăilescu și a celor de diversificare a ariei tematice (Bijuterii camerale).

Teatrul Fantasio are în lucru trei spectacole. Primul, „Să vezi și să nu crezi”, spectacol de varietăți conceput și realizat de actorul Florin Zăncescu, cu care teatrul intenționează să-și reia deplasările în comunele și orașele Dobrogei. În distribuție: Emil Sasu, Alina Sârbescu, Ștefan Glință, Georgeta Mocanu, Ileana Șopoteanu, Sorin Mocanu. Al doilea spectacol, „Încurcă lume” de A. de Herz, este o savuroasă comedie muzicală. Regia aparține lui Andrei Mihalache, muzica este semnată de Dumitru Lupu, iar scenografia de Ion Stoica. În distribuție: Laurențiu Vlad, Ovidiu Popescu, Ramona Caraș, Florența Popescu, Gheorghe Maximencu. A treia premieră, „Am pierdut ultimul tren”, îi are ca autori pe Florin Pretorian și Dumitru Lupu. Regia Andrei Mihalache, coregrafia Fănică Lupu.

*

„Păstorița și homarul” este spectacolul la care se lucrează pentru Ziua Copilului la Teatrul de Păpuși „Elpis”. Inspirat de textul lui H. Andersen, el are ca scenarist și regizor pe Mona Chirilă

„Mircea Vărzaru” (CRUCERU 1996)

 Fl. Cruceru, Pictori contemporani. Mircea Vărzaru, „Tomis”, Constanța, 1996, iunie

Mircea Vărzaru a apărut în pictura românească în deceniul șase, venind din spațiul Bărăganului, ca loc de naștere. Poate în dorul vastelor întinderi ale acestuia s-a stabilit la Constanța, într-o toamnă cu soare cald, de culoarea mierii a anului 1961. Cu doi ani înainte absolvise Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, la clasa profesorului Alexandru Ciucurencu. Peste ani, s-a conturat cât de mult au însemnat pentru el cei șase ani de ucenicie în preajma profesorului. Căci „meșterul” l-a urmărit pe elev prin marea lecției a operei proprii. Pentru tânăr el a fost, după iubirea cea a purtat-o mamei sale, Ioana, a doua persoană a vieții venerată, până în plină maturitate. Comunicarea mentor-elev s-a adâncit prin înțelegeri tainice, de cele mai multe ori prin rostiri „nerostite”, neformulate în cuvinte, doar simțite și implicit asimilate. Exemplul lui Ciucurencu - pictorul și omul - deopotrivă a fost continuat prin adâncirea în studiul altor mari artiști: Cezanne pentru soliditatea construcției formei; Palady pentru inegalabilele calități ale picturii sale privind sinteza raporturilor dintre forme, model de ordine în organizarea unei opere, carte de căpătâi a uceniciei sale de după absolvirea institutului; apoi Matisse pentru culoarea ca mijloc creator de spații decorative. Muzeele din Leningrad, Moscova, Budapesta, Praga, Berlin, ca și albumele de artă i-au prilejuit cunoașteri și nu numai.

Pictor prin destin, Mircea Vărzaru a înțeles de timpuriu că nu va putea înfăptui o operă numai prin talent, fără o muncă continuă, perseverentă, tiranică, fără trăirea intensă a „nașterii” dinlăuntrul său, a artei. El poartă în sine dragostea de natură, de liberă mișcare de (...) a ei într-o pictură agresată care respinge idilicul. Natura este pentru Mircea Vărzaru ambianța necesară; inegalabila ei armonie rezidă în cele mai simple motive. Meditația „sentimentală” rostită cu sinceritate capătă formă prin semnul pictural direct. Motivul din natură este adesea simplificat în sensul datului sentimental al momentului; de aceea el apare pe pânză într-un firesc egal cu cel al naturii contemplate. Și astfel peisajele lui devin fragmente „noi” ale marelui portret al naturii pe care sufletul său de artist și-l însușește, reconstituindu-l apoi din părțile lui componente.

Mircea Vărzaru este un desenator puternic; suitele de peisaje cu bărci sau cele cu faleza Cazinoului o demonstrează. Deși linia este tăioasă, ea sugerează, prin grosimi variate ale ductului, volumele; desenul apare mereu „încălzit” de ușoare tente de culoare. Este ca și cum pictorul, confruntat atunci cu dificultatea procurării culorilor recurge la acuarelă, căci nu poate lucra fără culoare! Vigoarea desenului, creator de forme, dar mai ales înțelegerea rolului culorii au rămas, pentru artist, repere trainice  ale propriei creații. Uneori el reia, în pictură, același peisaj realizat în culori de apă, deși aceasta din urmă există ca lucrare finită și nu ca schiță de idee. În aceste reluări, reală demonstrație de forță, în care logica articulării desenului apare accentuată prin culoare se conturează în bună măsură calitățile acestui artist nebun de „pictură”. Este un mod al său de a-și verifica mereu, de câteva decenii, „permanentul său debut”(!).

Predispoziția lui Mircea Vărzaru către pitoresc a devenit, în anii din urmă, confesiune și, într-o oarecare măsură, crez; ca mai toți pictorii serioși, care au făcut din peisajul dobrogean motivul principal al propriei creații el se află mereu într-un paradoxal impas. Acela al cunoașterii totale a tot ceea ce școala românească de pictură a dat mai valoros în contactul nemijlocit, incitant cu peisajul local - includem aici perioada interbelică, dar și cei peste 40 de ani ce i-au urmat - pe de o parte. Pe de altă parte, acela al înfăptuirii unei opere relevante care să consoneze în contemporaneitate, dar și să rămână mărturie demnă. Este sensul, perspectiva din care trebuie privită mereu creația contemporană inspirată de această parte a țării, în care se integrează și opera lui Mircea Vărzaru.

Se susține că retina lui Ciucurencu pare să fi fost impregnată de universul copilăriei și concluziile sale picturale să-și aibă originea în satul lipovenesc. E o supoziție! Să fi operat, oare, involuntar, aceleași impulsuri senzoriale în cazul peisajelor lui Mircea Vărzaru inspirate de Tulcea și Babadag? Căci forța cromatică a lucrărilor rezultate din acest contact rămâne distinctă: ele sunt repere reprezentative, de referință în cazul unei pertinente analize a etapelor operei sale. Fără să fie îndatorat, ca mod de exprimare a maestrului său, el a ajuns la aceleași concluzii: prin observații proprii, lecția a fost înțeleasă în toată consistența ei și s-a înțelenit în complexitatea structurii interioare și de meserie a lui Mircea Vărzaru.

În acest sens cred că este cea mai fructuoasă influență pe care maestrul a avut-o asupra elevului, conducându-l spre observația proprie, spre concluzii proprii, astfel încât într-o ipotetică alăturare de opere pe simeză, legătura între lucrările celor doi - maestru și elev - să se simtă doar în profunzime, dar nu aparent. S-ar demonstra că elevul nu este emul, că profesorul nu este „copiat”, ci înțeles, fiecare pictează în felul său, pornind de la aceleași concepții despre meșteșugul picturii, despre motiv ca „subiect” ales...

(...) 

„Scriitorul modern și sentimentul identității” (MĂDĂLIN 1996)

 Teodor Mădălin, Scriitorul modern și sentimentul identității, „Tomis”, Constanța, mai 1996, p. 1, 2.

„Poetul modern a pierdut, în genere, sentimentul identității, al personalității sale”, observa Eugen Simion în capitolul consacrat Poeziei din Scriitori români de azi, când analiza o asemenea criză, o ruptură a sinelui cu sinele, la Nichita Stănescu. Se pare că un corolar al maximei intelectualități e tocmai înstrăinarea de propriul eu cunoscător care, în elanul obiectivizării absolute, tinde să se contopească cu obiectul cunoașterii sale și sfârșește prin a se dizolva în profunzimile implicite ale acestuia. Tot din aceleași motive, probabil, prozatorul se amestecă printre personajele sale, își rezervă de regulă un rol (...) de confident sau colportor, fără să aibă nicio contribuție la desfășurarea acțiunii. Contribuția sa se reduce la conștiință și reflexie, din punctul de vedere al evenimențialului fiind ca și inexistent, Ubicuitatea lui ni-l evocă adesea pe Omul Invizibil. Perfect obiectiv e geniul, așa cum l-a aproximat Schopenhauer, adică reprimându-și orice subiectivitate, cenzurându-și orice sentiment în favoarea cunoașterii pure, delestate de omenesc. Se întâmplă însă uneori ca acest produs al imaginației filozofice își depășește utopia, caracterul strict utopic, și se realizează în acei oameni în care omenescul însuși e contestat de exces de cerebralitate, de intelectualitate. Meseria de scriitor e, în acest context, una dintre cele mai ingrate și mai pline de primejdii...

Într-un interviu acordat lui Michael Jackob, Cioran remarca pe bună dreptate că „oamenii care nu scriu au mai multe resurse decât aceia nu se exprimă, pentru că păstrează totul înlăuntrul lor. A scrie înseamnă a expulza din tine însuți ce era important. Prin urmare, cel care scrie e cineva care se golește, iar la capătul unei vieți e neantul. Din acest motiv sunt scriitorii atât de puțin interesanți. Mă gândesc serios la asta, sunt goliți de ei înșiși, sunt fantoșe. Pot fi strălucitori în conversație, dar nu mai au ființă.” Nu la altă concluzie ajunge Julesc Renard, chiar dacă nu în termeni atât de categorici, în celebrul său Jurnal. Cioran încheia în tonul dezabuzat-amar care-i este propriu: „În general am constatat că oamenii care au produs prea mult într-un domeniu sau altul devin fantoșe, mai devreme sau mai târziu. Din acest motiv, marile prezențe n-au produs cel mai adesea nimic.” Altfel spus, avem de ales între a ne trăi plenar și autentic viața și a ne îndepărta de ea încercând să-i conferim, prin literaturizare, o iluzorie nemurire. Câteodată, propria viață nu ne mai e suficientă. Încercăm atunci să-i transgresăm limitele prin imaginarea altor moduri de existență sau prin participarea la alte modele ontologice. Jurnalul nu mai puțin celebru al lui Andre Gide mărturisește acest tip de depersonalizare, tălmăcită în românește de Nichita Stănescu astfel: „Poetul, ca și soldatul, nu are viață personală.” Contopindu-se până la identitate cu personajele sale, cu vocile sale biografice retroactive, scriitorul descoperă cu spaimă că demult a încetat să ființeze în stare genuină, originară, și capabil să se exprime cu sinceritate pe sine însuși. Suntem surprinși să constatăm că mult citata sinceritate de care sunt suspectate scrierile lui Gide și-au pierdut definitiv orice noțiune, în lipsa unei identități precise a autorului lor. Eticheta de autenticitate, la fel de uzitată, ni se pare în acest context mult mai la locul ei. Reiese ideea că lectura sau scriitura pot falsifica pe cel care le practică, iar dacă efectele receptării nefaste sunt clare pentru toată lumea - suficient să evocăm valul de sinucideri provocat de apariția Suferințelor tânărului Werther - atunci decelarea consecințelor scriiturii nu-i o operație tocmai ușor de întreprins. Referințele despre scriitură sunt în general favorabile, reținându-se aspectele ei pozitive, valențele terapeutice (Cioran) sau Plăcerea textului (Barthes). Singura ipostaziere ingrată a scriiturii pare să fie cea procustiană („les affres du style”) și aceea invocată de fiecare dată cu subînțeles demonstrativ-didactic că dificultățile de ordin tehnic sunt cu siguranță surmontabile de către un spirit aplicat și guvernat de înalte comandamente artistice. O replică decisivă în problema relației creator-operă este dată de Valery pentru care „artistul este un produs exclusiv al operei altul decât acela care a început s-o scrie (...) Ca Dumnezeu care s-a retras din lume după ce a făcut-o, artistul, în gândirea valeryană, se îndepărtează (sau este îndepărtat, exilat) din operă. Se îndepărtează de ea ca să se lase mai bine inventat de ea. O absență productivă, o retragere strategică” (apud Eugen Simion Întoarcerea autorului, în timpul căreia identitatea autorului este violentată, contestată, pusă între paranteze. „Creatorul creat de propria operă își pierde total identitatea. Devine o retorică, o ființă de hârtie, cum va zice, mai târziu, Barthes. Autorul devine „o victimă care-și adoră călăul pentru că de la el va veni, poate, adevărul”. Așadar, în durata aparte a scriitorii, autorului i se cere să-și lase identitatea la garderobă, ca la intrarea într-o incintă sacrosanctă. Precum spunea Platon în Fadon, sufletul nemuritor se leapădă de impuritățile pe care, odată cu corpul, i le impune existența, înainte de a accede la lumea ideilor pure și a se delecta în compania lor. Pe acel tărâm ideal Adevărul și Frumosul fuzionează, ca mai târziu în estetica lui Valery, pentru care deliciile gândirii sunt situate la același nivel cu ale artei. Însă, atât din fața Adevărului cât și a Frumosului, omul trebuie să se retragă. Aidoma matematicienilor cu care avea afinități deosebite, Valery cultiva iluziile unui limbaj în care tranzitivitatea să domine în chip absolut. Ca în Legenda Meșterului Manole, creatorul e un mediator care se estompează dindărătul propriei creații, căreia îi sacrifică și propria-i identitate. Și Flaubert crede că „scopul vieții scriitorului e în opera, restul nu există”. După ce-și îndeplinește funcția de creator al frumosului, poate să dispară asemenea anumitor insecte după actul reproducerii. „Mulțimea nu mai vrea să știe de autor, ea nu recunoaște decât opera”. Ideea primează asupra individului prin intermediul căruia se realizează după cum cuvântul Sfânt are nevoie de sacrificiul personal al lui Isus. Piesa lui Blaga pune foarte bine în valoare, la un nivel cu adevărat semnificant, sentimentul acut al depersonalizării care urmează actului creației. Suferința nu dispare de îndată ce dificultatea tehnică e învinsă, ci are consecințe profunde și pe termen lung. „Sunt vu rostul pierdut”, exclamă unul dintre zidari. Probabil că nu altfel a exclamat Dumnezeu însuși în ziua a șaptea. Dumnezeu a devenit un Monsieur Teste căruia îi repugnă mondenitatea; închistat în propria-i perfecțiune fără fisură, a decis să cultive o desăvârșită discreție. Plecând de la observația că într-o descriere cu cât sunt mai multe atributele obiectului descris cu atât sfera lui este mai restrânsă, reiese că un număr mic de cuvinte exprimă o cantitate de realitate mai amplă, iar absența oricărui cuvânt face loc infinitului însuși. „La început a fost cuvântul și Cuvântul era Dumnezeu”. În acel cuvânt încă în stare latentă germinau virtualități infinite, nu doar ceea ce există, ci tot ceea ce e cu putință și chiar cu neputință. O dată rostit, Cuvântul s-a așezat la temelia lumii, anulând toate celelalte posibilități de existență. Orice alegere este o limitare. Prin Creație, Dumnezeu s-a negat pe sine în nesfârșita lui disponibilitate. Astfel se explică prestigiul ne - încă întâmplatului față de ce s-a întâmplat deja. E principiul loteriei și al pariului lui Pascal. Rezultă că logosul e o absență și opera se ridică prin anularea creatorului ei. Ce se poate spune de pildă, despre părintele Domnului Teste? Autorul acestui sublim elogiu al intelectualității trăiește cu sentimentul unei mari nedumeriri în privința propriei existențe și al deplinei imposibilități de a o explicita. Răsfoind imensul Jurnal al lui Valery, scris în 281 de caiete, de-a lungul întregii sale vieți, Constantin Noica e dezamăgit să descopere că autorul acestuia nu e de fapt Paul Valery, ci Monsieur Teste. Nimic din reflexul vieții personale (de va fi avut cu adevărat vreuna) nu transpare în acest jurnal în care se oglindește, dimpotrivă, ca principiu, decât în grad maxim. Valery recunoștea, glumind, că-și acordă dreptul de a fi imbecil după-amiaza atâta vreme cât în zori, când își redactează jurnalul, este Dl. Teste însuși, inteligența personificată. Povestea asta cu dedublări tare mi-amintește de Dr. Jekyl and Mr. Hyde! Ce poate să releve o biografie a lui Valery? Iată un extras din Le Nouvel Observateur care poate da un răspuns acestei întrebări: „În viața privată, particulară, autorul Cimitirului marin nu semăna deloc cu portretul pe care posteritatea i l-a păstrat. E de ajuns să citești incredibila relatare a vieții lui de către Denis Bertholet, biografia unui poet despre care e foarte greu, dacă nu cumva imposibil, să povestești. Rămâne întrebarea: Paul Valery a trăit cu adevărat? Și Valery însuși e atât de tranșant în această problemă încât, pentru a demonstra prin reducere la absurd imposibilitatea unei biografii a sa ar trebui să-l lăsăm să se destăinuie: „N-am știut niciodată cine sunt ... Dacă aș fi întrebat, sub amenințarea pedepsei cu moartea, ce-am făcut aseară, n-aș prea ști ce să spun!” Valery nu-și amintește foarte mult, dar cel puțin regretă teribil anii 1890, când avea 20 de ani și când , spun el, „cum nu publicam nimic, nimeni nu mă lua drept ceea ce nu eram de fapt”.

Locuia la Montpellier și-și petrecere verile în Italia. Nu se plictisea, avea doi prieteni foarte haioși: Andre Gide și Pierre Louys. Scrisorile lui Valery trădează un strașnic amuzament. Lui Louys îi scria: „Scumpa mea, ești băftoasă că ai un tip ca ăla! Măcar își face niște chestii despre care se vorbește în toate bisericuțele. Niște pupicuri acolo, că e băgăcios, la că știm noi”. Și scrisoarea se termină astfel: „Adio, frumușico, o să mă faci să plâng. Ei, lasă, o să rezist, dar totuși nu-s prea fericită. Sora ta care te sărută, Soricuța de ciocolată, foarte nefericită”.

Cu Andre Gide, Valery e mai reținut: „Dragul meu Andre, tocmai am primit minunata trusă de compasuri pe care mi-ai trimis-o. Ești arhi-nebun, sunt dansatoarea, herghelia, colecția ta, mă ridici în slăvi!” Mai scrie: „maică-ta, căreia în sfârșit i-am cerut adresa ta, mă roagă să nu-ți scriu lucruri prea excitante”. Suntem în 1893 și Andre Gide e totuși un flăcău de 23 de ani. Dar să nu cădem într-o eroare de lectură: libertatea tonului Valery în aceste scrisori nu e câtuși de puțin datorată faptului că Valery ar fi fost homosexual. Dimpotrivă, n-a crezut o singură secundă că Gide și Louys ar fi fost homosexuali.

Valery e de părere că viața fiecăruia, și a sa în primul rând, e o „acțiune neregulată de circumstanțe neprevăzute asupra unui personaj real instantaneu”. Nu vede cum „o ființă a hazardului, incompletă, asimetrică”, ar putea fi recunoscută într-o povestire totuși continuă - biografia. „Cine sunt? Trebuie că sunt efectul pe care-l produc asupra unuia sau altuia? E povestea vocii înregistrate, pe a mea nu mi-o recunosc niciodată... Trec drept inteligent și știu bine că nu sunt”.

Orice biografie tinde mai mult sau mai puțin către portret, sau ceva care să aducă a portret. cel al lui Valery scapă, din motive pe care el însuși le definește în ceea ce au ele accesibil sau inaccesibil. De pildă: „Ceea ce mă interesează cel mai mult nu e deloc și ceea ce are importanță cel mai mult”. Sau: „Ce mi-am dorit cel mai mult nu era în afara mea, ci în mine, dar nu și în puterea mea.”. La care ar trebui adăugat că opera lui Valery nu oferă nici un indiciu asupra persoanei sale. De la bun început am fost preveniți: „Nu-mi place să scriu. Nu pot să creez o operă literară normală”. E adevărat: creația sa e atât de puțin normală încât își limitează receptarea la scriitori, universitari și anumiți studenți. Dar un rânduleț extras la întâmplare din oricare din cărțile sale iradiază o energie și un sentiment al descoperirii incomparabile.

Cu ce să începi , când e vorba de Valery? Cu onoruri peste onoruri și omagii peste omagii când el e în egală măsură un copil teribil  („N-am nimic în devlă”) care, de două sau trei ori într-o viață de om, se întreabă „Ce se întâmplă? Am compus eu o poezie adevărată ca la mama ei?” Și, de fapt, nici nu minte: nu-i place să scrie, detestă „aerul agasant al acelor volume dense în care te pierzi”. În consecință, „m-am dat de partea poeziei și a geometriei,  care, și una și alta,  dar fiecare în conformitate cu propria natură, se folosesc de limbaj fără nici cea mai mică iluzie”. (Cât despre geometrie, să ne amintim de trusa dăruită de Gide.)  Cu puțină vreme înaintea  morții, Valery îi scria lui Gide: „Datorez tot ceea ce sunt prietenilor mei  Au crezut în mine când eu însumi nu mai credeam... M-au învățat atâtea și despre atâtea lucruri... Bătrâne, nu trebuie să uităm asta, și nici eu să te uit!”

Valery cel atât de greu de prins în cuvinte! „Evenimentele sunt spuma lucrurilor, dar ceea ce mă interesează e marea” (Care mai e atunci utilitatea unei biografii? pare să întrebe Valery - nota trad.). Dar a mai scris și că „amintirile noastre cele mai dragi ne mușcă inimile în umbră” (Tot el pare să răspundă, invocând latura profund umană a „poetului național” care devenise în timpul vieții - n. t.) „Habar n-am acuma de am ajuns atât de străin” (s. n.)