Deschiderea restaurantului „București” din Mamaia în sezonul 1973 („Litoral” 1973)

<
Mîine, 15 iunie, la Mamaia se deschide restaurantul „București”, reprofilat în această vară pe preparate lacto-vegetariene. Spre satisfacția celor cărora li s-a prescris regim dietetic, lista preparatelor culinare este deosebit de bogată. Cei interesați pot servi micul dejun, dejunul și cina a la carte, zilnic, între orele 8-22. Încă un amănunt: tot la acest restaurant se servesc meniuri turistice, la prețuri convenabile.
>

SURSA
***, Pentru dietetici, „Litoral”, Constanța, 14 iunie 1973, p.?.

Inaugurarea restaurantelor „Vulturul”, „Cocorul”, și „Pajura” din stațiunea Venus în 1973 („Litoral” 1973)

<
Stațiunea Venus își îmbogățește în aceste zile zestrea de frumuseți arhitectonice prin darea în folosință a trei noi unități restaurantiere - „Vulturul”, „Cocorul” și „Pajura” - aferente hotelurilor cu același nume. Cele trei restaurante de mare capacitate își vor oferi serviciile turiștilor din stațiunea Venus (și în special celor cazați în hotelurile respective), amplificând astfel calitatea deservirii vizitatorilor litoralului românesc.
>

SURSA
***, NOU. În Venus, TREI RESTAURANTE, „Litoral”, Constanța, 14 iunie 1973, p.?.

Povestea evadării lui Pacepa: americanii i-au trimis o sută de taxiuri şi l-au aşteptat cu covorul roşu!

”Historia”, București, 29 martie 2012

Deschiderea restaurantului „Carpați” din Techirghiol în sezonul 1973 („Litoral” 1973)

<
Redeschis recent, restaurantul-cantină „Carpați” din Techirghiol, aparținînd I.H.R. Eforie Nord are o capacitate zilnică de servire a peste 1.000 de turiști.
Specialist în preparate culinare, bucătarul șef Ilie Bălan, ajutat de bucătarii Maria Leciu, Ali Surem și Maria Iosif, ne spune responsabilul restaurantului Ali Negiadin, pregătesc zilnic, pentru masa de prînz, două meniuri apetisante și consistente, iar pentru micul dejun și cină cîte un meniu foarte consistent. Pe întregul sezon, numărul turiștilor planificați a servi masa la restaurantul „Carpați” se ridică la 7.000. Pentru servirea acestui număr de turiști, resturantul este încadrat cu 39 de lucrători printre care se remarcă serviciul ireproșabil al ospătarilor Mioara Coman, Maria Boroz și al altora, la adresa cărora turiștii au numai cuvinte de laudă.
Tot în cadrul restaurantului funcționează un bufet și un bar de zi, mult solicitate de turiști nu numai pentru bogatul sortiment de băuturi răcoritoare și alcoolice, ci și pentru calitatea acestora și nivelul ridicat al serviciilor. Tot aici turiștii pot servi o bere, care întotdeauna e de la gheață.
>

SURSA
***, „CARPAȚI” -- restaurant-cantină, „Litoral”, Constanța, 14 iunie 1973, p.?.

Restaurantul autoservire „Orion” din Constanța în 1972 („Litoral” 1972)

<
Situat pe bulevardul Al. Lăpușneanu, în zona celor mai noi blocuri ce împodobesc cartierul Tomis, și - în același timp - la intrarea în Mamaia, restaurantul „Orion” atrage un public numeros. printre altele, Sistemul mixt de activitate a unității contribuie și el la această afluență: pe lîngă meniurile a la carte, cele două linii de autoservire oferă consumatorilor o gamă diversă și bogată de preparate culinare. Dacă reținem faptul că bucătăria unității poartă girul maestrului în arta culinară Gheorghe Popescu (de la restaurantul „Delta Dunării” din București), unul dintre cei mai cunoscuți bucătari din alimentația publică, iată suficiente motive pentru a frecventa cu toată încrederea această unitate .
>

SURSA
***, AUTOSERVIREA DE LA ”ORION”, „Litoral”, Constanța, 26 august 1972, p.?.

Restaurantul „Tomis” din Mamaia din 1972 („Litoral” 1972)

<
„TOMIS” - iată firma unui din cele mai „vîrstnice” restaurante din Mamaia. De mai mulți ani, conducerea acestuia a fost încredințată unui cunoscut specialist, Ion Bera, care a avut însărcinări asemănătoare și la unele unități de alimentație publică deschisă de comerțul nostru peste hotare. Tot de mai mulți ani, meșterul bucătar este Nicolae Apostiu, care are în urma sa peste patru decenii de experiență, astfel că nu surprind deloc bunele aprecieri de care se bucură specialitățile culinare de la „Tomis” în rîndurile consumatorilor. Dacă mai adăugăm și faptul că seara, pe terasa restaurantului, își dau întîlnire sute de tineri cărora le place muzica de dans, avem un tablou succint al atracțiilor de la „Tomis”.
>

SURSA
***, Pe terasă la ”Tomis”, „Litoral”, Constanța, 26 august 1972, p.?.

Programul TVR la 26 august 1972 („Litoral” 1972)

<
15,50: Jocurile Olimpice de vară 1972. Festivitatea de deschidere. Transmisiune directă de la Munchen.
18: Avanpremiera.
18,10: Emisiune în limba germană.
19,15 Publicitate.
19,20: 1001 de seri.
19,30: Telejurnal.
20,00: Avanpremiera.
20,05: Teleenciclopedia.
20,50: Film serial: „Mannix”
21,40: Estival `72. Spectacol de varietăți.
22,50: Telejurnal.
23,00: Evocări lirice. Romanțe cu Ioana Radu.
>

SURSA
***, TELEVIZIUNE: SÎMBĂTĂ, 26 AUGUST, „Litoral”, Constanța, 26 august 1972, p.?.

Programul Radio Vacanța la 27 august 1972 („Litoral”)

<
9,05 - Salut matinal
9,10 - Alo, am aflat pentru dumneavoastră
9,20 - Buletin de știri poliglote
9,35 - „Top Litoral”
10,05 - Muzică ușoară
11,50 - Pe strunele viorii: Cafe concert cu Nicușor Predescu
12,05 - Litoral `72
13,00 - Buletin de știri poliglote

17,05 - Buletin de știri poliglote
17,20 - Sport și muzică
17,30 - Litoral-radio-club
18,30 - La început a fost valsul
>

SURSA
 RADIO VACANȚA: DUMINICĂ, 27 AUGUST, „Litoral”, Constanța, 26 august 1972, p.?.

Programul Radio Vacanța la 28 august 1972 („Litoral” 1972)

<
9,05 - Salut matinal
9,10 - Alo, am aflat pentru dumneavoastră
9,20 - Buletin de știri poliglote
9,35 - Vedete la microfon: Anda Călugăreanu
10,05 - Muzică ușoară
10,20 - O voce de neuitat: Fritz Wunderlich
10,35 - Muzica litoralului
11,05 - Am ales pentru dv. muzică ușoară
11,50 - Muzică populară
12,05 - Litoral `72
13,00 - Buletin de știri poliglote
13,10 - Geografie muzicală: Banatul

17,05 - Buletin de știri poliglote
17,20 - Sport și muzică
17,30 - Litoral radio-club
18,30 - Șlagăre de pretutindeni
>

SURSA
RADIO VACANȚA: LUNI, 28 AUGUST, „Litoral”, Constanța, 26 august 1972, p.?.

Cinema în Constanța la 26 august 1972

<
DACĂ E MARȚI, E BELGIA! - „Republica” (orele: 9,15 - 11,30 - 13,45 - 16,30 - 18,45 - 21) și grădina „Tomis” - ora 20
PESCĂRUȘUL - „Popular” (orele: 9 - 11,15 - 13,30 - 16 - 18,15 - 20,30)
FERMA DIN ARIZONA - 2 serii - grădina „Victoria” (ora 20)
BĂTĂLIA PENTRU ROMA - 2 serii - „Progresul” (orele: 9 - 12,30 - 16 - 19,30)
PĂDUREA PIERDUTĂ - „23 August” (orele: 14 - 16 - 18,15 - 20,30)
MICUL SCĂLDĂTOR - „Tineretului” (orele: 14,30 - 16,30 - 18,30 - 20,30)
OSCEOLA - „Bulevard” (orele: 14,30 - 16,30 - 18,30 - 20,30)
>

SURSA
UNDE MERGEM AZI - CINEMA: CONSTANȚA, „Litoral”, Constanța, 26 august 1972, p.?.

RĂZBOIUL FRANCO-PORTUGHEZ 1807-1814

Napoleon I Bonaparte - ro.wikipedia.org

În campanile din 1805-1806, împăratul francez Napoleon I (1804-1814; 1815) a învins marile puteri europene Rusia, Austria şi Prusia. Numai Marea Britanie îl mai sfida, din poziţia sa insulară, întărită de victoria navală de la Trafalgar asupra flotei franco-spaniole. Pentru a sufoca economic acest adversar care deţinea supremaţia maritimă, împăratul a decretat în noiembrie 1806 blocada continentală, impunând statelor europene pe care le domina interdicţia de a face comerţ cu Marea Britanie, care déjà demarase revoluţia industrială.

Joao VI Braganca - www.thepeerage.com

J. Junot - www.napoleonicsociety.com

Dar mica Portugalie, situată la extremitatea vestică a Europei, a ignorat voinţa imperial. Acest mic regat condus de dinastia de Braganca a continuat comerţul cu insulele britanice, în baza unei alianţe vechi de un secol. Ca urmare, fără nici un fel de preparative diplomatice, Napoleon îl trimite pe generalul Jean Junot (1771-1812) să invadeze Portugalia în 1807. Pentru a obţine mai uşor asentimentul aliatului său, regele Carol IV al Spaniei, pentru traversarea ţării sale de către armata franceză în drum spre Portugalia vecină, Napoleon i-a promis acestuia o parte din teritoriul portughez. Junot  a ocupat fără lupte la 1 decembrie 1807 capitala lusitană Lisabona, de unde regele Joao VI (1792-1826) fugise în colonia Brazilia.

A. Wellesley (1814) - www.enotes.com

H. Delaborde -http://napolun.com

Pe de altă parte, generalul britanic Artur Wellesley (1769-1852), viitorul învingător al lui Napoleon la Waterloo (1815) și duce de Wellington, debarcă cu câteva mii de soldați lângă Lisabona la 1 august 1808, dar este învins de pe Junot. Apoi britanicul obține victoriile de la Rolica (17 august) asupra generalului Henri Delaborde (1764-1833) și Vimeiro (21 august) asupra lui Junot.  Dar de la Londra sunt trimiși doi generali ‘’geriatrici’’, Harry Burrard și Hew Darlymple, să-l supervizeze pe Wellesley și aceștia acceptă să semneze stânjenitoarea convenţie de la Cintra (31 august)cu Junot, prin care resturile armatei franceze încercuite sunt repatriate de către flota britanică. În ancheta Curții Marțiale care a urmat doar Wellesley a fost achitat și a reprimit comanda forțelor britanice din peninsulă în toamna aceluiași an.

Invazia franceză se va repeta în 1809 şi 1810, constituind un coagulant al sentimentului naţional în rândurile largilor categorii sociale angrenate în lupta împotriva ocupantului străin. Totuşi, au existat şi câţiva portughezi care au constituit o Legiune portugheză încadrată în armata imperial franceză.

În martie 1809 francezii ocupaseră localitatea Chaves. Generalul portughez Bernardin Freire, bănuit de iacobinism (grupare revoluţionară radicală franceză), a fost linşat de populaţia credincioasă regelui catolic, iar succesorul său, baronul d’Eben a suferit o gravă înfrângere la Carvalho de Este. Ca urmare francezii înaintau spre orașul Porto ucigând, violând, jefuind şi distrugând totul în calea lor.

C. Branco - nelsonsouzza.blogspot.com

 În marele port atlantic, la 22 martie, mulţimea anarhică instigată de soldatul Constantino Gomes de Carvalho de la fortăreaţa Foz şi legionarul Francisco Reteniz l-a linşat pe locotenent-colonelul Jaoa da Cunha din regimentul 6 infanterie, tot sub o bănuială de iacobinism. Apoi, au fost linşaţi încă vreo zece-doisprezece  deţinuţi de la închisoarea Inconfidencia, în frunte cu brigadierul Luis de Oliveira. Cu toate acestea, sentinţa tribunalului colectiv şi volant al oraşului Porto pronunţată la 27 februarie 1810 descria altfel evenimentele la pagina 9: ‘’Conchizându-se din ea (din anchetă) pe deplin, că la menţionatele învălmăşeli şi atrocităţi regretabile nu au participat onorabilii locuitori ai oraşului, care s-au distins atît de mult prin calitate, character, trăsături patriotice şi acţiuni generoase, pe care le-au manifestat în serviciul personal şi întru apărarea cauzei publice şi a drepturilor suveranului, ci o bandă de sceleraţi abjecţi , răuvoitori, din ultima scursură a plebei , în majoritate străini de oraş, inamici ai ordinii publice, pe care caută să o tulbure şi să o răstoarne’’. Scriitorul romantic portughez Camilo Branco (1825-1890), care citează sentinţa, o comentează astfel: ‘’Zece mii de asasini înregimentaţi să fi venit oare din Maia sau din Volongo? Se cuvine să credem, conform tradiţiei şi mărturiei, încă vii, a contemporanilor invaziei franceze, că erau chiar foarte orginari din Porto, acei anarhişti’’.

Apoi, la 26 martie, armata franceză a ocupat localitatea vecină Agra de S. Mamede, declanşându-se luptele cu garnizoana din Porto.

Acelaşi romancier citează într-o notă de subsol descrirea cuceririi orașului Porto la 29 martie din manuscrisul unui călugăr, întitulat Memorii cronologice, critice şi circumstanţiate ale Invaziei franţujilor în Portugalia, în 1809; şi Privative ale Foarte Nobilului şi mereu loialului Oraş Porto &, &, &.: ’’Nu trebuie să se treacă sub tăcere vitejia câtorva credincioși și intreprizi supuși, care văzând că inamicul a și intrat în oraș, se târăsc curajoși și deschid focul  asupra lui focul cel mai viu: vitejii clerici din garnizoana Palatului Episcopal își îndreaptă artileria și înaintează cu unul din tunurile lor spre piața Santo Ildefonso, comandată de al doilea locotenent părintele Francisco Correia, nepot al comandantului, rămânând cu altul postat la Arcul Fecioarei da Vandoma; primilor li s-a alăturat toată trupa care venea în retragere de la Baterii, și aici l-a așteptat pe inamic; abia ajuns acesta, îndreaptă asupra lui un tir asiduu de artilerie și de muschete, retrăgându-se pe măsură ce puternicul inamic câștigă teren, până ce acesta izbutește să ajungă în apropierea arcului da Vandoma; aici s-a reîntețit tirul din partea noastră, pânăce numeroasa cavalerie inamică izbutește să ne întrerupă focul; comandanții vitejilor ecleziastici și studenți, în aceste acțiuni,  erau Beneficiatul Manuel Joao da Silva și părintele Andre Antonio Correia, primul infanterist și ultimul artilerist, care îndestul și-au dovedit curajul și intrepriditatea în prezența reverendului Decan Colonel al menționatului Corp, care era comandantul șef, și fără să șovăie l-a ucis cu pistolul pe trufașul Dragon francez; același lucru făcându-l și comandantul Infanteriei, care, pe starda Santo Antonio do Penedo, a omorât un ofițer franțuz de cavalerie, care îi îmboldea pe ai săi să fugă & c. ’’

N. Soult - napoleonbook.narod.ru

Iată şi comentariul ironic al scriitorului liberal asupra manuscrisului furnizat de anticarul Joao Nogueira Gandra: ’’După acest manuscris, era o plăcere să vezi fugind douăzeci de mii de francezi, comandați de Soult, Loison, Delaborde, Quesnel și atâția alții care au văzut piramidele și au băgat în sperieți întreaga Europă, zguduită de brațul de fier al lui Bonaparte. Aceștia erau cei care fugeau din fața unei garnizoane de șase mii de calici și trei sute de călugări conducând o artilerie compusă din jumătate de duzină de obuze (obuziere?) care serviseră până atunci drept lest pentru navele comerciale și în acest scop zăceau îngrămădite în depozitele de la Miragaia! Bunul istoric, neputând să stabilească o legătură între succesul invaziei momentane și trăsăturile de mare patriotism la apărători, se descurcă prin tangența Providenței și spune că Domnul a vrut să ne pedepsească cu biciul mâniei sale, reprezentat de mareșalul Soult. Așa să fi fost? (...) Soult s-a înduioșat de mâna de nătărăi care îl sâcâiau cu bateriile lor prăpădite. A trimis un sol la Porto cu propuneri pentru o pace benefică. Solul a fost despuiat de însemnele sale și împuns cu spada. O legitimă ranchiună a plutit peste jalnica apărare. Francezii au intrat, așa cum ar fi putut să o facă și cu patru zile în urmă. Bravii apărători și-au rezervat ultimele tresăltări de eroism pentru fugă, și foarte de folos le-a fost această rezervare. Fugeau vitejește. Spune totuși călugărul, care se pare că a fugit printre ultimii, că s-au înfăptuit acolo gesturi de eleganță nemaiîntâlnite. Se cuvine, povestește el, să se arate posterității bărbăția neobosită și marea intrepiditate de care a dat dovadă cu prisosință în Bateria 14 – S. Pedro ao Lindo Vale – părintele Domingos de Quieroz, de fel din orașul acesta, sergent în compania artileriștilor ecleziastici, care  a lansat spre inamic tirul cel mai sigur, producându-i pagube însemnate, păstrându-și curajul și îndrăzneala până la intrarea vrăjmașului, dând foc pulberii, din care s-a tras moartea multora, și rămânând să ardă și el cu totul. Păcat că a ars ilustrul părinte Domingos de Queiroz, sergent de artilerie! Ce om desăvârșit! Mucius Scaevola în sutană, care și-a dat foc spontan, omorând o dată cu el nu se știe câți ecleziastici dintre camarazii săi de arme! Cât de ultragiat ai fi fost tu, martire de pe Golgota, de cei care servesc uleiul pentru lampa templului, acum nouăsprezece secole...’’

Unii dinte fugarii din oraș au avut parte de momente tragicomice în tentativa de a traversa fluviul Douro din vecinătate, descrise de călugărul citat de romancier: ’’Plebea despotică barase trecrea, întrerupând circulația bărcilor, și vocifera împotriva lașității celor care se retrăgeau din fața francezilor, care nu vor intra niciodată în Porto. Alții, mai puțin norocoși decât domnul Joao Antunes, fugind de jefuire, au fost atacați de gărzile de patrioți. Trebuie să-i acordăm un credit pios călugărului istoric: ’’...fiind alții chiar în timpul mutării prădați de cele de preț (de către santinele) sub pretext că trebuie să se controleze ce poartă asupra lor’’. De treabă oameni! Există și asemenea patrioți...’’

Epilogul căderii orașului Porto în mâinile invadatorilor a constat din prăbușirea podului de peste apropiatul fluviu Douro, soldată cu moartea a circa 3000 de orășeni fugari: ’’Trapele erau deschise, din neglijență sau trădare. Mulțimea s-a îngrămădit în bărci: greutatea a rupt antenele cu un zgomot tunător; fălcile abisului au înghițit mase compacte, șuvoaie a sute de trupuri, familii întregi înlănțuite într-o ultimă îmbrățișare.’’

W. Beresford - en.wikipedia.org

Tot la Porto, același mareșal Nicolas Soult (1769-1851), comandant al armatei franceze din Peninsula Iberică, s-a confruntat fără succes cu forțele portughezo-britanice conduse de Wellessley la 12 mai 1809. Armata portugheză fusese reorganizată și instruită de generalul britanic William Beresford (1768-1854), iar Soult a fost respins în Spania.

Războiul lui Napoleon din Portugalia a fost corelat cu cel  din Spania, o ţară cu un teritoriu şi cu o populaţie mult mai mare, unde împăratul încerca să impună ca rege pe fratele său Joseph. Intervenţia personală a lui Napoleon pe teatrul de operaţii din Spania a avut rezultate pozitive pentru francezi, dar după ce el a fost nevoit să plece  pentru a face faţă în 1809 noii ofensive austriece, situaţia s-a deteriorat, influenţând-o negativ şi pe cea din Portugalia, .

A. Massena - napoleon-series.org

După bătălia nedecisă de la Talavera (Spania) , în iulie 1809, Wellesley s-a retras în Portugalia. Aici a construit tripla linie fortificață de la Torres Vedras, dotată cu 25 000 milițieni și 450 de tunuri și destinată apărării Lisabonei în fața noului comandant francez, mareșalul Andre Massena (1758-1817). Acesta a preluat comanda în februarie, dar la 27 septembrie1810 a fost învins de Wellessley la Bussaco, deși deținea supremația numerică. Apoi , Massena a încercat fără success să străpungă linia fortificată, în spatele căreia se retrăsese Wellessley.

În 1811 Wellesley l-a învins în Spania pe noul commandant francez Auguste Marmont (1774-1852) și a eliberat Madridul, dar neputând cuceri importantul centru strategic care era Burgosul, s-a retras în baza sa securizată din Portugalia. Cum relaţiile lui Napoleon cu Rusia se îndreptau spre o coliziune decisivă, Napoleon a încercat să-şi asigure spatele. El a înaintat Marii Britanii la 17 aprilie 1812 o propunere de pace în trei puncte, între care unul prevedea acceptarea de către Franţa a independenţei şi integrităţii Portugaliei sub casa de Braganza. Deoarece nu s-a ajuns la un acord în punctul care privea problema Spaniei, tratativele au eşuat.

Războiul franco-portughez  cunoaște o cotitură decisivă după victoria britanicilor, spaniolilor și portughezilor comandați de Wellington de la Vitoria (nordul Spaniei) în iunie 1813, care va determina evacuarea Peninsulei Iberice de către francezi în noiembrie . Ca urmare, aliații vor trece munţii Pirinei de la graniţa franco-spaniolă, operațiune ce va contribui la înfrângerea totală şi abdicarea lui Napoleon I în aprilie 1814.

Peninsular Battles 1808-1814 - http://www.napoleonguide.com

Conflictul din Portugalia și Spania este cunoscut în istoriografie ca Războiul Peninsular, care a fost considerat ca o mare greșeală strategică (''Ulcerul Spaniol'') a marelui comandant care a fost împăratul Napoleon I (1769-1821).

Notă: Bătăliile Războiului Peninsular / Portugalia
1 - Rolica
2 - Sahagun
7- Oporto (Porto)
10 - Bussaco
35- Almeida

SURSE

Branco Camilo Castelo, Unde este fericirea?, traducere, prefaţă, tabel cronologic şi note de Micaela Ghiţescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1991, pp. VI, 5, 19-21, 27-31.

Căzănișteanu C., Zodian V., A. Pandea, Comandanți militari. Dicționar, Editura științifică și enciclopedică, București, 1983, pp.210, 211, 292, 342.

Eminescu Gheorghe, Napoleon Bonaparte, vol. II, editura Academiei RSR, Bucureşti, 1973, pp. 83, 84,  86, 89, 116.

Moore Richard, The peninsular war, ‘’Napoleonic guide’’, http://www.napoleonguide.com/

.

Cinema pe litoral la 26 august 1972 („Litoral” 1972)

<
CREIERUL - „Farul” Mangalia
PARADISUL ÎNDRĂGOSTIȚILOR - „Albatros” Mamaia
AVENTURI LA MAREA NEAGRĂ - 2 serii - „Lumina” Techirghiol
TREI DIN VIRGINIA - Eforie Sud
B.D. LA MUNTE ȘI LA MARE - Eforie Nord, grădina „Perla”
CASA DE SUB ARBORI - Eforie Nord, grădina „Neon”
BALADA LUI CABLE HOGUE - grădina „Jupiter”
ASTĂ-SEARĂ DANSĂM ÎN FAMILIE - grădina „Venus”
>

SURSA
UNDE MERGEM AZI - CINEMA: LITORAL, „Litoral”, Constanța, 26 august 1972, p.?.

Teatru pe litoral la 26 august 1972 („Litoral” 1972)

<
TEATRUL DE REVISTĂ ȘI COMEDIE „ION VASILESCU” prezintă la Costinești, ora 20,30: „Siciliana”.
TEATRUL DE REVISTĂ „FANTASIO” prezintă la grădina „Tomis”, ora 20: „Săracu` Gică”.
TEATRUL LIRIC CONSTANȚA prezintă la Mamaia, ora 20,30: „Voievodul țiganilor”.
TEATRUL DE DRAMĂ ȘI COMEDIE prezintă la Eforie Nord, ora 20,30: „Nu vă jucați cu... oltencele”.
>

SURSA
UNDE MERGEM AZI - TEATRU, „Litoral”, Constanța, 26 august 1972, p.?.

Cluburi pe litoral la 26 august 1972 („Litoral” 1972)

<
CASA DE CULTURĂ DIN TECHIRGHIOL găzduiește astă-seară, ora 20, o expunere pe tema: „Tineretul, factor determinant al progresului”.
ORFEU CLUB DIN EFORIE SUD organizează astăzi, ora 20, o seară de dans în compania... magnetofonului.
>

SURSA
UNDE MERGEM AZI - CLUB, „Litoral”, Constanța, 26 august 1972, p.?.

Muzee în Constanța în 1972 („Litoral” 1972)

<
MUZEUL ARTĂ din Constanța - Colecția de sculptură Ion Jalea și Artă populară - deschis zilnic între orele 9-21.
ACVARIU - deschis zilnic între orele 9,00 -21,00.
PLANETARIU - deschis într orele 10,00-21,00, cu spectacole la ore fixe: 10,30, 12,30, 14,30, 16,30, 18,30, 20,00 și 21,00. Luni închis.
MONUMENTUL ȘI CETATEA ADAMCLISI - zilnic între orele 8-20.
>

SURSA
UNDE MERGEM AZI - MUZEE, „Litoral”, Constanța, 26 august 1972, p.?.

Circul din Moscova la Constanța în 1972 („Litoral”)

<
CIRCUL MARE DIN MOSCOVA prezintă pe stadionul „Portul” din Constanța, zilnic, la ora 20, un spectacol complet de circ și marea atracție: „Omul invizibil”
>

SURSA
UNDE MERGEM AZI - CIRC, „Litoral”, 26 august 1972, Constanța, p.?.

Pozițiile navelor comerciale românești la 26 august 1972 („Litoral” 1972)

<
În portul Constanța se află de cîteva zile cargourile „SĂLAJ” și „VRANCEA”, cele mai tinere nave ale flotei noastre maritime comerciale. Recent au mai sosit în țară cargourile „CRAIOVA”, „BACĂU” și „TÎRGOVIȘTE”, precum și mineralierele „REȘIȚA” și „DUNĂREA”.
La Constanța sub operațiuni de descărcare-încărcare se mai află navele „PREDEAL”, „SINAIA” și „BRĂILA”, iar la Galați navele „BAIA MARE” și „DEVA”.
Majoritatea celorlalte nave maritime comerciale ale țării sînt, sub operațiuni de descărcare sau încărcare, în diferite porturi ale lumii. Astfel, cargoul „ORADEA” se află în S.U.A., în portul Houston, „IAȘI” la Leixoes - Portugalia, „TIMIȘOARA”, la Dunkerque - Franța, „SUCEAVA”, la Anvers, „DOLJ”, „BRAD”, „BRAȘOV” și „TÎRGU MUREȘ”, la Londra, „GALAȚI”, la Manchester, „VULCAN” și ”CUGIR”, la Rotterdam, mineralierul „OLTUL” încarcă minereu în portul Lulea - Suedia, iar „BUCEGI” se îndreaptă spre Point Noire - R.P. Congo,
În drum spre Japonia se află „HUNEDOARA” și „CARPAȚI”. Tot în această parte a lumii se mai află și mineralierul „LUPENI”, la Marmagoa - India și cargoul „DOBROGEA”, la Yokohama - Japonia. Cargoul „BUCUREȘTI” se îndreaptă spre Choingjin - R.P.D. Coreeană.
Dintre petroliere doar „OLTENIA” se află în staționare, la Kharg Island, de unde încarcă țiței. ”ARGEȘ” este în marș spre Ashkelon, „PRAHOVA” spre Hamburg și „PLOIEȘTI” spre Aarhus.
Pasagerul „TRANSILVANIA” continuă cursele între Constanța și Istanbul.
>

SURSA
NAVELE ROMÂNEȘTI PE MĂRILE ȘI OCEANELE LUMII, „Litoral”, Constanța, 26 august 1972, p.?.

Pontica `72 la Constanța („Litoral” 1972)

<
Ora 10, la Teatrul de dramă și comedie: Deschiderea oficială a manifestărilor, iar la ora 10,30 spectacol în premieră cu piesa „Io, Mircea Voievod” de Dan Tărchilă.
Ora 10,30, la librăria „Mihai Eminescu”: deschiderea expoziției de carte social-politică și întîlnire cu reprezentanți ai Editurii Politice.
Ora 10,30 la Biblioteca municipală: deschiderea expoziției de carte „Rarități bibliofile în colecția Bibliotecii municipale din Constanța” și deschiderea sesiunii de referate și comunicări „Biblioteca - mijloc important de cunoaștere a cuceririlor științei și culturii”.
Ora 11: în aula Institutului pedagogic: „Literatura contemporană și problematica vieții spirituale a tinerei generații” (întîlnire între studenți și scriitori).
Ora 12: la Casa pionierilor: „Frumusețea copilăriei noastre la cea de -a 25 a aniversare a Republicii” (deschiderea expoziției de desene ale pionierilor din municipiul Constanța).
Ora 19: la Poșta centrală: proiecția în aer liber a filmului documentar „La porțile țării”.
>

SURSA
***, Pontica `72. Manifestările de duminică, 22 octombrie, la Constanța, „Litoral”, Constanța, 21 octombrie 1972, p.?.

Universitatea populară din Constanța în 1972 („Litoral” în 1972)

<
Așa cum mai subliniam și în cazul altor cursuri din tematica foarte bogată a Universității populare, un mare număr din ele au ca adresă precisă - tineretul, problemele sale specifice.
Iată-ne din nou în fața unui curs, intitulat „Tineretul și viața”, care încearcă prin tematica sa, să răspundă la cîteva probleme fundamentale ale acestuia. Este interesant, așa cum se va vedea și din temele propuse.
Ne exprimăm convingerea că organizațiile U.T.C. din marile unități industriale de pe teritoriul municipiului vor opta ca o asemenea tematică să fie inclusă în calendarul lor de activitate educativă.
dar să subliniem cele mai importante teme incluse în cadrul cursului „Tineretul și viața”: „Viața ideală este călăuzită de un mare țel”, „Tinerețea, vîrsta faptelor mari”, „Dragoste, răspundere”, „Locul prieteniei pe scara valorilor morale”, „Cum ne comportăm: modă, politețe”, „A ne orienta, a alege”, „Muncă, succes, reușită în viață”, „A fi și a-ți defini personalitatea”, „Dragostea fierbinte pentru patria socialistă”, „Despre egoism, parazitism și imitație”, „Căsătoria, familia, și legea”, „Legalitatea socialistă”, „Cunoscînd, înțelegem necesitatea respectării legilor”, „Reguli de conviețuire socială”, „Carențe în procesul de educație a copiilor”, „Copil, familie, muncă”, „Despre divorț, relațiile dintre soți, probleme ale copiilor”, „Valoarea incomensurabilă a timpului. Cum și-l folosesc tinerii”, „ Calificarea de bază - om” etc.
>

SURSA
Z. E., Tribuna Universității populare, „Litoral”, Constanța, 21 octombrie 1972, p. ?.

Lansarea buletinului Bibliotecii „Panait Cerna” din Tulcea în 1995 („Tomis” 1995)

<
* A apărut primul număr „LECTURA PUBLICĂ”, buletin de informare și cultură al Bibliotecii județene „Panait Cerna” Tulcea, editat și difuzat ca supliment al cotidianului tulcean „ACUM”.
Rețin atenția cîteva rubrici: „Secțiile se prezintă”, „Cartea cu autograf”, „Expoziții de carte și fotodocumentare”, „UNESCO și bibliotecile publice” și „Noutăți editoriale”.
>

SURSA
O. V., Periscop, „Tomis”, Constanța, ?. 10.1995, p.?.

Poetul tulcean Paul Sârbu în revista „Luceafărul” în 1995 („Tomis” 1995)

<
(...)
*Poetul tulcean PAUL SÂRBU publică un amplu grupaj de versuri în „Luceafărul” nr. 37(246)/1995.
Departe de a fi „un răsfățat” al cenaclurilor literare, redacțiilor și editurilor, „cariera ” sa artistică poartă și emblema singurătății și izolării satului Letea, din Delta Dunării, unde își desfășoară nobila activitate de învățător.
De aceea, bucuria întîlnirii cu poemele sale este, întotdeauna, una de excepție!
>

SURSA
O. V., Periscop, „Tomis”, Constanța, ?.10.1995, p.?.

Filiala Dobrogea a Uniunii Scriitorilor în noiembrie 1999 („Tomis” 1999)

<
* Din inițiativa Comitetului Filialei, vineri, 12 noiembrie, la Cafeneaua de pe lângă Librăria Uniunii Scriitorilor, a avut loc un eveniment cu o deosebită încărcătură emoțională. Membrii Filialei Dobrogea a U.S. și-au sărbătorit șase colegi de breaslă care au împlinit în acest an vârste „rotunde”. Scriitorii aniversați - Hortensia Teodorescu, Victor Corcheș, Ana Ruse, Ion Roșioru, Ion Dragomir și Emilia Dabu - au acordat autografe pe cărțile lor recente, au citit versuri și au făcut mărturisiri despre viața și activitatea lor literară.
* Scriitorul Constantin Novac, redactor șef al revistei „Tomis”, a participat, între 18-19 noiembrie, la „Galele Apler” desfășurate în orașul Câmpina, Organizată de Primăria Municipiului Câmpina și Casa de Cultură „Geo Bogza”, manifestarea a avut în centrul atenției: cultura scrisă la sfârșitul mileniului, starea publicațiilor culturale în România, starea cărții și șansele editorului în România, cât și un spectacol multimedia - prezentări de cărți și reviste, acordarea de premii.
* Continuând tradiționalele schimburi literare, un grup de membri ai Filialei „Dobrogea” a U.S. - compus din Constantin Novac, Ovidiu Dunăreanu, Emilia Dabu și Sorin Roșca s-au întâlnit, la jumătatea lunii noiembrie, cu scriitori și oameni de cultură și artă din municipiul Tulcea și orașul Isaccea. Cu acest prilej s-au lansat cărți ale unor creatori din localitățile vizitate și s-au dezbătut probleme ale literaturii contemporane. Din partea gazdelor dl. Nicolae Sava, consilier teritorial șef la Inspectoratul pentru Cultură Tulcea, dl. Olimpiu Vladimirov, director al Centrului Creației Populare, prof. Baear Kiazim, Marian Dopcea, scriitor.
* În cadrul manifestării „Zilele Mării Negre”, Sanda Ghinea s-a întîlnit cu cititorii Bibliotecii de la Clubul elevilor din Constanța. Prezentarea autoarei a fost făcută de Nora Ioll - șef al secției pentru copii a Bibliotecii Județene. Cu acest prilej micii artiști ai teatrului de păpuși de la Clubul elevilor au pus în scenă un fragment din cartea Sandei Ghinea, „O poveste din acvariu”.
* Victor Corcheș este prezent în librării cu un nou volum de povestiri: „Mânzul fantomă”, Ed. Europolis.
* Ana Ruse și-a lansat, pe data de 11 noiembrie, la Colegiul Pedagogic cartea cu poezii pentru copii: „Poveștile florilor”, iar pe 12 noiembrie s-a întîlnit cu micii cititori de la Școala nr. 41 din Constanța.
>

SURSA
***, Viața filialei, „Tomis”, Constanța, ?.11.1999, p.?.

Placă comemorativă pentru scriitorul V. Șerbu la Tulcea („Tomis”)

<
Nevoia de neuitare a tulcenilor, la patru ani de la despărțirea de scriitorul Valentin Șerbu*, s-a materializat de curând, prin trăinicia marmorei și bronzului, în dezvelirea unei plăci comemorative montată la intrarea blocului A.6 de pe strada Corneliu Gavrilov nr. 172, unde autorul și-a petrecut ultimii 25 de ani de viață.
Alături de mesajele rostite din partea prefecturii, Inspectoratului județean pentru cultură și Asociației culturale pentru tineret „Orfeu” (al cărui președinte de onoare a fost prozatorul), gândurile transmise de scriitorii Mircea Dinescu și Constantin Novac (redactorul șef al revistei „Tomis”) au înnobilat un act de cultură, ca semn al recunoașterii valorii artistice și morale a unei adevărate personalități.
Inscripția comemorativă, îmbogățind memoria celui dispărut, reprezintă și o dovadă a speranței societății civile de a intra, cît mai curând, într-o benefică normalitate.
>

SURSA
Olimpiu Vladimirov, In memoriam.VALENTIN ȘERBU, „Tomis”, Constanța, ?.?.1998, p.?.

NOTĂ M. T.
* Valentin Șerbu (20 iulie 1934 Tulcea - 29 ianuarie 1994 Tulcea) (http://www.crispedia.ro/Valentin_Serbu)

Călătoriile marinărești ale lui Gh. Ghețău („Tomis” 1995)

<
Sub acest titlu* își adună Gheorghe Ghețău notele de călătorie prilejuite de deplasările în interes de serviciu marinăresc spre diferite șantiere navale din Asia și din Europa. Iar dacă scriitura îl trădează mai la fiecare pagină pe amator (fraze scurte, școlărești, strereotipe, cu epitete și metafore „de serviciu”, cel mai adesea prefabricate), bogăția de informații de ordin culinar, botanic, zoologic, religios, mitologic, etnografic, cultural, îi creează cititorului satisfacția de a se fi lăsat cîteva ore sau minute purtat de imaginație prin locuri pe care cei mai mulți dintre noi n-o să le vedem niciodată „sur le vif”. Paginile au prospețimea primului contact pe care ochiul flămând al turistului îl ia cu o realitate total inedită pentru el, realitate pe care o comunică succint, evitând, însă nu întrutotul, datele din ghiduri de al căror stil publicitar se contaminează ici-colo, însă fără dorința expresă de a epata cu orice chip și de a poza în chip de erudit format la „școala vieții”. Cartea vorbește de solidaritatea care se naște între oameni pe mare. Amenințarea neprevăzutului joacă acest rol de liant camaraderesc. Întâlnirea unor elemente și ecouri românești în cele mai neașteptate puncte ale globului devine și ea un prilej de mândrie și un reper național.
Cartea lui Gheorghe Ghețău, apărută la Editura „Europolis” din Constanța în 1995 instruiește și totodată transmite intactă bucuria descoperirii lumii de către un „homo viator” care nu s-a lăsat intimdat de trudnica aventură a scrisului.
>

SURSA
Ion Roșioru, Vademecum, „Tomis”, Constanța, ?.?.1995.

NOTĂ M. T.
* VADEMÉCUM, vademecuri, s. n. Carte (manual, îndreptar, repertoriu etc.) care servește drept ghid într-o călătorie, într-o disciplină științifică etc. – Din lat. vade mecum, fr. vade-mecum. 
Sursa: DEX '09 (2009)

In memoriam Vladimir Bălănică (1953-1996) („Tomis” 1996)

<
Vladimir Bălănică (s-a născut la 9 februarie 1953 în Constanța) a scris și publicat proză, eseuri de critică literară. Lucra la un amplu studiu despre opera lui I. L. Caragiale și la un volum de proză scurtă. În nesfârșita și întortocheata poveste care este viața literaturii, Vladimir Bălănică și-a jucat rolul lui. Atât în coloanele revistelor (a fost redactor la revista „Tomis”) cât și în cadrul emisiunilor de televiziune, el prefera instrumentele unei analize riguroase, tactica de a învălui o carte, de a-i demonta mecanismele cu răbdare, apelând eventual la excursuri teoretice. Buna cunoaștere a literaturii române contemporane, în special a celei scrise de tineri, un entuziasm contagios, fără semne de resemnare, făceau ca intervențiile sale critice să fie radiografiile unui spirit elevat, o fișă de temperatură intelectuală. Lipsindu-i inhibițiile, Vladimir Bălănică aborda cu îndrăzneală teme dificile, manifestându-și simpatia și atașamentul pentru literatură, pentru actul cultural de bună calitate.
Anul acesta ar fi împlinit 43 de ani, dar timpul neiertător nu a mai avut răbdare cu prietenul și colegul nostru. Inima lui a încetat să bată în acest miez friguros de iarnă umplându-ne sufletele de sentimentul tragic al retezării unui zbor în plină ascensiune.
>


SURSA
***, VLADIMIR BĂLĂNICĂ, „Tomis”, Constanța, ?.01 (?).1996, p. ?.

Postul TV Deutsche Welle în Constanța în 1995-1996 („Tomis” 1996)

<
Într-o perioadă în care cultura este privită condescendent, ca un rău necesar suportabil, ori ignorată ca insignifiantă și neproductivă, postul constănțean de televiziune MTC vine să contrazică această opinie, introducând în programele sale celebrele emisiuni Deutsche Welle, a căror spațiu a tot sporit în 1995, de la 1 ianuarie 1996 devenind accesibile publicului larg prin traducerea lor. Grila de programe a MTC conține atât transmiterea în direct a emisiunilor culturale ale DW (zilnic între orele 14,00-17,00), a jurnalului de la orele 22,00, cât și o jumătate de oră cu înregistrarea tradusă a emisiunii STANDPUNKTE (Politikmagazin), ceea ce îi poate procura telespectatorului nu numai informarea asupra a ceea ce se petrece în spațiul european din punct de vedere cultural și politic, ci și de plăcere estetică. Pentru că DW oferă și o sintaxă a imaginilor realizată cu înalt profesionalism, care le face plăcere, accesibile și educative, recomandabile unei categorii largi de telespectatori.
Amintim câteva din emisiunile culturale DW care au trezit interesul în 1995 și care arată o diversitate ce se adresează tuturor gusturilor: „Vara arhitecturală în Hamburg”, „Festivalul foto din Arles”, „Un colecționar pasionat: Henri Nannen”, „Casa istoriei din Bonn”, „Izizia Mustafa Zadeh: Prințesa Jazz-ului”, „Expoziția din Bonn: Europa, Europa,”etc.
>

SURSA
D. P., DEUTSCHE WELLE LA MTC, „Tomis”, ?.01(?).1996, p.?.

Succesul dirijorului constănțean G. Stanciu în Germania în 1996 („Tomis” 1996)

<
CEA DE A DOUA SALĂ de concerte, ca mărime, din Europa, a fost inaugurată la Wuppertal, Germania, printr-un concert al orchestrei simfonice din localitate, avându-l la pupitru pe prim-dirijorul Teatrului Liric din Constanța, GHEORGHE STANCIU. Spectacolul s-a bucurat de un răsunător succes.
>

SURSA
Sorin Roșca, PERISCOP, „Tomis”, Constanța, ?.01(?).1996, p.?.

Premiu pentru scriitorul constănțean O. Dunăreanu la Călărași în 1995 („Tomis” 1996)

<
LA EDIȚIA A XV A a Concursului interjudețean de creație în domeniul prozei scurte și reportajului literar „Alexandru Odobescu”, organizat de Inspectoratul pentru cultură al județului Călărași, juriul a acordat premiul pentru cel mai bun volum de proză scurtă scriitorului OVIDIU DUNĂREANU, pentru cartea sa „Cu bucuria în suflet”, ed. LEDA, Constanța, 1995.
>

SURSA
Sorin Roșca, PERISCOP, „Tomis”, Constanța, ?.01(?).1996, p.?.

Lansarea romanului de debut al lui I. Roșioru la Hârșova („Tomis” 1996)

<
„ÎNGERI INDECIȘI” se intitulează romanul de debut al scriitorului ION ROȘIORU, volum recent apărut la editura constănțeană „Europolis”. Lansarea sa a avut loc la Grupul Școlar Agroindustrial Hârșova, evenimentul fiind subliniat de comentariile profesorului Dorel Popescu și d-nei bibliotecar Mona Olan.
>

SURSA
Sorin Roșca, PERISCOP, „Tomis”, Constanța, ?.01(?).1996, p.?.

Debutul editorial cu poezie al publicistei A. Lăpușan („Tomis” 1996)

<
CUNOSCUTĂ MAI ALES  CA PUBLICISTĂ și autoare de proză scurtă, AURELIA LĂPUȘAN debutează editorial și cu poezie. Referindu-se la poemele cuprinse în volumul „Chemarea dragostei”, ed. MUNTENIA, Constanța, 1995, criticul literar Alex. Ștefănescu remarca faptul că versurile sale sunt „evanescente și misterioase, încărcate de <<foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare>>”.
>

SURSA
Sorin Roșca, PERISCOP, „Tomis”, Constanța, ?.01(?).1996, p.?.

Înființarea clubului de jazz On Plonge în Constanța în 1996 („Tomis” 1996)

<
FUNDAȚIA ”HARRY TAVITIAN” și patronul Gheorghe Oancea au înființat clubul de jazz ”ON PLONGE”. În cochetul și pitorescul local al firmei cu același nume vor avea loc zilnic audiții ale unor celebre concerte, înregistrate pe discuri și videocasete, urmând ca o dată pe săptămână aici să fie organizat și un concert „in live”.
>

SURSA
Sorin Roșca, PERISCOP, „Tomis”, Constanța, ?.01(?).1996, p.?.